2ra-192-15 — Anularea ordinului

Prima instanţă: A. Andronic. dosarul nr. 2ra-192/15 Instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai. ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurenta Elena Lungu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Lungu împotriva Băncii Comerciale„Euro Credit Bank” Societate pe Acţiuni, cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Elena Lungu, a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 31 martie 2014, precum şi hotărârea suplimentară a judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 30 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 30 decembrie 2013, reclamanta Elena Lungu a depus cerere de chemare în judecată împotriva B.C.

„Euro Credit Bank” S.A. cu privire la anularea ordinului pârâtului din 05 noiembrie 2013, prin care a fost suspendat contractul individual de muncă pe durata anchetei de serviciu, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a salariului pentru absenţa forţată de la lucru începând cu data de 05 noiembrie 2013 până la data pronunţării hotărârii, repararea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 5 500 lei. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, în baza contractului individual de muncă din 15 decembrie 2009 a fost angajată în cadrul B.C.„Euro Credit Bank” S.A.în funcţia de contabil - coordonator persoane juridice, secţia deservirea clienţilor, filiala nr.1 mun.

Chişinău. Menţionează reclamanta că, prin ordinul Vicepreşedintelui B.C. „Euro Credit Bank” S.A. nr. 335-p din 05 noiembrie 2013 a fost suspendat contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta pe durata anchetei de serviciu. Afirmă reclamanta că la data de 12 decembrie 2013 s-a adresat la conducerea B.C. „Euro Credit Bank” S.A. şi a cerut anularea ordinului Vicepreşedintelui B.C. „Euro Credit Bank” S.A. nr. 335-p din 05 noiembrie 2013 prin care a fost suspendat contractul individual de muncă pe durata anchetei de serviciu, admiterea la lucru în funcţia ocupată, precum şi achitarea în timp de 10 zile calendaristice a salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru din data de 05 noiembrie 2013 până la ziua admiterii la lucru.

Astfel, la data de 25 decembrie 2013 angajatorul B.C. „Euro Credit Bank” S.A. a refuzat executarea cerinţelor înaintate. Cere reclamanta Elena Lungu anularea ordinului B.C. „Euro Credit Bank” S.A. nr. 335-p din 05 noiembrie 2013 prin care a fost suspendat contractul individual de muncă pe durata anchetei de serviciu, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a salariului pentru absenţa forţată de la lucru începând cu data de 05 noiembrie 2013 până la data pronunţării hotărârii, repararea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 5500 lei. Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 31 martie 2014, acţiunea a fost respinsă.

Prin hotărârea suplimentară a judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 aprilie 2014 a fost respins capătul de cerere privind anularea ordinului B.C. „Euro Credit Bank” S.A. nr. 335-p din 05 noiembrie 2013 privind desfăşurarea anchetei de serviciu şi suspendarea contractului de muncă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Elena Lungu, a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 31 martie 2014 şi hotărârea suplimentară a judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 aprilie 2014. La 27 noiembrie 2014, recurenta Elena Lungu, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, a hotărârii primei instanţe, şi a hotărârii suplimentare a primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurenta că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurenta Elena Lungu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurenta Elena Lungu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentei Elena Lungu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru