2ra-434/15 — Privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

Dosarul nr. 2ra-434/15 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani – V. Boico Instanţa de apel: CA Chişinău - N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Novac, Judecători: Tatiana Vieru, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Anatolie Focşa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatolie Focşa împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Anatolie Focşa, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 aprilie 2014, CONSTATĂ : La 17 ianuarie 2014 Anatolie Focşa a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 13 august 2012 emisă pe cauza civilă la cererea lui împotriva Primăriei or. Căuşeni privind apărarea onoarei, reputaţiei şi demnităţii profesionale şi compensarea prejudiciului moral, s-a hotărît admiterea parţială a acţiunii, constatarea lezării de către Primăria or. Căuşeni a onoarei şi reputaţiei profesionale în caracteristica eliberată pe numele lui Anatolie Focşa, s-a obligat Primăria or.

Căuşeni să dezmintă conţinutul caracteristicii prin eliberarea altei caracteristici cu încasarea din contul bugetului orăşenesc Căuşeni, prin intermediul Primăriei or. Căuşeni a 1 sumei de 3.000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Hotărîrea dată a fost menţinută prin decizia instanţei de apel din 20 decembrie 2012, devenind irevocabilă.

Anatolie Focşa a menţionat că la 20 decembrie 2012 s-a adresat executorului judecătoresc Iulia Bălan cu cerere privind intentarea procedurii de executare a titlului executoriu emis în baza hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 13 august 2012. Anatolie Focşa a solicitat admiterea acţiunii, constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea din contul statului prin intermediul bugetului de stat în folosul său a 150.000 lei cu titlu de satisfacţie echitabilă în contul reparării prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2014 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Anatolie Focşa.

S-a constatat încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti din 13 august 2012. În rest acţiunea s-a respins. În motivarea hotărîrii instanţa de fond a reţinut că din cumulul probelor prezentate de părţi şi administrate în cadrul examinării cauzei, s-a confirmat că executorul judecătoresc a întreprins un şir de acţiuni în vederea executării hotărîrii. Însă acţiunile întreprinse de executor nu pot fi considerate suficiente, fapt ce a permis constatarea faptului încălcării dreptului lui Anatolie Focşa la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în temeiul art. 2 alin. (6) a Legii nr. 86 din 21 aprilie 2011 (f.d. 30, 35 - 38). La 29 aprilie 2014 Anatolie Focşa a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 aprilie 2014, pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea (f.d. 33, 47 - 48). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Anatolie Focşa. S-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2014. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că simpla constatare a încălcării termenului rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 18 august 2012, constituie în sine o satisfacţie echitabilă şi corespunde prevederilor art. 5 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Potrivit jurisprudenţei CtEDO adoptate în baza cererilor îndreptate împotriva Republicii Moldova, în care s-a invocat încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărîrilor judecătoreşti, nu există o aparenţă de încălcare a Convenţiei în materia neexecutării pentru o perioadă de neexecutare în mediu între 9 şi 11 luni. Astfel hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 13 august 2012 se consideră pusă în executare la data cînd de către creditorul executării au fost achitate cheltuielile de executare. La caz aceste cheltuieli au fost avansate de Anatolie Focşa doar după data de 13 februarie 2013, cînd executorul judecătoresc repetat a solicitat achitarea taxelor de executare. Respectiv, termenul de executare a început să curgă din luna martie 2013, or pînă la avansarea cheltuielilor, neexecutarea hotărîrii poate fi imputată doar creditorului şi la data adresării reclamantului în instanţă s-au consumat 10 luni din 2 termenul de executare.

Prin urmare prejudiciul moral în mărime de 150.000 lei solicitat de reclamant este neargumentat (f.d. 54 - 61). La 19 decembrie 2014 Anatolie Focşa a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2014, solicitînd casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel nu a luat în calcul că hotărîrea continuie a nu fi executată, necătînd la măsurile aplicate faţă de debitor. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 04 noiembrie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 21 noiembrie 2014, cererea de recurs a fost depusă la 19 decembrie 2014, fiind depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Anatolie Focşa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, Anatolie Focşa nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de Anatolie Focşa împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sînt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către Anatolie Focşa, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas 4