Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-891/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
24 iunie 2015
Părțile
Stănilă Corina vs Departamentul Instituţiilor Penitenciare, Casa Naţională de Asigurări Sociale
Pe scurt
Temeiurile inadmisibilităţii recursului

3ra-891/15 — Contestarea actului administrativ şi încasarea indemnizaţiei pentru îngrijirea şi creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani

prima instanţă: L. Vasilevici dosarul nr. 3ra-891/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru Judecătorii Ion Druţă Liliana Catan examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stănilă Corina împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea indemnizaţiei pentru îngrijirea şi creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 aprilie 2014, c o n s t a t ă La data de 04 iulie 2013 Stănilă Corina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale, solicitînd declararea ilegalităţii refuzurilor Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 5/S-862/13 din 22 aprilie 2013 şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. S920/13 din 17 iunie 2013, precum şi obligarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare să achite indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în modul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 01 iunie 2012 a încheiat căsătoria cu Stănilă Constantin, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie seria CS-V 0905747. De asemenea, a indicat că este colaboratorul Departamentului Instituţiilor Penitenciare, deţine funcţia de specialist principal al secţiei relaţii externe, elaborări şi implementări programe, locotenent de justiţie. La data de 07 mai 2012 s-a născut fiul Stănilă Matei, fapt confirmat prin certificatul de naştere seria NA-VI 1530338. La data de 22 martie 2013 a înaintat o cerere prealabilă către Departamentul Instituţiilor Penitenciare, prin care a solicitat calcularea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, care a fost recepţionată de ultimul.

Prin răspunsul nr. 5/S-862 din 22 aprilie 2013 i s-a refuzat în solicitare pe motiv că nu este persoană asigurată şi solicitarea urmează a fî examinată de CNAS. La cererea din 04 iunie 2013 adresată Casei Naţionale de Asigurări Sociale, la data de 17 iunie 2013 a primit răspuns, prin care a fost informat că i s-a stabilit indemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani, pe motiv că ea nu este asigurată prin sistemul public de asigurări sociale de stat şi nu achită contribuţii lunare obligatorii, refuzîndu-i-se în stabilirea indemnizaţiei lunare pentru creşterea şi îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Totodată, CNAS s-a referit şi la faptul, precum că cererea depusă este tardivă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. S-a obligat DIP să-i achite Corinei Stănilă indemnizaţia lunară pentru îngrijirea şi creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în cuantumul şi modul stabilit de art. 7 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, lunar, cu excluderea sumei deja achitate de CNAS în baza deciziei din 05 octombrie 2012 cu titlu de indemnizaţie lunară, pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani. În rest, cerinţele privind recunoaşterea drept ilegal răspunsul CNAS nr. 5920/13 din 17 iunie 2013 şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei au fost respinse.

S-a încasat de la DIP în beneficiul Corinei Stănilă cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 3000 lei Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, DIP a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 a fost respins apelul declarat de DIP şi menţinută hotărîrea primei instanţe. S-a încasat de la DIP în beneficiul Corinei Stănilă cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 3 000 lei. Instanţa de apel a reţinut ca fiind întemeiată concluzia primei instanţe privind temeinicia pretenţiilor admise, din următoarele considerente. Conform art. 124 alin. (2) Codul muncii, în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin.(1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1036 din 27 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, colaboratorii sistemului penitenciar sînt cuprinşi în asigurarea de stat de persoane prin efectul legii (obligatorie) din contul mijloacelor 2 bugetului de stat, suma asigurată fiind egală cu suma drepturilor băneşti pentru 10 ani în ultima funcţie. Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unităţile în care desfăşoară activităţi are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data acordării concediului şi pînă la vîrsta de 3 ani a copilului.

În cazul în care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la o unitate la alta, indemnizaţia se stabileşte începînd de la data ultimei acordări a concediului. În scopul realizării prevederilor Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 108 din 03 februarie 2005 a aprobat Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale.

Conform punctului 6 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, stabilirea, calcularea şi plata indemnizaţiilor se efectuează de către unitatea economică în care îşi desfăşoară activitatea de bază angajatul (unde se păstrează carnetul de muncă) prin contract individual de muncă şi de către casele teritoriale de asigurări sociale pentru celelalte categorii de asiguraţi.

Astfel, instanţa de apel a concluzionat că prima instanţă întemeiat a ajuns la concluzia că Stănilă Corina a demonstrat temeinicia solicitării sale privind achitarea indemnizaţiei de creştere şi îngrijire a copilului de la Departamentul Instituţiilor Penitenciare, care urmează să fie obligat de a calcula şi achita indemnizaţia solicitată, în legătură cu naşterea copilului Stănilă Matei, născut la 07 mai 2012, iar refuzul nr. 5/S-862/13 din 22 aprilie 2013 a Departamentului Instituţiilor Penitenciare privind achitarea indemnizaţiei pentru îngrijirea şi creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani s-a considerat ca fiind ilegal. Instanţa de apel a menţionat că fiind constatat faptul că, CNAS a stabilit în baza deciziei din 05 octombrie 2012 Corinei Stănilă mărimea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani şi a achitat-o, suma în cauză urmează a fi exclusă din cuantumul, care este obligat să-1 achite DIP.

Instanţa de apel a considerat ca fiind întemeită concluzia primei instanţe şi referitor la refuzul în încasarea prejudiciului moral, în condiţiile în care nu au prezentat probe suficiente şi concludente în confirmarea acestei pretenţii. De asemenea, Colegiul civil al instanţei de apel a apreciat că instanţa de fond întemeiat a respins şi cerinţa intimatei-reclamante Stănilă Corina prin care a solicitat 3 recunoaşterea drept ilegal a răspunsului CNAS nr. S 920/13 din 17.06.2013, or, CNAS-ul a dat răspuns la cererea prealabilă şi a acţionat în limitele prevederilor legislaţiei în vigoare. La data de 07 mai 2015 DIP a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acţiunea.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialel pricinii nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 07 mai 2015 de către DIP se consideră a fi depus în termen. În motivarea recursului recurentul a invocat că potrivit prevederilor Legii nr. 289 din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, dreptul la prestaţii de asigurări sociale se exercită prin sistemul public de asigurări sociale.

Categoriile de persoane asigurate obligatoriu în sistemul public sînt specificate în Legea nr.489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, iar modul de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de Guvern. Astfel, conform art. 18 alin.(6) al Legii nr. 289 din 22.07.2004, începînd cu anul 2014, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art. 7, dar nu mai puţin de 400 de lei pentru fiecare copil. Iar potrivit art.7, baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile individuale de asigurări sociale.

Menţionează recurentul că potrivit Legii nr. 489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, asigurat - este persoană fizică aptă pentru muncă, care are obligaţia de a plăti contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. Iar contribuţie de asigurări sociale - sînt sumele datorate în mod obligatoriu de participant la sistemul public de asigurări sociale. Susţine că reieşind din cele expuse mai sus şi prin prisma Legii nr.1036 din 27.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar şi Legii nr.1544 din 23.06.1993 asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorii sistemului penitenciar nu au 4 obligaţia de a achita contribuţiile de asigurări sociale, astfel art.7 nu se răsfrânge asupra acestora.

Totodată, menţionează că modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, este reglementat de Hotărîrea Guvernului nr.1478 din 15.11.2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii. Astfel, pct.2 al hotărîrii nominalizate, prevede că cheltuielile sînt suportate din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat - pentru plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, în cazul persoanelor asigurate; iar din contul mijloacelor bugetului de stat - pentru plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1,5 ani, persoanelor neasigurate (persoanele care nu achită contribuţii).

Incepînd cu 1 noiembrie 2002, stabilirea şi evidenţa indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii (pct.3 al hotărîrii menţionate), se efectuează de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi subdiviziunile teritoriale ale acesteia. Susţine că toate litigiile ce ţin de aplicarea Legii nr.289 din 22.07.2004 (art.33) se soluţionează de Casa Naţională de Asigurări Sociale, a cărei decizie poate fi atacată în instanţa de judecată, conform legislaţiei în vigoare. Astfel, decizia cu privire la stabilirea indemnizaţiilor specificate se adoptă de către conducătorul casei teritoriale.

Se conchide că, indiferent de faptul dacă solicitantul acestor indemnizaţii este angajat în cîmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului şi indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani (în cazul persoanelor asigurate) şi 1,5 ani (în cazul persoanelor neasigurate) - va fi depusă la casa teritorială de asigurări sociale. Concomitent mai menţionează că în conformitate cu art.31 alin.(l) al Legii nr.1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, colaboratorii sistemului penitenciar sunt cuprinşi în asigurarea de stat de persoane prin efectul legii obligatorie din contul mijloacelor bugetului de stat.

Susţine că colaboratorii sistemului penitenciar (inclusiv reclamanta) - nu sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatorii. În susţinerea faptului că colaboratorii sistemului penitenciar nu sunt beneficiari ai tuturor prestaţiilor de asigurări sociale , menţionează că calitatea de asigurat al bugetului de asigurări sociale este interdependentă cu calitatea de contribuabil al sistemului de asigurări sociale. Astfel, de prestaţii sociale beneficiază doar persoanele care achită aceste contribuţii sau pentru care le achită angajatorul. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

5 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare ca inadmisibil.

6 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru Judecătorii Ion Druţă Liliana Catan 7

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.