2ra-172/14 — Restabilirea în funcţie

Prima instanţă: Judecătoria Centru Dosarul nr. 2ra-172/14 Judecător: N. Mazur Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 23 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Tatiana Vieru Judecători: Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Romanenco Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Romanenco Natalia împotriva Biroului de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 prin a fost admisă cererea de apel a Biroului de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru din 03 octombrie 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 04 mai 2012, Romanenco Natalia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi a prejudiciului moral.

În motivarea cerinţelor sale reclamanta a indicat că, între ea şi Biroul de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova la 25.01.2002 a fost încheiat contractul individual de muncă nr. E-4/2002, prin care a fost angajată la serviciu în funcţia de şef finanţe şi administrare. Ulterior, la 06 februarie 2012 între părţi a fost încheiat un nou contract individual de muncă nr. E-4/2012, prin care contractul precedent a fost înlocuit. Tot la 06 februarie 2012 în conformitate cu ordinul nr. P/2-2012 în baza cererii, i s-a acordat concediu pentru îngrijirea copilului începînd cu 06.02.2012 pînă la 05 februarie 2013. La 07.02.2012 în adresa ei a fost emis ordinul nr. P/03-2012 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de concediere.

Consideră reclamanta acest ordin ilegal şi neîntemeiat, deoarece apare ca o formă de răzbunare, nu este bazat pe probe obiective că angajatul a prejudiciat material angajatorul sau a comis acţiuni culpabile, acţiunea pîrîtului către ea cu privire la repararea prejudiciului material fiind de către instanţele judecătoreşti respinsă integral. Mai mult ca atît concedierea a avut loc cu încălcarea procedurii legale şi anume l-a aplicarea sancţiunii disciplinare a fost încălcat termenul de prescripţie, a fost concediată în timpul aflării în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani, nu i-a fost luată o explicaţie în scris privind fapta comisă.

Solicită reclamanta Romanenco Natalia, anularea şi recunoaşterea drept ilegală a ordinului de concediere nr. P/03-2012 din 07 februarie 2012, restabilirea în funcţie, încasarea prejudiciului material pentru lipsă forţată de la lucru a prejudiciului moral în mărime de un salariu mediu anual stipulat în contractul de angajare şi anume 272 311 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 octombrie 2012 s-a admis parţial acţiunea; s-a anulat ordinul Biroului de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova nr. P/03-2012 din 07 februarie 2012; Romanenco Natalia a fost restabilită în funcţia de şef Finanţe şi Administrare a Biroului de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova începînd cu 07 februarie 2012; s-a încasat de la Biroul de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova în beneficiul Nataliei Romanenco prejudiciul moral în mărime de 25000 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 100 lei.

Cerinţa Nataliei Romanenco privind încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru s-a respins, ca fiind neîntemeiată. Biroul de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 a fost admisă cererea de apel a Biroului de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 octombrie 2012 şi pronunţată o nouă hotărîre sub formă de încheiere prin care s-a încetat procesul iniţiat de Romanenco Natalia. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 martie 2013 a fost admis recursul declarat de Romanenco Natalia, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea cererii de apel în fond.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de Biroul de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 octombrie 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care s-a respins acţiunea depusă de Romanenco Natalia către Biroul de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi încasarea prejudiciului moral, ca neîntemeiată. În rest hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 octombrie 2012 a fost menţinută. Nefiind de acord, la data de 06 august 2013, Romanenco Natalia a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei nu a aplicat legea care trebuia aplicată și a interpretat eronat legea. La data de 18 noiembrie 2013, Biroul de Cooperare al Elveţiei pentru Republica Moldova a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Romanenco Natalia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Romanenco Natalia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Romanenco Natalia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Ion Druţă