2rac-172/14 — Încasarea despăgubirilor de asigurare

La 03 octombrie 2011 ÎM „Moldcell” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva CMA „Exim-Asint” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 1 665 916 lei, penalităţii în mărime de 354 792 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată a ÎM „Moldcell” SA împotriva CMA „Exim-Asint” SA, fiind încasat de la CMA „Exim-Asint” SA în beneficiul ÎM „Moldcell” SA despăgubiri de asigurare în mărime de 1 665 916 lei, penalitate în mărime de 299 964,88 lei şi cheltuielile legate de achitare taxei de stat la înaintarea acţiunii în mărime de 50 000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de CMA „Exim-Asint” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea ÎM „Moldcell” SA împotriva CMA „Exim-Asint” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeită.

La 30 ianuarie 2014 ÎM „Moldcell” SA a declarat, în termenul legal, recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de CMA „Exim-Asint” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea ÎM „Moldcell” SA împotriva CMA „Exim-Asint” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeită, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2013, încasarea din contul intimatului a cheltuielilor de achitare a taxei de stat pentru înaintarea recursului în mărime de 25 000 lei.

În motivarea recursului ÎM „Moldcell” SA a indicat că, instanţa de apel la pronunţarea deciziei a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material, şi anume nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea. De asemenea, a invocat că instanţa de apel a admis încălcări ale normelor de drept procedural, care au dus la soluţionarea greşită a pricinii.

La fel, instanţa de apel la pronunţarea deciziei, eronat a aplicat raportului juridic litigios, prioritar, prevederile condiţiilor speciale de asigurare facultativă a riscului financiar ale CMA „Exim-Asint” SA, în pofida faptului că prevederile contractelor de asigurare stabilesc condiţii diferite, care exclud reciproc normele primelor.

De asemenea a indicat şi asupra faptului că instanţa de apel eronat a concluzionat că, includerea de către asigurat în valoarea de despăgubire de asigurare a penalităţii contravine prevederilor pct. 3.7. din condiţiile speciale de asigurare facultativă a riscului financiar a CMA „Exim-Asint”, în cazul în care din materialele cauzei se confirmă că părţile au negociat şi încheiat contractele de asigurare în condiţii specifice, derogatorii de la condiţiile speciale de asigurare, unde s-a convenit că asigurarea se extinde asupra plăţilor.

Mai invocă recurentul că în motivarea deciziei instanţa de apel a ignorat a se expune asupra încălcării de către asigurator în partea emiterii în scris a unei decizii motivate asupra cererii de despăgubire, într-u respectarea prevederilor art. 17 alin. (6) al Legii nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări.

La 18 februarie 2014 în adresa CMA „Exim-Asint” a fost expediată copia recursului declarat de către ÎM „Moldcell” SA, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

Prin referinţa CMA „Exim-Asint” din 19 martie 2014 intimatul a indicat că, recursul înaintat de ÎM „Moldcell” SA la data de 30 ianuarie 2014 nu se încadrează în cerinţele art. 433 alin. (2), (3), (4) CPC. A mai invocat că recurentul în cererea de recurs s-a expus asupra faptului că la adoptarea deciziei instanţei de apel sau încălcat normele de drept material şi procedural, însă din conţinutul deciziei contestate cert se conchide că argumentele invocate de recurent sunt pur declarative şi nu corespund materialelor dosarului, considerînd recursul înaintat ca fiind inadmisibil.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către ÎM „Moldcell” SA în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4).

În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎM „Moldcell” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎM „Moldcell” SA ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Moldcell” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat