2ra-737/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: S. Bucur dosarul nr: 2ra-737/14 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, T. Albu DECIZIE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sevireanul Nou” în proces de insolvabilitate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sevireanul Nou” împotriva lui Ştefan Carauş cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sevireanul Nou” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Floreşti din 21 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată constată: La 29 noiembrie 2010, SRL „Sevireanul Nou” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ştefan Carauş cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că la 06 septembrie 2010, în urma efectuării controlului masivului agricol cu porumb M-457 s-a depistat că pe terenul menţionat au intrat scroafele de la ferma lui Ştefan Carauş. Menţionează că ultimul a fost preîntâmpinat de mai multe ori să nu permită animalelor să intre pe terenul cu recoltă, însă fără nici un rezultat. Susţine că la faţa locului a fost chemat Primarul com. Sevirova, Boris Nedoruban şi inginerul cadastral, Rodica Lavric, care au constatat că au fost afectate 0,34 ha de porumb. Relatează că trebuiau să se întâlnească cu Ştefan Carauş la 07 septembrie 2010 la Primărie, însă fără rezultat. Ulterior la 13 septembrie 2010, a înaintat către Ştefan Carauş o pretenţie privind restituirea cheltuielilor, care de asemenea a fost ignorată.

Menţionează că faptul deteriorării a unei suprafeţe de 0, 34 ha de porumb se confirmă prin actul eliberat de Primăria com. Sevirova, r-l Floreşti la 07 septembrie 2010. Solicită încasarea sumei de 25944 lei cu titlu de prejudiciu material de la Ştefan Carauş în beneficiul SRL „Sevireanul Nou”. La 06 decembrie 2011, SRL „Sevireanul Nou” a depus cerere suplimentară prin care a solicitat să fie încasat din contul pârâtului: taxa de stat achitată la 1 depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 750 lei, costul expertizei grafologice în mărime de 360 lei şi paguba materială din lipsa surselor băneşti pentru achitarea dobânzii la creditul primit de la BC „Energbank” Floreşti în sumă de 21% anual din suma pagubei adusă de Ştefan Carauş de 25944 lei, care este egală cu 5448 lei, în total de a fi încasat suplimentar suma de 6558 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 21 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL „Sevireanul Nou” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 03 ianuarie 2014, SRL „Sevireanul Nou” în proces de insolvabilitate a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu anularea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei decizii de admitere integrală a acţiunii SRL „Sevireanul-Nou”. În motivarea cererii de recurs a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi pasibilă anulării. Menţionează că atât instanţa de apel cât şi prima instanţă au dat o apreciere critică actului întocmit la 06 septembrie 2010, prin care s-a confirmat distrugerea masivului de porumb în proporţie de 0,34 ha.

Consideră că concluzia instanţei de apel nu poate fi admisă deoarece hotărârea respectivă nu este clară. Relatează că o parte din membrii comisiei şi-au schimbat poziţia, în şedinţa din 15 decembrie 2012 martorul Boris Nedoruban schimbându-și mărturiile şi astfel a dus instanţa în eroare. Cu toate că la 06 septembrie 2010 ştia situaţia de fapt, a semnat actul respectiv fără a avea careva obiecţii la acesta. Afirmă că pot fi puse la îndoială şi acţiunile martorului Serghei Ciobanu, care pe parcursul examinării cauzei în fond, a susţinut că semnătura din act nu îi aparţine. Susţine că actul din 06 septembrie 2010 întocmit de Primăria s. Sevirova r-ul Floreşti la solicitarea administratorului SRL „Sevireanu Nou”- Aurica Galaţeanu, trebuie luat la baza deciziei.

Totodată relatează că imobilul neautorizat (ferma de porci) cu teren aferent ce îi aparţine lui Ştefan Carauş în perioada respectivă a desfăşurat activitate, prestând servicii de creştere a animalelor, inclusiv din proprietatea personală, angajând la muncă paznici - circumstanţe care confirmă legătura cauzală la determinarea răspunderii delictuale a intimatului Ştefan Carauş, care n-au fost luate în consideraţie de către prima instanţă. Mai indică că martorii Rodica Havric şi Nicolae Panfil au confirmat în şedinţă că ferma de porci aparţine lui Ştefan Carauş. Consideră că circumstanţele enumerate întrunesc componenţa delictului civil, însă instanţa a interpretat eronat prevederile art. 1411 Cod civil.

Un alt temei invocat în recurs este că la materialele cauzei nu sânt anexate împuternicirile legale ale reprezentantului intimatului Guţu Sergiu, or procura eliberată pe numele lui Guţu Sergiu datează cu anul 2010, iar mandatul anexat la materialele cauzei nu este semnat de către clientul Ştefan Cărăuş. Cu referire la hotărârea Plenului CSJ nr. 2 din 07 iulie 2008 cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărârii şi încheierii judecătoreşti indică că hotărârea instanţei judecătoreşti se pronunţă în numele Legii, trebuie să fie legală, întemeiată şi să conţină răspunsuri la toate pretențiile. Totodată remarcă că motivarea este o parte a hotărârii în care instanţa 2 judecătorească îşi expune concluziile.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană (Hotărârea Curţii Europene din 09 decembrie 1994 pronunţată în cauza Hiro Balani împotriva Spaniei). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 03 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 31761, fiind recepţionată de recurent la 10 decembrie 2013, aşa precum rezultă din avizul de recepţie (f. d. 204.) Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 03 ianuarie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum rezultă din materialele cauzei, SRL „Sevireanul Nou” înaintând acţiunea în instanţa de judecată a solicitat încasarea de la Ştefan Carauş în beneficiul său a sumei de 25944 lei cu titlu de prejudiciu material, precum şi taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 750 lei, costul expertizei grafologice în mărime de 360 lei şi paguba materială din lipsa surselor băneşti pentru achitarea dobânzii la creditul primit de la BC „Energbank” Floreşti în sumă de 21% anual din suma pagubei adusă de Ştefan Carauş de 25944 lei, care este egală cu 5448 lei, în total de a fi încasat suplimentar suma de 6558 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia în sensul formulat. La fel, judecând apelul declarat de SRL „Sevireanul Nou” în proces de insolvabilitate, instanţa de apel găseşte drept legală şi întemeiată hotărârea primei instanţe, constatând că instanţa corect a stabilit circumstanţele şi a apreciat probele în conformitate cu art. 130 CPC, astfel considerând necesar de a respinge apelul. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată, însă, că soluţia dată de instanţa de apel este greşită.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege şi nici un fel de probe nu au pentru instanţă judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi 3 raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra argumentelor invocate de către SRL „Sevireanul Nou” în proces de insolvabilitate în cererea de apel, precum şi materialului anexat la dosar, limitându-se în repetarea aceloraşi argumente constatate de prima instanţă, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că în cazul stabilirii existenţei răspunderii delictuale instanţa de apel era obligată de a determina prin prisma prevederilor art. 1398 Cod civil întrunirea tuturor condiţiilor necesare şi suficiente stabilite de legiuitor pentru calificarea faptelor invocate de către părţi.

Or, componenţa delictului civil include în sine o totalitate de elemente esenţiale formulate de legiuitor ca necesare şi suficiente pentru angajarea răspunderii civile delictuale cum ar fi: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. La cazul examinat în speţă, raportului juridic litigios îi sunt aplicabile prevederile art. 1411 Cod civil, unde se indică că proprietarul unui animal sau persoana care se serveşte de animal în timpul serviciului răspunde de prejudiciul cauzat de acesta, fie că se afla în paza sa, fie că a scăpat de sub pază. Obligaţia reparaţiei nu apare dacă prejudiciul a fost cauzat de un animal domestic predestinat activităţii profesionale, de întreprinzător sau obţinerii de mijloace pentru întreţinerea proprietarului, iar proprietarul animalului a asigurat grija cuvenită pentru supravegherea animalului, sau dacă dauna s-a produs chiar şi în cazul manifestării unei asemenea griji.

(2) Persoana care, în baza contractului încheiat cu posesorul animalului, şi-a asumat obligaţia de a supraveghea animalul răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta dacă nu demonstrează nevinovăţia sa. Din contextul normei enunţate este de înţeles că o condiţie necesară la stabilirea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale este ca victima să facă dovada cu privire la existenţa prejudiciului şi a raportului de cauzalitate dintre „comportamentul” animalului. Totodată, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale revine persoanei care la momentul cauzării prejudiciului avea paza juridică a animalului. Paza juridică decurge, de regulă, din dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi de animalul respectiv, care implică prerogativa de comandă, direcţie şi supraveghere asupra animalului (proprietarul animalului sau persoana căreia i-a fost transmis în folosinţă animalul).

Însă, practica judecătorească a statuat că are calitatea de păzitor juridic şi persoana care a primit în gospodăria sa un animal al cărui proprietar este necunoscut, iar animalul este folosit în interesul său. Astfel, este de menţionat că elementul esenţial pentru fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale îl constituie paza juridică. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs conchide că instanţa ierarhic inferioară urma să stabilească cu certitudine persoana sau persoanele care deţineau paza juridică a animalelor care au cauzat prejudiciul pe lanul de porumb al SRL „Sevireanul Nou”. 4 Însă contrar celor menţionate, atât din hotărârea primei instanţe cât şi din decizia instanţei de apel nu este clar cine este proprietarul scroafelor care au deteriorat culturile de porumb ale recurentului.

Or, instanţa de apel s-a limitat doar a concluziona că circumstanţele cauzei nu denotă că anume Ştefan Carauş este proprietarul, posesorul sau păzitorul animalelor care au deteriorat semănăturile apelantului. La fel, Curtea de Apel Bălţi bazându-se pe concluziile primei instanţe a reţinut că din depoziţiile martorului Serghei Ciobanu rezultă că porcii erau a unei oarecare Ina, dar nu a lui Ştefan Carauş, care ţinea porcii la fermă cu învoirea lui Constantin Gălăţeanu, însă fără a verifica faptele relatate, limitându-se astfel, doar la transcrierea enunţurilor respective din hotărârea primei instanţe. Or, prin prisma art. 376 alin. (2) CPC, art. 67 alin. (3) CPC instanţa de apel poate dispune şi din oficiu introducerea în proces a intervenientului accesoriu.

Instanţa de recurs consideră că în speţa dată, este important faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, şi anume a determinării de către instanţă a tuturor componentelor răspunderii delictuale. Or, victima SRL „Sevireanul Nou” a făcut dovada cauzării prejudiciului precum şi a legăturii cauzale dintre prejudiciu şi „comportamentul animalelor”, fapt confirmat prin actul din 06 septembrie 2010 întocmit la faţa locului de comisia alcătuită din Primarul comunei Sevirova, Boris Nedoruban, specialistul pentru reglementarea regimului funciar, Rodica Lavric, directorul SRL „Sevireanul Nou”, Aurica Gălăţeanu, Constantin Gălăţeanu şi Nicolai Panfili, şeful de post.

Pe când din conţinutul deciziei recurate se creează impresia că animalele respective erau fără proprietar, iar acest lucru ar exclude eventual şi posibilitatea reparării prejudiciului cauzat de aceste animale, în acest sens din conţinutul deciziei recurate nu rezultă o concluzie certă şi fermă care să aibă putere de convingere. La fel, nu a fost cercetată pe deplin nici problema construcţiei neautorizate în care erau adăpostite animalele respective, întrucât instanţa luând ca bază contractul de vânzare-cumpărare nr. 8319 din 16 iulie 2010 şi planul din dosarul de inventariere tehnică a stabilit că Ştefan Carauş nu deţine cu drept de proprietate ferma de creştere a porcilor.

Totuşi, în mod logic chiar dacă construcţia era neautorizată, faptele cauzei atestă că aceasta exista şi nu numai exista ci şi era utilizată pentru creşterea porcilor, ceea ce în mod firesc denotă şi faptul că animalele nu creşteau la voia sorţii ci aveau un stăpân care i-a plasat acolo şi care probabil îi şi hrănea, mai mult ca atât reieșind din faptul că această construcţie era amplasată lângă câmpul cu porumb, este lesne de înţeles că era şi păzită de cineva. Distinct de cele arătate mai sus, instanţa de recurs constată că din conţinutul deciziei recurate nu rezultă că aceste circumstanţe ar fi fost elucidate, or în cazul dat ar fi fost necesar de stabilit pe terenul cui se afla construcţia neautorizată şi cine a permis utilizarea construcţiei în scopul creşterii porcilor, or nu poate veni un cetăţean care locuieşte în satul vecin să aducă porci pe proprietate străină şi să-i lase de izbelişte, fără ca nimeni să cunoască despre acest lucru.

Pe când din conţinut actului de dispoziţie supus controlului legalităţii şi temeiniciei nu rezultă o asemenea concluzie, instanţa nu s-a pronunţat în mod tranşant dacă intimatul Ştefan Carauş ar fi permis persoanelor din satul vecin de a creşte porcii în construcţia neautorizată, ci prin metoda excluderii instanţa a menţionat în mod 5 evaziv că aceasta nu este proprietatea lui Ştefan Carauş, fără a stabili cu certitudine dacă circumstanţele invocate în acţiune sunt întemeiate. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instzanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sevireanul Nou” în proces de insolvabilitate.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sevireanul Nou” împotriva lui Ştefan Carauş cu privire la repararea prejudiciului material cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 6