2ra-557/14 — Recuperarea prejudiciului moral

prima instanţă - L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-557/14 instanţa de apel - L. Popova, V. Pruteanu, A. Doga DECIZIE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând recursurile declarate de către Istrati Ion, reprezentat de avocatul stagiar Popovici Mariana și Ministerul Justiției a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Istrati Ion împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 octombrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Istrati Ion și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 10 iunie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La data de 04 martie 2013, Popovici Mariana în interesele lui Istrati Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 03 noiembrie 2010, lîngă casa de cultură a satului Pănăşeşti, raionul Străşeni a fost găsit cet. Popa Gheorghe fără cunoştinţă, cu vătămări corporale vizibile în regiunea capului, care la data de 03 noiembrie 2010 a decedat în secţia de reanimare a Spitalului Raional Străşeni.

In consecinţă, la 04 noiembrie 2010 a fost pornită de către organul de urmărire penală a CPR Străşeni, cauza penală nr. 2010330395 în baza art. 151(4) CP. Susţine că prin ordonanţa din 25 noiembrie 2010, dînsul a fost recunoscut ca bănuit şi a fost reţinut, iar la 26 noiembrie 2010 i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa despre punerea sub învinuire. La data de 26 noiembrie 2010 pe numele său a fost eliberat un mandat de arest pe 15 zile, iar prin încheierea din 09 decembrie 2010 s-a dispus prelungirea mandatului de arest pe un termen de 30 de zile. 1 Ulterior, la 06 ianuarie 2011 în privinţa sa a fost stabilită măsura preventivă alternativă a arestului sub formă de arest la domiciliu pe un termen de 30 de zile, iar prin ordonanţa din 19 aprilie 2011 a fost scos de sub învinuire, pe motivul lipsei probelor pertinente şi concludente la comiterea infracţiunii.

Consideră că, prin acţiunile organului de urmărire penală i-a fost încălcat dreptul la libertate şi siguranţa prevăzută de art. 5 CEDO. Aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv şi arest la domiciliu au fost nefondate fără a se lua în considerația faptul că la locul de domiciliu este caracterizat pozitiv și are la întreținere părinții bătrîni şi bolnavi. Menționează că, prin privarea de libertate i-au fost cauzate suferinţe psihice grave, nelinişte sufletească, încordare psihică, retrăiri, stare de stres fiindu-i pricinuit astfel un prejudiciu moral considerabil. Solicită, reclamantul admiterea acțiunii și încasarea de la pîrît în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 40 000 lei și cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Istrati Ion prejudiciul moral în mărime de 10000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1500 lei, în rest cerințele au fost respinse. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2013, apelurile declarate de către Istrati Ion și Ministerul Justiției a Republicii Moldova au fost respinse și a fost menținută hotărîrea primei instanțe. La data de 02 decembrie 2013, Istrati Ion, reprezentat de avocatul stagiar Popovici Mariana, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului și modificarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Ion Istrati de la 10000 lei pînă la 40000 lei.

În motivarea recursului a invocat că instanțele judecătorești au apreciat probele din dosar în mod arbitrar și la determinarea mărimii prejudiciului moral nu au ținut cont de gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a fost învinuit Istrate Ion, caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei penale, rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea lui Ion Istrati, durata urmăririi penale și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată, natura dreptului personal lezat și locul în sistemul de valori al persoanei, suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice, măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate și durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

Susţine că atît prima instanță cît și instanța de apel au ignorat prevederile Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 cu privire la examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral și material cauzat persoanelor deținute prin violarea art. 3, 5, 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și la aprecierea cuantumului prejudiciului moral cauzat lui Istrate Ion nu s-au condus de mărimea compensațiilor stabilite prin Hotărîrea menționată în dependență de caz. La data de 17 decembrie 2013, Ministerul Justiției a Republicii Moldova la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului cu 2 modificarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în sensul diminuării cuantumului prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată încasate în beneficiul lui Istrati Ion.

În motivarea recursului recurentul Ministerul Justiției a Republicii Moldova a invocat că instanța de apel verificînd temeinicia hotărîrii primei instanțe eronat a interpretat normele de drept material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 1545, or, suma de 10000 dispusă spre încasare în beneficiul lui Istrati Ion nu este o sumă rezonabilă în circumstanțele prezentei spețe. Menționează recurentul că instanța de apel nu a ținut cont nici de faptul că din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la scoaterea lui Istrati Ion de sub învinuire penală acțiunile organului de urmărire penală și ale Procuraturii au fost bazate pe bănuiala rezonabilă a intimatului de comiterea unei infracțiuni.

