CASE OF GOODWIN v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A REGATULUI UNIT (Depunerea nr. 65723/01) HOTĂRÂREA Strasburg 22 ianuarie 2008 FINAL 22/04/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Goodwin v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Lawrence Early, grefierul de secțiune după ce s-a deliberat în privat la 4 ianuarie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a apărut într-o cerere (nr. 65723/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl John Goodwin („reclamantul”) la 12 decembrie 2000. Reclamantul nu a fost reprezentat. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului Extern și Commonwealth, Londra. Reclamantul s-a plâns că autoritățile Regatului Unit refuză să-i acorde licențiamentul de împrumut al văduvei sau echivalentul constituie o discriminare din motive de sex contrar art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin o decizie parțială din 4 decembrie 2001, Curtea a hotărât să comunice această cerere și a hotărât, de asemenea, să se alăture acestei cereri la alte cereri (n. 60525/ 00, 60933/00, 60937/00, 60944/00, 61388/00, 611949/00, 62776/00 63388/00, 63464/00, 63469/00, 63473/00, 63473/00, 633584/00, 633645/00, 63701/00, 63702/00 și 644735/01). La 26 august 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care plângerea se referă la alocarea de depășire a vieții și a declarat restul cererii inadmisibilă. FACTELE CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1943 și trăiește în Solihull. Soția sa a murit la 23 martie 1999. La 16 septembrie 2000, reclamantul a formulat o cerere de venituri interne care solicită o alocație echivalentă cu cea primită de o văduvă, și anume „WBA” pentru anii 1998/99 și 1999/2000. La 29 septembrie 2000, veniturile interne i-au informat că el nu a fost eligibil pentru WBA deoarece nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu a fost plătit nici un astfel de beneficiu văduvilor în temeiul dreptului Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, hotărârea din 26 martie 2007. Reclamantul se plângea că refuzul autorităților Regatului Unit de a-i acorda WBA sau echivalentul a constituit discriminare din motive de sex contrar articolului 14 din Convenție, luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. art. 14 din Convenție prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 10. Curtea a examinat anterior cazurile care au susținut chestiuni similare celor din acest caz și a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit, nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, hotărârea din 26 martie 2007, §§ 53-54). 11. Prin urmare, Curtea consideră că diferența de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește dreptul la WBA, din care reclamanta a fost victimă, nu se bazează pe nici o „justificație obiectivă și rezonabilă” (a se vedea Hobbs) În consecință, s-a constatat o încălcare a art. 14 din Convenție în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 din CONVENȚII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 14. Reclamantul a solicitat 482 kilograme sterline (GBP) pentru WBA, plus taxa, în ceea ce privește prejudiciu material. 15. Guvernul susține că nu poate fi acordată o astfel de atribuire, având în vedere jurisprudența Curții în acest domeniu. 16. În hotărârea sa principală privind WBA, Curtea nu a constatat niciun motiv pentru remedierea inegalității de tratament prin „nivelarea” și acordarea valorii prestațiilor fiscale care s-au constatat nejustificate. În consecință, nu a acordat nicio atribuire în ceea ce privește pierderea pecuniară presupusă a fost suferită (a se vedea Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, 26 martie 2007, § 69). 17. Curtea nu constată niciun motiv să se depărteze de această constatare și, prin urmare, nici o atribuire nu poate fi făcută sub acest cap. Costuri și cheltuieli 18. Reclamantul nu a făcut nicio reclamație sub acest cap. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să se dispună de cererea celorlalte la care a fost aderat; că a existat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată în conjuncție cu art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neautorizarea reclamantului la obligația de lichidare a unei văduve; respinge cererea reclamantului pentru o justă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 22 ianuarie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Lawrence Early Josep Casadevall Președintele grefierului

FOURTH SECTION

CASE OF

GOODWIN v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 65723/01)

JUDGMENT

STRASBOURG

22 January 2008

FINAL

22/04/2008

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Goodwin v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Kristaq Traja,

Stanislav Pavlovschi,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

judges,

and Lawrence

Early,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 4 January 2008,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 65723/01) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr John Goodwin (“the applicant”) on 12 December 2000.

2.

The applicant was unrepresented. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office, London.

3.

The applicant complained that the United Kingdom authorities’ refusal to grant him Widow’s Bereavement Allowance or equivalent constituted discrimination on grounds of sex contrary to Article 14 of the Convention in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1.

4.

By a partial decision of 4 December 2001 the Court decided to communicate this application. It also decided to join this application to other applications (nos. 60525/

00,

60933/00, 60937/00, 60944/00, 61038/00, 61388/00, 61949/00, 62776/00 63388/00, 63464/00, 63469/00, 63470/00, 63473/00, 63474/00, 63584/00, 63645/00, 63701/00, 63702/00 and 64735/01).

5.

On 26 August 2003, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible in so far as the complaint concerned Widow’s Bereavement Allowance and declared the remainder of the application inadmissible.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

6.

The applicant was born in 1943 and lives in Solihull.

7.

His wife died on 23 March 1999. On 16 September 2000 the applicant made a claim to the Inland Revenue requesting an allowance equivalent to that received by a widow, namely Widow’s Bereavement Allowance (“WBA”), for the years 1998/99 and 1999/2000. On 29 September 2000 the Inland Revenue informed him that he was ineligible for WBA as he was not a woman. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

8.

The relevant domestic law and practice are described in the Court’s judgment in the case of

Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom

, nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, judgment of 26

March

2007.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 14 OF THE CONVENTION TAKEN IN CONJUNCTION WITH ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO.

1

9.

The applicant complained that the United Kingdom authorities’ refusal to grant him WBA or equivalent constituted discrimination on grounds of sex contrary to Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1.

Article 14 of the Convention provides:

“The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.”

Article 1 of Protocol No. 1 provides:

“1.

Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

2.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

10.

The Court has previously examined cases raising issues similar to those in the present case and found a violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 (

Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom

, nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, judgment of 26

March

2007, §§ 53-54).

11.

The Court has examined the present case and finds that there are no facts or arguments from the Government which would lead to any different conclusion in this instance. Therefore the Court considers that the difference in treatment between men and women as regards entitlement to WBA, of which the applicant was a victim, was not based on any “objective and reasonable justification” (see

Hobbs

, cited above, § 53).

12.

There has accordingly been a violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1.

II.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

14.

The applicant claimed 482 pounds sterling (GBP) for WBA, plus tax, in respect of pecuniary damage.

15.

The Government argued that such an award could not be made, having regard to the Court’s case-law in this area.

16.

In its lead judgment regarding WBA the Court found no reason to remedy the inequality of treatment by “levelling up” and awarding the value of tax benefits which had been found to be unjustified. It accordingly made no award in respect of the pecuniary loss alleged to have been suffered (see

Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. United Kingdom

, nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, 26 March 2007, § 69).

17.

The Court finds no reason to depart from this finding and consequently no award can be made under this head.

B.

Costs and expenses

18.

The applicant made no claim under this head.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to disjoin the application from the others to which it was joined;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 concerning the applicant’s non-entitlement to a Widow’s Bereavement Allowance;

3.

Dismisses

the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 22 January 2008, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Lawrence Early

Josep Casadevall

Registrar

President