2ra-1530/14 — Anularea ordinului de concediere

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1530/14 Judecător: V.Negru Curtea de Apel Chişinău Judecători: M.Ciugurean, S.Arnăut, B.Bîrca Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Vladimir Timofti, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Rusu Mihail, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Rusu Mihail împotriva SRL „Belvilcom” cu privire la anularea ordinului de demisie, încasarea compensaţiei în locul repunerii în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea compensaţiei pentru concediu nefolosit şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, CONSTATĂ : La 06.03.2012, Rusu Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Belvilcom”, prin care a solicitat anularea ordinului de demisie, încasarea compensaţiei în locul repunerii în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, încasarea compensaţiei pentru concediul nefolosit şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că a activat la întreprinderea de arendă „Maconi” în calitate de recepţionar al masei de munte la cariera „Feteşti”, începînd cu 01.08.2009. La 15.06.2011 a fost eliberat din funcţie. Cu ordinul de concediere a făcut cunoştinţă la data de 16.11.2011 cînd a primit carnetul de muncă. A indicat că nu este de acord cu ordinul de concediere, deoarece acesta a fost emis nemijlocit în ziua depunerii cererii. În realitate a fost eliberat din funcţie şi nu a demisionat la data indicată, deoarece la data 12.07.2011 a primit în gestiune depozitul de combustibil, ceea ce confirmă faptul că activa la întreprindere. La eliberare nu i s-a achitat concediul pentru 18 zile calendaristice în sumă de 18 720 lei.

Mai mult ca atît, din funcţie a fost eliberat în lipsa acordului sindical, necătînd la faptul că este membru de sindicat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 13 martie 2013, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea ordinului nr. 2 din 15.06.2011, emis de directorul SRL „Belvilcom” privind demiterea lui Rusu Mihail din funcţie, încasarea de la SRL „Belvilcom” în beneficiul lui Rusu Mihail cu titlu de salariu pentru lipsa forţată de la muncă pentru perioada 16.07.2011- 1 06.03.2012 suma de 11 600 lei, cu titlu de compensaţie în locul repunerii în funcţie suma de 2 900 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 4 350 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 13 martie 2013, SRL „Belvilcom” a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi tardivă. În motivarea cererii de apel, a indicat că instanţa a interpretat eronat normele legale şi anume art. 85 alin. (1) şi (3) CM , fiindcă normele date se referă la situaţia, etapa de acceptare a demisiei din partea angajatorului, iar în cazul în care, angajatorul acceptă demisia salariatului, eliberarea din funcţie poate avea loc, imediat, în ziua în care salariatul şi-a exprimat dorinţa de a întrerupe raportul de muncă, nefiind careva norme legale care ar interzice eliberare salariatului în ziua depunerii cererii.

Termenul de 14 zile, este prevăzut pentru salariat, care nu are dreptul de a înceta raportul de muncă timp de 14 zile, dacă nu a fost expimată voinţa angajatorului privind eliberarea salariatului şi nicidecum nu este un termen care obligă ca ordinul de eliberare în legătură cu demisia să fie emis după expirarea a 14 zile. A mai menţionat că ridicarea carnetului de muncă în octombrie 2011 nu s-a datorat cărorva impedimente din partea întreprinderii, ci din contra intimatul nu a dorit ridicarea acestuia. Consideră eronată concluzia instanţei precum că materialele anexate de Rusu Mihail, cum ar fi darea de seamă pentru perioada 01.07-2011 - 15.07.2011, act de predare-primire, borderou de inventariere, sunt documente oficiale, deoarece acestea nu întrunesc careva condiţii pentru a fi considerate documente oficiale.

La fel consideră greşită constatarea instanţei că termenul de prescripţie pentru adresarea în instanţa de judecată nu a expirat, deoarece după data de 15.06.2011, nu au fost continuate raporturile de muncă cu Rusu Mihail. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de SRL „Belvilcom”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 13 martie 2013 şi emisă o hotărîre nouă, prin care a fost respinsă acţiunea ca fiind depusă tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii, constatînd că termenul de depunere a acţiunii nu a fost respectat, cererea de chemare în judecată fiind depusă cu mult peste termenul prevăzut de lege, iar reclamantul nu a solicitat repunerea în termenul de adresare în judecată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 18.03.2014, Rusu Mihail a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În argumentarea recursului recurentul a invocat neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, interpretarea în mod eronat a legii, precum şi judecarea pricinii de către un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei. Astfel, recurentul a susţinut că dreptul de a ataca în instanţa de judecată ordinul de eliberare, a apărut în momentul cînd a primit copia lui. Indică că în acţiune nu a înaintat pretenţii doar privind anularea ordinului, ci şi alte capete de cerere, pentru care termenul de prescripţie este de 3 ani.

2 La fel susţine că judecătorul S.Arnăut nu putea participa la judecarea cauzei, deoarece a participat la şedinţa din 29.08.2013. SRL „Belvilcom” a depus referinţă pe marginea recursului înaintat, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Rusu Mihail a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, Rusu Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Belvilcom” privind anularea ordinului de demisie, încasarea compensaţiei în locul repunerii în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, încasarea compensaţiei pentru concediul nefolosit şi încasarea prejudiciului moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 13 martie 2013, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea ordinului nr. 2 din 15.06.2011, emis de directorul SRL „Belvilcom” privind demiterea lui Rusu Mihail din funcţie, încasarea de la SRL „Belvilcom” în beneficiul lui Rusu Mihail cu titlu de salariu pentru lipsa forţată de la muncă pentru perioada 16.07.2011- 06.03.2012 suma de 11 600 lei, cu titlu de compensaţie în locul repunerii în funcţie suma de 2 900 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 4 350 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de SRL „Belvilcom”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 13 martie 2013 şi emisă o hotărîre nouă, prin care a fost respinsă acţiunea ca fiind depusă tardiv. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. După cum rezultă din materialele dosarului, Rusu Mihail activa în cadrul ÎA „Maconi” în proces de insolvabilitate din 01.08.2009 în calitate de recepţioner al masei de munte la cariera „Feteşti” (f.d. 5). Urmare a contractului de vînzare-cumpărare nr. 15 din 04.05.2011, ÎI „Maconi” se numeşte SRL „Belvilcom” (f.d. 5). Prin ordinul nr.2 din 15.06.2011, Rusu Mihail a fost eliberat din funcţia de recepţioner al masei de munte şi distribuitor de combustibil în temeiul art. 85 alin. (1) CM ca urmare a cererii sale de demisie din aceiaşi zi (f.d.

27-28). La 01.10.2011 Rusu Mihail a fost înştiinţat repetat despre necesitatea prezentării la sediul carierei „Feteşti” pentru eliberarea carnetului de muncă (f.d. 3 7). După cum susţine însăş reclamantul în cererea de chemare în judecată, ordinul nr.2 din 15.06.2011 i-a fost adus la cunoştinţă la data de 16.11.2011, cînd a primit carnetul de muncă (f.d. 1). Prin urmare, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a stabilit că despre ordinul de eliberare din funcţie, Rusu Mihail a cunoscut la momentul înmănării carnetului de muncă. Potrivit art. 354 lit. c) Codul muncii, se consideră litigii individuale de muncă divergenţele dintre salariat şi angajator privind încetarea şi nulitatea, parţială sau totală, a contractului individual de muncă.

Potrivit art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. (2) Cererile depuse cu omiterea, din motive întemeiate, a termenelor prevăzute la alin.(1) pot fi repuse în termen de instanţa de judecată. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţa de apel just a constatat că cererea de chemare în judecată a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Or, reclamantul Rusu Mihail, aflînd la 16.11.2011 despre ordinul de eliberare din funcţie, urmka să-l conteste în termen de 3 luni în instanţa de judecată, adică pînă la 16.02.2012 inclusiv.

Rusu Mihail a depus cererea de chemare în judecată la 06.03.2012. În acest sens, afirmaţia recurentului cum că dreptul de a ataca în instanţa de judecată ordinul de eliberare, a apărut în momentul cînd a primit copia lui, Colegiul o consideră neîntemeiată, deoarece norma legală stipulează expres că termenul începe să curgă din momentul cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său şi nu este condiţionată de recepţionarea ordinului. Nu poate fi reţinută ca atare nic afirmaţia precum că în acţiune nu a înaintat pretenţii doar privind anularea ordinului, ci şi alte capete de cerere, pentru care termenul de prescripţie este de 3 ani.

Potrivit art. 355 alin. (1) lit. b) Codul muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Pornind de la prevederile normei legale menţionate, Colegiul conchide că termenul de prescripţie de 3 ani se aplică în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură. Însă, în situaţia din speţă, obiectul litigiului îl constituie anularea ordinului de eliberare din funcţie, iar cerinţele privind încasarea sumelor, reies din cerinţa principală şi sunt subsecvente acesteia, respectiv lit. b) a art. 355 nu are aplicabilitate la caz.

În acelaşi timp, instanţa de recurs consideră declarativă şi afirmaţia recurentului cum că judecătorul S.Arnăut nu putea participa la judecarea cauzei, deoarece a participat la şedinţa din 29.08.2013. Potrivit art. 50 alin. (1) lit. d) CPC, judecătorul care judecă pricina urmează a fi recuzat dacă şi-a expus opinia asupra pricinii care se judecă. După cum urmează din actele cauzei, judecătorul Sergiu Arnăut, fiind desemnat şi raportor la examinarea cererii de apel declarată de SRL „Belvilcom” (f.d. 122), a participat la 29.08.2013 în componenţa completului privind soluţionarea chestiunii privind punerea pe rol a cererii de apel în cauză, adoptînd 4 încheierea de respingere a cererii de repunere în termen şi restituirea cererii de apel (f.d.

140-141), încheiere care ulterior a fost anulată de instanţa de recurs, cauza fiind restituită în instanţa de apel pentru judecarea apelului (f.d. 152-156). Prin urmare, Colegiul conchide că judecătorul Sergiu Arnăut la 29.08.2013 nu a participat la examinarea cauzei în fond şi în consecinţă nu şi-a expus opinia asupra pricinii care se judecă şi corect a participat la examinarea cauzei în ordine de apel la 22.01.2014, mai ales că a fost desemnat şi raportor pe această cauză. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre tardivitatea acţiunii înaintate de Rusu Mihail. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Rusu Mihail. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Rusu Mihail împotriva SRL „Belvilcom” cu privire la anularea ordinului de demisie, încasarea compensaţiei în locul repunerii în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea compensaţiei pentru concediu nefolosit şi încasarea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Vladimir Timofti Iuliana Oprea 5