În rezultatul aplicării măsurii preventive sub formă de arest la domiciliu, intimatului nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu moral, scopul acestei măsuri fiind asigurarea neeschivării lui Istrate Ion de la organul de urmărire penală și instanța de judecată. Consideră recurentul că instanțele judecătorești au aplicat eronat normele legale și la încasarea cheltuielilor de judecată în beneficiul lui Istrate Ion deoarece odată ce acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, reieșind din prevederile art. 94 CPC, instanțele judecătorești urmau să încaseze parțial și cheltuielile de judecată, proporțional admise din pretenții. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 03 octombrie 2013 a fost expediată în adresa părţilor la data de 15 octombrie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 95). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 17 decembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursurile şi de a menţine decizia instanţei de apel și hotărîrea primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Conform art. 6 lit. b) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. După cum rezultă din actele cauzei, în baza Procesului-verbal de percheziție din 06 noiembrie 2010, la domiciliul lui Istrate Ion din S. Pănășești r-n. Strășeni a fost efectuată o percheziție în rezultatul căreia a fost ridicat automobilul personal de model „ZAZ” cu numerele de înmatriculare CCU 609 (f.d.

5) In baza Ordonanţei de recunoaștere în calitate de bănuit din 25 noiembrie 3 2010, Istrati Ion a fost recunoscut în calitate de bănuit în cauza penală nr. 2010330395 (f.d. 6). Ulterior, prin Ordonanţei de punere sub învinuire din 26 noiembrie 2010, Istrati Ion a fost pus sub învinuire de către Procuratura raionului Străşeni, fiind învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 al. (4) CP, fiind învinuit pentru vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei (f.d.

7). La fel, actele cauzei atestă că prin încheierea Judecătoriei Strășeni din 26 noiembrie 2011, a fost admis demersul procurorului în Procuratura raionului Străşeni, și dispusă aplicarea măsurii preventive în privința lui Istrate Ion sub formă de arest pe un termen de 15 zile, incluzînd timpul reţinerii pînă la data de 25 noiembrie 2010, ora 19.00, cu emiterea mandatului de arestare nr. 56. (f.d.8-9, 10). Prin încheierea Judecătoriei Strășeni din 09 decembrie 2011, la demersul procurorului în Procuratura raionului Străşeni, în privința lui Istrate Ion a fost prelungită durata ţinerii sub arest preventiv pe un termen de 30 de zile, începînd cu data de 10 decembrie 2011 ora 19.00 și pînă la data de 09 ianuarie 2011, ora 19.00 (f.d.

13). Prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 06 ianuarie 2011, în privința lui Istrati Ion a fost stabilită măsura preventivă alternativă arestului preventiv sub formă de arest la domiciliu pe un termen de 30 de zile de la data de 06 ianuarie 2011, ora 11.00. (f.d. 15). Iar, prin Ordonanța de scoatere de sub învinuire penală din 19 aprilie 2011, Istrati Ion Vasile a fost scos de sub urmărirea penală pe cauza penală nr.20100330395, pe motivul lipse în privinţa lui a cărorva probe pertinente şi concludente ce ar confirma comiterea de către el a infracţiunii imputate (f.d. 19). Reieşind din cele expuse, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele ierarhic inferioare just au concluzionat, că în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, prin pornirea urmăririi penale, prin învinuirea ilegală de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.151 al.

(4) CP și prin aplicarea măsurii preventive sub formă de arest și arest la domiciliu lui Istrati Ion i-au fost cauzate consecinţe determinate de retrăiri, încordarea psihică, stres şi alţi factori care derivă suferinţe morale. Acest fapt, atestă temeinicia motivelor ce-i acordă lui Istrati Ion posibilitatea de a- şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 al. (1) şi (3), 1423 al. (1) şi (2) Cod civil.

Astfel, conform art. 3 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Conform art. 5 al. (1) aceleiaşi legi, cauzele cu privire la repararea prejudiciului material şi moral se examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Conform art. 1422 al.

