2ra-1046/14 — Încasarea prejudiciului

Prin hotărârea din 02 mai 2013 a judecătoriei Criuleni, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantului Sergiu Cotovici împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” S.A. şi intervenientului accesoriu „Des Energo” SRL, cu privire la încasarea prejudiciului material, a venitului ratat, a prejudiciului moral şi obligarea pîrîtului de a strămuta linia de curent electric ce trece peste teritoriul său şi a stîlpilor de tensiune înaltă.

Prin decizia din 06 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de Sergiu Cotovici cu menţinerea hotărârii din 02 mai 2013 a judecătoriei Criuleni.

La 04 februarie 2014, recurentul Sergiu Cotovici a declarat recurs împotriva deciziei din 06 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău şi a hotărârii din 02 mai 2013 a judecătoriei Criuleni, solicitînd casarea acestora cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, la judecarea apelului instanţa nu s-a expus asupra pretenţiilor ce ţin de repararea prejudiciului material cauzat apelantului de către intimat în legătură cu defrişarea pomilor fructiferi aflaţi pe terenul ce îi aparţine, lucru pe care l-a făcut fără acordul său, motiv invocat în cererea de apel. Dauna materială pricinuită apelantului de către intimat în legătură cu defrişarea pomilor este de 10200 lei, prejudiciul pe care intimatul prin răspunsul său la reclamaţia adresată lui, anexată la dosar îl recunoaşte, însă consideră că urmează să fie despăgubit din contul „Des Energo” SRL. Nefondată este şi afirmaţia instanţei de apel precum că recurentul este proprietar al terenului din luna decembrie 2001, făcînd trimitere la certificatul. (f.d.83) Din conţinutul acestui certificat de fapt rezultă, că terenul îl deţine în proprietate privată de la 05.03.1992, deşi Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren l-a primit în anul 2002. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii, aprecierea probelor de instanţele inferioare a fost arbitrară, erori care au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, recurentul susţine precum că decizia din 06 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea din 02 mai 2013 a judecătoriei Criuleni, sunt neîntemeiate.

De asemenea, recurentul a indicat că, instanţa de fond şi de apel au interpretat eronat normele de drept material, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Sergiu Cotovici nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Sergiu Cotovici împotriva deciziei din 06 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală