3ra-449/14 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – T. Avasiloaie dosarul nr. 3ra-449/14 instanţa de apel – E. Secrieru, A. Parpalac, Sv. Leu ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Anatolie Focşa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Focşa împotriva Primarului oraşului Căuşeni şi Primăriei oraşului Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 19 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Anatolie Focşa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 19 august 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 13 martie 2013, Anatolie Focşa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului or.

Căuşeni şi Primăriei or. Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 ianuarie 2013, conform Legii cu privire la accesul la informaţie şi Legii cu privire la petiţionare, a depus pe numele Primarului or. Căuşeni o cerere privind prezentarea informaţiei oficiale dacă la materialele procesului-verbal al şedinţei Consiliului orăşenesc Căuşeni din 06 iulie 2006 sunt anexate actele depuse de beneficiarii solicitanţi de spaţiu locativ indicaţi în decizia Consiliului orăşenesc Căuşeni nr. 8/6 din 06 iulie 2006, inclusiv şi a Mariei Cojocaru (Repeşciuc), care este sora Primarului, cu remiterea în adresa reclamantului a copiilor autentificate a numerotării filelor din procesul-verbal nominalizat, care ar confirma anexarea actelor date la decizia Consiliului orăşenesc Căuşeni sus indicată.

Afirmă că răspuns la respectiva cerere nu a primit. Solicită obligarea Primarului or. Căuşeni de a-i prezenta reclamantului informaţia oficială solicitată şi actele solicitate, constatarea faptului încălcării de către Primarul or. Căuşeni a dreptului la accesul la informaţie, Legii cu privire la accesul la informaţie şi Legii cu privire la petiţionare, constarea faptului încălcării de către Primarul or. Căuşeni a termenilor de examinare a petiţiilor şi încasarea din contul pârâţilor, prin intermediul bugetului orăşenesc Căuşeni în beneficiul reclamantului cu titlu de prejudiciu moral suma de 50000 lei. 1 La 28 martie 2013 Anatolie Focşa a depus cerere de completare şi concretizare, menţionând că dreptul de acces liber la informaţiile oficiale constituie o varietate specifică a dreptului la petiţionare, fapt ce rezultă din dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea cu privire la petiţionare.

Consideră că este susceptibilă de a fi furnizată orice informaţie oficială aflată în posesia şi la dispoziţia furnizorului de informaţii, indiferent de provenienţa informaţiei. Este inadmisibil refuzul de a furniza informaţia pe motiv că aceasta, deşi se află în posesia şi dispoziţia furnizorului, a fost elaborată, emisă, selectată, prelucrată, sistematizată de către alt subiect de drept.

Indică că reieşind din prevederile art.7 din Legea menţionată, art. 54 din Constituţie şi art. 10 paragraful 2 din Convenţie, restrângerea dreptului de acces liber la informaţiile oficiale poate avea loc doar dacă sunt întrunite următoarele exigenţe în privinţa acestei restrângeri, exigenţe care s-au cristalizat şi constituit într-o constantă cu reflectare juridică internă şi internaţională, denumită regula „triplului test”, iar pârâtul nu se încadrează în situaţiile precum: a) limitarea este prevăzută de lege, b) protejează un interes legitim şi c) să fie necesară într-o societate democratică.

Afirmă că în jurisprudenţa CEDO balanţa proporţionalităţii a fost apreciată nu numai prin prisma cererii solicitantului de a se constata îngrădirea accesului la informaţie, dar şi prin prisma cererii furnizorului de informaţii de constatare a nelegalităţii obligării sale, de către instanţa naţională, de a furniza informaţia, cu motivaţia că restricţia este proporţională cu scopul legitim urmărit (cazul Goodwin împotriva Regatului Unit). Solicitantul este degrevat de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru care solicită informaţia. Dreptului persoanelor de a solicita informaţia oficială îi corespunde obligaţia corelativă a furnizorului de a-i remite informaţia solicitată. Susţine că fiecare persoană care pretinde că a suferit este în drept să-şi estimeze prejudiciul adus, dar numai instanţa de judecată este împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noţiunea reparării rezonabile, de circumstanţele cazului concret.

Deoarece în cazul constatării faptului încălcării termenului legal de furnizare a informaţiei oficiale se pot pretinde daune morale al căror cuantum se stabileşte prin aproximare, instanţa urmând să aibă în vedere o seric de criterii cum ar fi complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi al autorităţii relevante, de durata încălcării. Menţionează că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire. În temeiul Convenţiei Europene acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. Cu referire la prevederile art. art. 25 alin. (1) lit. b), 25 alin. (3) şi alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, afirmă că pârâtul în persoana Primarului or. Căuşeni cu vehemenţă refuză, pe parcursul a 3 luni, să elibereze informaţia şi actele solicitate.

Susţine că prin refuzul pârâtului de a examina în termenul stabilit de lege cererea de acces la informaţie, refuzul soluţionării pretenţiilor cuprinse în cerere, 2 impunerea reclamantului de a contesta nişte acţiuni pe care pârâtul reieşind din obligaţiunile sale funcţionale şi statutul său este obligat prin lege să le îndeplinească din oficiu, adresarea în instanţa de judecată în vederea apărării drepturilor consfinţite constituţional şi convenţional şi obligarea pârâtului să-şi exercite atribuţiile pentru îndeplinirea cărora a fost ales şi a consimţit să fie ales şi pentru care este salarizat din bani publici, stresul psiho-emoţional adus lui Anatolie Focşa constituie o consecinţă directă şi temeinică a reparării prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 19 august 2013 a fost admisă parţial acţiunea, constatat că Primarul or. Căuşeni a încălcat termenul stabilit de art. 16 alin. (1) al Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, la examinarea cererii lui Anatolie Focşa din 21 ianuarie 2013 de acces la informaţia oficială, obligat Primarul or. Căuşeni să-i răspundă lui Anatolie Focşa la cererea din 21 ianuarie 2013 prin care a solicitat Primarului or. Căuşeni să elibereze informaţia dacă la materialele procesului-verbal al şedinţei Consiliului din 06 iulie 2006 sunt anexate actele depuse de beneficiarii solicitanţi de spaţiu locativ indicaţi în lista aprobată prin decizia Consiliului orăşenesc Căuşeni nr. 8/6 din 06 iulie 2006, inclusiv a Mariei Cojocaru (Repeşciuc) şi a solicitat remiterea în adresa sa a copiilor autentificate a numerotării filelor din acest proces-verbal care ar confirma anexarea actelor date la decizia Consiliului or.

Căuşeni nr. 8/16 din 06 iulie 2006, în rest pretenţiile lui Anatolie Focşa împotriva Primarului or. Căuşeni şi Primăriei or. Căuşeni cu privire la obligarea Primarului or. Căuşeni să elibereze informaţia solicitată şi repararea prejudiciului moral au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 19 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Anatolie Focşa şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 11 februarie 2014 Anatolie Focşa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi casarea parţială a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Susţine că decizia instanţei de apel a fost remisă adresa recurentului la 18 ianuarie 2014. În motivarea recursului invocă dezacordul integral cu decizia instanţei de apel şi parţial cu hotărârea primei instanţe.

Afirmă că deşi cererea adresată Primarului or. Căuşeni depusă la 21 ianuarie 2013 este înregistrată oficial în registrul Primăriei or. Căuşeni sub nr. 02/1- 23-70, intimatul l-a informat pe recurent prin scrisoarea de răspuns nr. 02/1-24-354 din 13 martie 2013, drept răspuns la cererea prealabilă din 12 martie 2013 că în urma examinării registrului de evidenţă a cererilor cetăţenilor pentru anul 2013, la data de 12 ianuarie 2013 de către Anatolie Focşa nu a fost depusă nici o cerere, deci nu putea să-i fie remis nici răspuns, invocând că instanţele ierarhic inferioare nu s-au expus asupra faptului dat. Cu referire la art. 26 alin. (1), art. 29 alin. (1) lit. n), art. 39 alin. (1) lit. j) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, consideră că afirmaţiile instanţelor de judecată în partea respingerii pretenţiilor sunt contrare normelor de drept material.

Menţionează că conform art. 5 din Legea cu privire la accesul la informaţie, furnizori de informaţii oficiale sunt, inclusiv autorităţile administraţiei publice locale, şi nu secretarul Consiliului orăşenesc Căuşeni. 3 Invocă că instanţa de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în cererea de apel, rezumându-se a transcrie motivarea primei instanţe. Susţine că prima instanţă nu s-a condus, iar cea de apel nu s-a expus asupra afirmaţiilor din cererea de apel referitor la pct. 39 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 1 din 02 aprilie 2007. Consideră că secretarul Consiliului orăşenesc Căuşeni urma să aibă pe acest caz doar statutul fie de intervenient accesoriu, fie de copârât, indicând că Anatolie Focşa n-a solicitat acest lucru).

Menţionează că conform pct. 31 din Hotărârea Plenului nominalizată, concomitent, la individualizarea răspunderii civile a furnizorului pentru lezarea dreptului de acces la informaţie, se va ţine cont de mărimea perioadei de încălcare a termenului legal. Iar intimatul, în persoana Primarului or. Căuşeni, cu vehemenţă refuză, pe parcursul a 1 an şi 1 lună de zile, să elibereze informaţia şi actele solicitate, răspuns nefiindu-i dat nici în prezent, precum nici actele solicitate nu i-au fost furnizate.

Afirmă că Curtea Europeană a Drepturilor Omului la analizarea incidenţei acordării despăgubirilor pentru daune morale ia în considerare repararea stării de temere, a neplăcerilor şi incertitudinilor care au rezultat din încălcarea dreptului intern şi a Convenţiei precum şi al altor daune nemateriale, în acest sens făcând referire la Hotărârea CEDO din 19 ianuarie 2010 pronunţată în cauza Andreescu Murăreţ şi alţii împotriva României, Hotărârea CEDO din 10 noiembrie 2004 pronunţată în cauza Ernestina Zullo împotriva Italiei). În susţinerea recursului, la fel a menţionat şi cauza Tolstoy Miloslovsky împotriva Regatului Unit (1995), cauza Three Rivers D.C. împotriva Bank England (No. 3) (HL) (2000) WLR 1220. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 18 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 6-2/528 (f. d. 62). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 11 februarie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

4 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anatolie Focşa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Anatolie Focşa, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anatolie Focşa ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Anatolie Focşa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5