(1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei 4 personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. În conformitate cu art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 reglementează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

În circumstanţele relatate şi în contextul normelor de drept citate, se reţine că atît prima instanță cît și instanța de apel statuând în echitate, printr-o apreciere justă şi pertinentă a complexului material probator, a dat o evaluare adecvată daunelor morale compensatoare, fiind totodată imparţială şi echidistantă în acest sens, având în vedere, în principal, criteriile referitoare la consecinţele suferite pe plan psihic, gravitatea şi caracterul acestora, sentimentul de afectare a personalităţii sale morale şi altele, or la examinarea pricinii s-a constatat cu certitudine faptul că lui Istrati Ion i-a fost cauzat suferinţe psihice în timpul aflării lui sub urmărirea penală cu statut de bănuit şi de învinuit, prin aplicarea față de el a măsurii preventive arest și arest la domiciliu astfel fiind defăimat în faţa rudelor şi prietenilor săi.

Toate aceste criterii aplicate concret şi adecvat în speţă, justifică evaluarea făcută de instanţele ierarhic inferioare cu determinarea mărimii prejudiciului moral de 10000 lei, ce urmează a fi încasată în beneficiul lui Istrati Ion.

Astfel, nu pot fi reţinute argumentele recurentului Istrati Ion precum că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel nu au apreciat corespunzător şi obiectiv suferinţele psihice suportate de el, deoarece la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanțele au reieşit din apreciere justă şi pertinentă a complexului material probator, au dat o evaluare adecvată daunei morale compensatoare, având în vedere, în principal, criteriile referitoare la consecinţele suferite pe plan psihic, gravitatea şi caracterul acestora, sentimentul de afectare a personalităţii sale morale, precum şi faptul că timp de 72 de zile Istrati Ion s-a aflat în stare de arest preventiv și arest la domiciliu, perioadă în care recurentul-reclamant Istrati Ion a fost limitat în dreptul de a se deplasa prin ţară şi peste 5 hotarele ţării.

De altfel, argumentele recurentului-reclamantului, precum că incorect a fost stabilit cuantumul prejudiciului moral solicitat nu pot servi temei de admitere a recursului, deoarece în corespundere cu prevederile art. 1423 Cod Civil, instanţele judecătoreşti au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie ultimului. Drept consecinţă, nu au relevanţă nici argumentele Ministerului Justiției a Republicii Moldova cu referire la faptul că suma de 10000 lei încasată din bugetul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul recurentului-reclamant cu titlu de despăgubiri morale nu este una echitabilă, justă şi raţională, deoarece contravin celor expuse.

Totodată, conform art. 94 alin. (1), instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Iar, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, în cazurile menţionate la art.3 al. (1) i se compensează sau i se restituie persoanei fizice sau juridice sumele plătite de ea pentru asistența juridică.

Prin urmare, instanța de recurs constată că instanțele justificat au dispus încasarea din bugetul statului, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Istrati Ion suma de 1 500 lei ce constituie cheltuieli pentru asistenţă juridică, suportate de ultimul la examinarea cauzei penale şi confirmate prin bonul de plată nr. 533094 din 03 noiembrie 2012 (f.d. 40-41). În asemenea împrejurări, se constată ca lipsită de suport legal afirmaţia susţinută în recursul Ministerului Justiției a Republicii Moldova precum că, mărimea cheltuielilor de asistenţă juridică încasată în beneficiul lui Istrati Ion de către instanțele judecătorești este exagerată şi nu corespunde situaţiei reale cauzei.

În context, sunt neîntemeiate și argumentele Ministerului Justiției a RM cu referire la faptul că din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la scoaterea lui Istrati Ion de sub învinuire penală acțiunile organului de urmărire penală au fost bazate pe bănuiala rezonabilă a intimatului de comiterea unei infracțiuni, iar în rezultatul aplicării măsurii preventive sub formă de arest la domiciliu, intimatului nu i-a fost cauzat prejudiciu moral, deoarece acestea contravin circumstanțelor cauzei și constatărilor expuse mai sus. Sub acest aspect, toate criticele formulate în recursuri sunt nejustificate, mai mult că în esenţa lor, sunt similare celor invocate în cadrul dezbaterilor judiciare, asupra căror instanţele s-au expus în mod explicit, dându-le o apreciere corespunzătoare având în susţinere atât normele de drept material, cât şi procedural.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel și hotărîrea primei instanțe sunt legale și întemeiate, iar argumentele invocate în recursuri sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției a Republicii Moldova și Istrati Ion şi de a menţine decizia instanţei de apel și hotărîrea primei instanțe. 6 În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se resping recursurile declarate de către Istrati Ion, reprezentat de avocatul stagiar Popovici Mariana și Ministerul Justiției a Republicii Moldova.

Se menține decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Istrati Ion împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chișca-Doneva 7