2ra-2719/15 — Anularea ordinului de concediere, încasarea compensaţiei

Judecătoria Grigoriopol Dosarul nr.2ra-2719/15 Judecător: N. Costin Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ion Corolevschi, Judecătorii: Liliana Catană, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Radu Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Radu Elena împotriva Bancii Comerciale „Victoriabank” Societate cu Răspundere Limitată privind anularea ordinului de concediere, încasarea compensației bănești, modificarea înscrierii în carnetul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral, încasarea sumei reținute ilegal și a cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională a Bancii Comerciale „Victoriabank” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Elenei Radu cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 16 iunie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Elena Radu a fost respinsă iar hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 29 ianuarie 2015 a fost menținută, CONSTATĂ : Reclamanta Radu Elena s-a adresat în instanţă cu acţiunea nominalizată menţionând că, prin contract individual de muncă nr. 75 din 17.07.2013, Radu Elena a fost angajată la BC „Victoriabank” SA în calitate de casier, la Secţia Operaţiuni, Filiala,

nr. 26 Chişinău, pentru o perioadă determinată. Tot la 17.07.2014, între Radu Elena şi BC „Victoriabank” SA a fost încheiat contract privind răspunderea materială deplină. Prin Acordul adiţional nr. 1 din 02.09.2013 a fost modificat contractul iniţial individual de munca în partea, termenului acţiunii acestuia de la perioada determinată la perioada nedeterminată. La fel la 02.09.2013 a fost reîncheiat şi contractul de răspundere materială deplină. Comunică că, la data de 15 mai 2014, Radu Elena, fiind în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, la pauza de masă a părăsit incinta filialei băncii, 1 încuind uşa de la intrare a cabinei casei operaţionale, iar în seara zilei de 15 mai 2014, efectuând revizia numerarului a depistat neajunsul în mărime aproximativă de 33 056,30 lei.

Indică că despre acest fapt momentan a informat conducerea filialei. Verificând toate încasările efectuate în decursul zilei Radu Elena nu a evidenţiat careva omiteri sau greşeli în activitatea sa. Astfel, Radu Elena a declarat conducerii filialei despre furtul sumei băneşti în cauza. Susţine că conducerea filialei, fără a efectua careva investigaţii, prin informaţie nr. 1639-B-14 din 27.06.2014 i-a incriminat dispariţia mijloacelor băneşti nominalizate şi i-a propus recuperarea benevolă a acestora. În contextul refuzului reclamantei, angajatorul, a emis, cu data anterioară - 23.06.2014, ordin de concedierea pe numele lui Radu Elena, în baza art. 86 alin. (1) lit. k CM al RM, fiind reţinută, în întregime indemnizaţia de concediere în sumă de 3 022,55 lei.

Cu ordinul de concediere şi acţiunile pârâtului ulterioare nu este de acord, le consideră neîntemeiate şi ilegale, or nu a comis careva sustrageri. Vina acesteia constă în faptul că în ziua de 15 mai 2014, plecând la pauza de masă nu a plasat toate mijloacele băneşti în safeu din cabina casei operaţionale. Mijloacele băneşti au fost sustrase de o altă persoană, nestabilită de către serviciul de securitate a băncii. Omisiunea admisă de reclamanta într-adevăr este o abatere de la regulile interne stabilite de angajatorul, dar nicidecum între acţiuni/inacţiuni reclamantei şi consecinţele survenite nu există legătura cauzală directă. Consecinţa survenită este în legătură directă cu persoană care a pătruns în casa operaţională şi a sustras mijloacele băneşti.

Invocă că pct. 3.1.9 a Regulamentului intern, de încălcare căruia a fost învinuită reclamantă, este clauza contractuală standard, fară posibilitatea negocierii, nefiind adaptată la împrejurările specifice a condiţiilor de lucru. Clauza care prejudiciază disproporţional angajatul, îl pune în situaţia, defavorabilă, or poziţia băncii referitor la activitatea casierului casei operaţionale constă în faptul că acesta nu trebuie să părăsească incinta filialei la pauza de masă, dar să rămână la locul de munca. Pe când, potrivit pct. 1.5. din Regulament, angajaţilor casei operaţionale li se interzice să păstreze la locul de muncă careva lucruri personale ca genţi, sacoşe, telefoane mobile şi etc., fiind lipsiţi de posibilitatea de a lua masa la locul de munca.

Consideră că poziţia băncii de învinuire a casierului este poziţie de autoapărare, o încercare de a acoperi încălcările admise de însuşi bancă în procesul de funcţionare a filialei nr. 26 Chişinău, atât şi probleme de securitate în cadrul filialei, care s-au manifestat prin încălcarea p. 3.1.11 al Regulamentului intern, aprobat de BC „Victoriabank” SA, prin neinstalarea sistemului de supraveghere video în încăperea filialei. Referitor la reţinerea din indemnizaţia de eliberare a sumei de 3 022,55 lei, în scopul reparării prejudiciului, reiterează că nu se admit reţineri din indemnizaţia de eliberare din serviciu, din plăţile de compensare şi din alte plăţi.

2 Solicită instanţei de judecată admiterea acţiunii, anularea ordinului de concediere din 23.06.2014, iar în locul restabilirii reclamantei Radu Elena la lucru în funcţia deţinută anterior, încasarea compensaţiei suplimentare în mărime de 5 salarii medii lunare - 17 000,00 lei, modificarea înscrierii în carnetul de munca - motivului concedierii: concedierea din proprie iniţiativă, anularea ordinului nr. 577-cf din 13.06.2014, încasarea de la pârât în folosul reclamantei a salariului pentru perioadă de absenţa forţată la serviciu din 23.06.2014 până la emiterea hotărârii judecătoreşti pe cauza, încasarea de la pârât în folosul reclamantei a sumelor pentru compensarea prejudiciului moral în mărime de 3 salarii medii lunare - ce constituie 10 200,00 lei, încasare de la pârât în folosul reclamantei a sumei de 3 022,55 lei, reţinute ilegal de pârât din indemnizaţia de concediere, compensarea cheltuielilor de judecată.

BC „Victoriabank” S.A. a depus o cerere reconvenţională în care indicat că, la data de 15 mai 2014, la verificarea numerarului primit de la Radu Elena în casa operaţională nr. 2 din cadrul Filialei nr. 26 Chişinău a ctoriabank” SA s-a înregistrat un neajuns de numerar în mărime de 33056 lei. În conformitate cu procedurile stabilite de actele normative interne a fost întocmit Procesul-verbal pentru plusuri şi minusuri de numerar f/n 15.05.2014, care a confirmat diferenţa în minus în mărime de 33 056,30 lei, Iar casierul Radu Elena nu a putut motiva cauza formării neajunsului. Totodată cu referire la cazul dat, a avut loc o anchetă de serviciu (controlul auditului intern), care și-a expus concluzia în Nota de serviciu f/n din 04.06.2014.

Relatează că, în conformitate cu prevederile art. 148 al Codului Muncii al BC „Victoriabank” SA a reţinut din contul pârâtei suma în mărime de 3022,55 lei, suma rămasă constituind 30 033,75 lei. Întru restituirea părţii rămase a prejudiciului, la data de 27.06.2014, lui Radu Elena i-a fost expediată somaţia cu nr. 1639-B-14, prin care a fost notificată să restituie benevol prejudiciul cauzat Băncii, însă în termenul indicat în notificare pârâta nu a oferit nici un răspuns. Solicită instanţei de judecată admiterea cererii reconvenţionale şi încasarea contul reclamantei-pârât a prejudiciului material cauzat Băncii în sumă de 033,75 (treizeci mii treizeci şi trei lei şi şaptezeci şi cinci bani) lei şi încasarea ei de taxei de stat achitate în mărime de 901 lei 10 bani.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 29 ianuarie 2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Radu Elena către BC Victoriabank” S.A. privind anularea ordinului de concediere, încasarea compensaţiei suplimentare, modificarea înscrierii în carnetul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea prejudiciului moral, încasarea sumei reţinute ilegal şi a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. S-a admis cererea reconvenţională a BC „Victoriabank” S.A. către Elena Radu, dispunându-se încasarea prejudiciului material cauzat în sumă de 30 033 (treizeci mii treizeci şi trei) lei 75 (şaptezeci şi cinci) bani şi a cheltuielilor de 3 judecată în sumă de 901 (nouă sute unu) lei 10 (zece) bani, în total 30 934 (treizeci mii nouă sute treizeci şi patru) lei 85 (optzeci şi cinci) bani.

Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, se încadrează în prevederile legii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, apelul depus de către Radu Elena a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 29 ianuarie 2015 a fost menținută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural iar în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 09 septembrie 2015, Elena Radu a declarat cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea integrală a acțiunii inițiale și de respingere a acțiunii reconvenționale. În motivarea recursului, aceasta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurenta Elena Radu că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 16 iunie 2015 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 22 iulie 2015. Avînd în vedere că la materialele cauzei nu sunt anexate materiale confirmative ce ar certifica data recepționării deciziei instanței de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus de către Elena Radu la 19 septembrie 2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 29 septembrie 2015, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa BC Victoriabank” 4 SA copia recursului depus de către Elena Radu, cu informarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei. La data de 30 octombrie 2015 BC Victoriabank” SA a depus referința la cererea ce recurs depusă de către Elena Radu, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de către Elena Radu, Colegiul atestă că recurenta nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanţei de apel.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarată de Elena Radu, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către Elena Radu ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta 5 Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Elena Radu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Elena Radu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Liliana Catană Iuliana Oprea 6