- Dosarul nr.
- 2ra-654/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 19 februarie 2014
- Părțile
- Raicu Roman împotriva ÎCS Jurnal de Chişinău Plus SRL
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-654/14 — Restabilirea la serviciu
dosarul nr. 2ra-654/14 prima instanţă: S. Namaşco instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin şi I. Secrieru ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Roman Raicu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Roman Raicu împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea ordinului privind concedierea, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pe perioada absenţei forţate, compensarea pagubei morale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Roman Raicu cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 iulie 2013, c o n s t a t ă: La 10 ianuarie 2013, Roman Raicu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea ordinului privind concedierea, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pe perioada absenţei forţate, compensarea pagubei morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 11 decembrie 2012 prin Ordinul nr. 03/S-17/2012 a fost concediat din funcţia de şofer la Întreprinderea cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” Societate cu Răspundere Limitată. Temei pentru concediere a servit încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă. Nefiind de acord cu ordinul de concediere, la 11 decembrie 2012, Roman Raicu a înaintat angajatorului o cerere prealabilă. Respectiva cerere a fost lăsată fără examinare de către pîrît. Consideră reclamantul, că pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este obligatorie existenţa încălcării regulilor de comportament stabilite în actele normative. 1 Menţionează, Roman Raicu că prin acţiunile pîrîtului s-a încercat a-l intimida şi a-i compromite activitatea conform funcţiei ocupate, fiindu-i încălcate drepturile contractuale şi statutare.
A mai indicat reclamantul că ordinul emis de angajator nu corespunde rigorilor legii. Referitor la cele invocate în ordin, Roman Raicu a specificat că nu există niciun act sau proces verbal prin care să fie constatate cele imputate. Solicită, reclamantul, anularea ordinului nr. 03/S-17/2012 din 11 decembrie 2012 privind concedierea din funcţie, restabilirea în funcţia ocupată, încasarea din contul angajatorului în beneficiul său a salariului pe perioada absenţei forţate de la lucru în mărime de 5000 lei lunar, compensarea pagubei morale în sumă de 20000 lei, precum şi încasarea de la pîrît a cheltuielilor de judecată în legătură cu acordarea serviciilor juridice în valoare de 2500 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 iulie 2013, acţiunea înaintată de Roman Raicu a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Roman Raicu cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 iulie 2013. La 11 decembrie 2013 Roman Raicu a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Respectivul recurs a fost înregistrat în Secţia grefă din cadrul Curţii Supreme de Justiţie la 12 decembrie 2013. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 22 octombrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 09 octombrie 2013 (f. d. 122). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi.
Astfel, Colegiul constată că recursul declarat la 11 decembrie 2013 este depus în termen. Recurentul, Roman Raicu, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.
2 La 15 ianuarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Întreprinderii cu Capital Străin „Jurnal de Chişinău Plus” Societate cu Răspundere Limitată cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 07 februarie 2014, partea a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Colegiul menţionează că, Roman Raicu, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.
Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
3 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Roman Raicu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Roman Raicu se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 4