2ra-2407/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-2407/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Căpraru împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Ion Căpraru, casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 27 octombrie 2014 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 26 mai 2014, Ion Căpraru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 03 noiembrie 2013, pe la orele 13.30, a fost reţinut de către colaboratorii Inspectoratului de Poliţie Ciocana mun. Chişinău şi a fost dus la inspectorat în biroul nr. 205, unde colaboratorii de poliţie l-au fotografiat, spunându-i că aşa cere procedura. Susţine că el a fost ţinut în acelaşi birou fără explicaţii aproximativ o oră, o oră jumate, după care a fost condus într-un birou special, unde i-a fost comunicat că va fi supus procedurii de recunoaştere. Afirmă că la 03 noiembrie 2013, procurorul Denis Poiată a emis o ordonanţă, prin care a dispus efectuarea percheziţiei automobilului şi a garajului său din str. Calea Orheiului, mun. Chişinău.

Menţionează că la 04 noiembrie 2013, ofiţerul de urmărire penală a Inspectoratului de Poliţie Ciocana, Denis Samoilă a emis ordonanţa de recunoaştere a sa în calitate de bănuit, care i-a fost adusă la cunoştinţă în aceeaşi zi. Invocă că în cadrul procedurii de prezentare spre recunoaştere, el a fost recunoscut ca făptaş al infracţiunii de jaf, care a avut loc la 02 noiembrie 2013 asupra Victoriei Josan pe traseul Chişinău-Vadul lui Vodă. Mai invocă că ulterior, din automobilul său au fost colectate probe biologice, care au fost supuse expertizei, Reţine că la 04 februarie 2014, el a fost informat de către Procuratura Ciocana, mun. Chişinău despre faptul că a fost scos de sub urmărirea penală.

Menţionează că în perioada 03 noiembrie 2013 – 03 februarie 2013, el s-a aflat sub urmărire penală fără nici un temei, fiind supus mai multor proceduri procesuale precum percheziţia, reţinerea şi recunoaşterea. Susţine că starea sănătăţii sale este precară, are diabet de gradul 2 şi este deseori spitalizat, chiar în perioada urmăririi penale a suportat o spitalizare. Afirmă că recunoaşterea sa în calitate de bănuit pe o infracţiune gravă i-a provocat grave suferinţe morale şi cheltuieli materiale sub forma cheltuielilor de asistenţă juridică. Invocă că el a suportat o atingere imaginii sale la locul de muncă, unde pe parcursul unei perioade îndelungate a avut o reputaţie ireproşabilă. Prin urmare, solicită repararea prejudiciului material în sumă de 4500 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 octombrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de către Ion Căpraru, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi au fost încasate din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ion Căpraru suma de 1500 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 4500 lei, cu titlu de prejudiciu material, iar în total suma de 6000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. La 31 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul Ministerul Justiţiei al RM, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material şi, anume, a fost interpretată eronat legea. Menţionează că instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinica hotărârii primei instanţe, eronat a interpretat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Susţine că instanţa de apel nu a ţinut cont de argumentele Ministerului Justiţiei al RM precum că toate acţiunile organului de urmărire penală şi ale procuraturii întreprinse în privinţa intimatului pe respectiva cauză penală au fost bazate pe bănuiala rezonabilă a acestora de comiterea unei infracţiuni.

Afirmă că nici nu poate fi vorba de careva acţiuni ilegale, atâta timp cât organul de urmărire penală nu a comis careva acţiuni ilegale. Invocă că poziţia instanţei faţă de atingerea drepturilor intimatului este cel puţin ambiguă şi echivocă, or, organul de urmărire penală nu a încălcat termenul legal de menţinere în calitate de bănuit, nu a încălcat termenul rezonabil de efectuare a urmăririi penale şi nu a efectuat acţiuni în secret sau orice alte acţiuni ilegale.

Mai invocă că reieşind din prevederile art. 7 lit. e) din Legea enunţată şi ale art. 1405 alin. (1) din Codul civil, intimatul nu are temei legal pentru a pretinde compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică, deoarece el nu a fost atras ilegal la răspundere penală, nu a fost reţinut, nu i-a fost aplicată vre-o măsură preventivă, etc. La 16 septembrie 2015, reprezentantul intimatului Ion Căpraru, avocatul Ion Sîmboteanu a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Justiţiei al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă