3ra-216/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Bucur dosarul nr: 2ra-737/14 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, T. Albu ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Bălţi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Drointertransagro” împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Bălţi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 19 august 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral constată: La 16 aprilie 2013, SRL „Drointertransagro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 04 februarie 2013 SRL „Drointertransagro” a importat conform declaraţiei vamale nr. 9007I00089 o semiremorcă-cisternă, uzată, cu defecte, pe care a procurat-o de la firma SEKANTUTZFAHRZEUGE GMBH&CO KG (Germania), conform contractului nr. 2013012401 din 24 ianuarie 2013, la preţul de 10000 euro. Menţionează că conform cerinţelor legislaţiei în vigoare şi în baza documentelor de însoţire a fost perfectată declaraţia vamală de import definitiv, însă organul vamal a refuzat primirea declaraţiei vamale cu valoarea în vamă declarată în aceasta. Indică că iniţial i-a fost propusă modificarea declaraţiei vamale prezentate cu perfectarea unei alte declaraţii vamale (sub acelaşi număr) în care să fie indicat preţul din indicaţiile interne, însă datorită faptului că refuzat acestă modificare, organul vamal a solicitat documente suplimentare.

Susţine că metoda de determinare a valorii în vamă a mărfii declarate, aplicate iniţial a fost metoda 1, adică - „în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit”, deoarece toate documentele necesare aplicării metodei respective au fost prezentate, în original, iar dubii în privinţa acestora la organul vamal nu au apărut. 1 Remarcă că deşi iniţial organul vamal nu a pus la îndoială veridicitatea documentelor prezentate, fără nici o explicaţie sau motivaţie a purces în mod arbitrar la majorarea valorii în vamă aplicând direct metoda a 6-ea de determinare a valorii în vamă - „de rezervă”, astfel excedentar fiind impuşi să achite taxele vamale în mărime de - 39727,97 lei.

Cu referire la prevederile acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001, ratificat prin Legea nr. 218 din 01 iunie 2001 a indicat că „taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie. Prin derogare de la această regulă, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr-o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator.” Susţine în cazul dat, organul vamal nu a avut dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate cu toate acestea a majorat valoarea în vamă declarată iniţial de SRL „Drointertransagro”.

Afirmă că actele prezentate iniţial la momentul importului, au fost apreciate ca veridice şi suficiente care univoc reglementează valoarea în vamă declarată fără nici un contradictoriu, marfa fiind declarată conform declaraţiei vamale vizate, la care au fost anexate actele de însoţire a mărfii inclusiv dispoziţiile de plată nr. 1 din 24 ianuarie 2013 şi nr. 1 din 29 ianuarie 2013, care certifică expres valoarea tranzacţiei şi preţul efectiv plătit, precum şi alte documente care justifică complet natura tranzacţiei (contractul comercial, cheltuielile de transport suportate etc.), originea mărfurilor şi valoarea acestora. Consideră că nu sunt justificate acţiunile organului vamal privind aplicarea directă a metodei a 6-ea - de rezervă, nefiind luat în consideraţie preţul declarat iniţial, preţ care a fost dovedit cu facturile şi calculele cheltuielilor de transport anexate la declaraţia vamală.

Or, organul vamal nu a depistat careva contradicţii între valoarea declarată şi cea rezultată din verificarea documentelor prezentate. Relatează că în actul de inspecţie perfectat nu s-a indicat expres că valoarea în vamă a mărfurilor a fost stabilită prin metoda de rezervă ci s-a indicat că valoarea în vamă s-a majorat până la 24900 Euro, şi consideră că acest fapt constituie o gravă abatere de la normele de completare a actului de inspecţie prevăzute în Ordinul Serviciului Vamal nr. 480-0 din 18 decembrie 2006. Menţionează că prin prisma pct. 1 lit. v) din Metodologia de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu prin procedee informatice, actul de inspecţie prin care se modifică cuantumul obligaţiilor de import urmează să fie motivat pe baza informaţiilor din Sistemul Informaţional ASYCUDA.

Suplimentar în susţinerea faptului că semiremorca-cisternă „Menci”, importată de SRL ..Drointertransagro”, în starea care a fost importată, cu defectele şi necesitatea efectuării lucrărilor de reparaţie, luând în calcul anul producţiei, uzura, neajunsurile defectele considerabile costă suma declarată în vamă, a indicat şi la rezultatele Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 240 din 12 februarie 2013, efectuat de Centrul Naţional de Expertize Judiciare, în care la capitolul concluzii se indică expres valoarea semiremorcii cisternă - 199421 lei. Indică că la cererea prealabilă din 08 aprilie 2013 adresată organului vamal, a recepţionat răspunsul prin care li s-a comunicat că cererea nu se satisface.

2 Consideră că acţiunile Biroului Vamal Bălţi sunt ilegale, deoarece nu există temeiuri obiective sau de altă natură, care ar permite stabilirea valorii în vamă a mărfii în baza metodei de rezervă.

Mai mult, Biroul Vamal Bălţi a stabilit în mod unilateral valoarea în vamă a mărfii şi a majorat-o fără nici un argument justificativ în acest sens neluând în considerare că valoarea în vamă este confirmată prin dispoziţiile de plată, care confirmă preţul real plătit pentru marfa importată, precum şi de alte acte menţionate în pct. pct. 13, 14, 15 din hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002. Solicită anularea actului de inspecţie perfectat pe marginea declaraţiei vamale nr. 9007I00089 din 04 februarie 2013 prin care s-a dispus majorarea valorii în vamă, recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor Biroului Vamal Bălţi privind neacceptarea valorii în vamă declarate iniţial, restituirea mijloacelor financiare în sumă de 39727,97 lei încasate excedentar ca rezultat al majorării ilegale a valorii în vamă declarate, încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 19 august 2013 acţiunea a fost admisă integral, fiind anulat ca ilegal Actul de inspecţie, perfectat pe marginea declaraţiei vamale nr. 9007100089 din 04 februarie 2013 prin care s-a dispus majorarea valorii în vamă, recunoscute ca ilegale acţiunile Biroului Vamal Bălţi privind neacceptarea valorii în vamă declarat iniţial de către SRL „Drointertransagro”, restituite SRL „Drointertransagro” mijloacele financiare în sumă de 39727,97 lei încasate excedentar ca rezultat al majorării ilegale a valorii în vamă declarate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Biroului Vamal Bălţi şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 04 decembrie 2013, SRL „Drointertransagro” a depus cerere privind emiterea unei hotărâri suplimentare prin care a solicitat adoptarea unei decizii suplimentare la decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013 prin care să fie încasat de la pârât cheltuielile de judecată în sumă de 8530 lei. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Bălţi din 19 decembrie 2013 a fost admisă cererea, emisă o decizie suplimentară la decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 octombrie 2013 conform căreia s-a încasat de la Biroul Vamal Bălţi în beneficiul SRL „Drointertransagro” cheltuielile de judecată în sumă de 8530 lei. La 27 decembrie 2013, Biroul Vamal Bălţi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare cu adoptarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe considerând că actele de dispoziţie respective sunt pasibile de a fi casate. Menţionează că la 04 februarie 2013 SRL „Drointertransagro” a prezentat organului vamal declaraţia vamală de import definitiv nr. 9007I00089.

Cu referire la art. 4 al hotărârii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 a indicat că „conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse.” Afirmă că la etapa controlului documentar al declaraţiei vamale, şi anume la verificarea documentelor anexate şi a corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii declarate de către SRL „Drointertransagro”, organul vamal a stabilit cu certitudine faptul aplicării incorecte a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii, pe motivul lipsei parţiale a documentelor confirmative valorii tranzacţiei 3 declarate conform declaraţiei vamale nominalizate, şi anume: - la setul de documente anexat figurează Declaraţia de export MRN 13DE715770946871E1 pentru marfa livrată, din studiul căreia se deduce faptul că în aceasta este indicată doar greutatea mărfii livrate, fără a fi indicat preţul acesteia, - potrivit datelor din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 240 din 13 februarie 2013 prezentat, marfa importată - „este distrusă şi necesită înlocuire: 1. cisterna, care reprezintă un obiect integru...”, astfel trezind suspiciuni la scopul introducerii acesteia, - contractul de vânzare - cumpărare nr. 213012401 din 24 ianuarie 2013, pct. 3.2,

prevede că cumpărătorul urma să prezinte împreună cu acesta un Act de expertiză din ţara exportatoare, care ar fi confirmat gradul de uzură şi valoarea mărfii specificate în declaraţie, însă acest moment nu a fost prezentat. Susţine că în rezultatul depistării neconcordanţelor menţionate şi în temeiul art. 179 Cod vamal, a solicitat declarantului prezentarea informaţiei şi documentelor suplimentare pentru a verifica datele indicate din declaraţia vamală nr. 9007I00089 din 04 februarie 2013, acordând ultimului un termen de 3 zile. Remarcă că SRL „Drointertransagro” în termenul indicat – 07 februarie 2013, nu a prezentat lista documentelor solicitate, astfel, organul vamal examinând setul de documente prezentate iniţial a conchis că acestea nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor prezentate de declarant, în special că valoarea mărfii este sub nivelul valorii lor de producţie.

Relatează că în asemenea circumstanţe metoda 1 de determinare a valorii în vamă a mărfurilor nu putea fi aplicată, în temeiul art. 8 al Legii nr. 1380 cu privire la tariful vamal, organul vamal a determinat de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv cele 6 metode prevăzute de Legea nr. 1380 cu privire la tariful vamal. Cu referire la art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal şi luând în consideraţie că mărfurile similare importate se declară la valori mai mari decât cele declarate de SRL „Drointertransagro”, afirmă că a fost luată decizia de a evalua marfa prin metoda de rezervă. Consideră că organul vamal corect a aplicat metoda - „de rezervă” de determinare a valorii în vamă, respectând principiul consecutivităţii aplicării metodelor de determinare a valorii în vamă.

Susţine că conform normelor stabilite, declaraţia vamală nr. 9007I00089 din 04 februarie 2013, a fost invalidată ca ulterior să fie perfectată şi prezentată organului vamal declaraţia vamală cu indicarea şi aplicarea corectă a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfurilor declarate. Motivele neacceptării metodei anunţate şi valorii declarate au fost invocate în rubrica respectivă a declaraţiei vamale, concomitent fiind întocmit şi actul de inspecţie, care conform metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale in detaliu, aprobată prin Ordinul Directorului General al Serviciului Vamal nr. 480-O din 18 decembrie 2006, se completează la fiecare etapă a procedurii informatice de declarare a mărfurilor şi este document obligatoriu în baza căruia se modifică datele din declaraţia vamală.

Remarcă că actul de inspecţie pe suport de hârtie, întocmit de organul vamal, nu conţine nici o obiecţie din partea reprezentantului legal al agentului economic în domeniul vămuirii, acesta fiind de acord cu majorarea valorii în vamă a mărfurilor.

Or, în cazul în care nu este de acord cu rectificarea efectuată de organul vamal, declarantul este în drept să nu introducă modificările respective în declaraţia valorii în vama a mărfurilor sau să nu semneze tipizatele declaraţiei valorii în vamă a 4 mărfurilor în care se indică valoarea în vamă a mărfurilor, recalculată de colaboratorul organului vamal (să nu completeze rubrica 10 (b)). Din cele menționate consideră că acţiunile organului vamal au fost întreprinse în strictă conformitate cu prevederile actelor legislative şi normative în vigoare, iar instanţei i-a fost demonstrat faptul că organul vamal examinând setul de documente prezentat pe marginea tranzacţiei, a stabilit că setul de documente prezentat iniţial nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată din motiv că datele prezentate de declarant, sunt insuficiente şi cuprind în sine date contradictorii care nu au putut fi combătute de declarant prin faptul că nu a prezentat documentele suplimentare solicitate de organul vamal.

Remarcă că instanţa nu a luat în considerare faptul că organul vamal a depistat o multitudine de date contradictorii în documentele anexate de declarant la declaraţia vamală în detaliu. Mai mult, instanţa nu a luat în consideraţie că prin prisma art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor, iar SRL „Drointertransagro” a determinat valoarea în vamă a mărfii contrar metodei nr. 1, fără a prezenta datele obiective conform metodei menţionate. Relatează că imposibilitatea aplicării metodelor 1-5 de determinare a valorii în vamă au fost indicate pe verso declaraţiei vamale în detaliu. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 18 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 30732 (f. d. 148). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 27 decembrie 2013. La 05 februarie 2014, SRL „Drointertransagro” a expediat în adresa Curţii Supreme de Justiţie referinţa la recursul înaintat de Biroul Vamal Bălţi, solicitând respingerea recursului. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 5 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Biroul Vamal Bălţi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Biroul Vamal Bălţi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biroul Vamal Bălţi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Biroul Vamal Bălţi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 6