3ra-976/14 — Anularea deiciziei

Dosarul nr. 3ra-976/14 : Instanţa de fond judecătoria Bălţi (judecător: F. Dragan ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi (judecători: T. Duca, D. Puşca, A. Albu)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 30 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Ala Cobăneanu Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Bălţi împotriva deciziei din data de 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Bălţi, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Dorvalandro” împotriva Biroului Vamal Bălţi privind contestarea actului administrativ, c o n s t a t ă : La data de 30 ianuarie 2013 SRL „Dorvalandro„ a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bălţi privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin decizia de regularizare nr.130 din 29.11.2012 a Biroului Vamal Bălţi emisă în privinţa SRL „Dorvalandro” s-a decis încasarea în folosul statului a drepturilor de import în sumă totală de 188938,29 lei, dintre care 148216,44 lei impozite şi 40 721,86 lei penalităţi. Consideră decizia de regularizare nr.130 din 29.11.2012 a Biroului Vamal Bălţi neîntemeiată, emisă cu încălcarea prevederilor legale. Mai indică reclamantul că în perioada 14.11.2012- 22.11.2012 de către Biroul Vamal Bălţi a fost efectuat controlul de audit post-vămuire referitor la verificarea respectării derulării destinaţiei vamale asupra tranzacţiei economice externe pe perioada anului 2010 la SRL „Dorvalandro”.

Prin actul de audit post-vămuire nr. 28 din 23.11.2012, întocmit de Biroul Vamal Bălţi, au fost recalculate drepturile de import şi invocat precum că în perioada de activitate, SRL „Dorvalandro” a declarat organului vamal 3 tranzacţii economice externe prin care a beneficiat neîntemeiat de facilităţi la plata TVA şi a taxei vamale, prin indicarea incorectă în declaraţiile vamale a codurilor scutirii, avînd în vedere că societatea a importat nu mijloace fixe, ci materiale de construcţie. Indică că de fapt în anul 2010 SRL „Dorvalandro” a importat în Republica Moldova echipamente frigorifice şi camere frigorifice dezasamblate, care au fost introduse în capitalul statutar al societăţii.

Conform art.103 alin.(l) pct.23 Cod fiscal, TVA nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor pentru livrările de mărfuri, servicii efectuate de către subiecţii impozabili, ce constituie rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova activele materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al cărui termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul statutar în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie.

Mai indică că nu pot fi reţinute argumentele Biroului Vamal Bălţi precum că SRL „Dorvalandro” a importat materiale de construcţii care urmau a se clasifica la un alt cod decît cel indicat în declaraţiile vamale, în situaţia în care respectivele active au fost evaluate prin raportul de evaluare din 07.07.2010 şi valoarea bunurilor fiind stabilită a fi cu mult mai mare decît 3000 lei prestabilită prin lege pentru activele incluse în capitalul statutar, fapt ce denotă că activele indicate se încadrează în cerinţele stabilite prin lege. În modul şi ordinea prevăzută, au depus cerere prealabilă împotriva deciziei din 29.11.2012, însă prin răspunsul nr.71 din 14.01.2013 Biroul Vamal Bălti a refuzat în admiterea cererii.

Solicită reclamantul – SRL „Dorvalandro” anularea deciziei de regularizare a Biroului Vamal Bălti nr.130 din 29.11.2012. Prin hotărârea din 02 iulie 2013 a judecătoriei Bălţi acţiunea a fost admisă: s-a anulat decizia de regularizare nr.130 din 29.11.2012 a Biroului Vamal Bălţi în privinţa SRL „Dorvalandro” privind încasarea în folosul statului a drepturilor de import în sumă totală de 188938,29 lei, dintre care 148216,44 lei impozite şi 40721,86 lei penalităţi. Prin decizia din data de 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Bălţi, a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Bălţi şi menţinută hotărîrea din 02 iulie 2013 a judecătoriei Bălţi. La data de 16 iunie 2014 recurentul Biroul Vamal Bălţi a depus recurs împotriva deciziei din data de 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Bălţi.

În motivarea recursului s-a indicat că instanţa de fond şi instanţa de apel au interpretat eronat prevederile legale privind clasificarea mărfurilor. Mai consideră recurentul că instanţa de contencios nu a ţinut cont de prevederile pct.2 lit.(a) al regulilor de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor Republicii Moldova, care sunt parte componentă a Hotărîrii Guvernului din 59.12.2007 nr. 1525 şi a calificat acţiunile organului vamal, de modificare a poziţiei tarifare, drept ilegale. În rezultatul stabilirii tuturor discrepanţilor, rezultă că marfa importată reprezintă doar material de construcţie şi nu active materiale pe termen lung, şi că este eronată clasificarea mărfii importate. De asemenea mai indică recurentul că decizia de regularizare a fost întocmită legal.

Însăşi rezultatele controlului suplimentar, specificate în actul de audit post vămuire nr. 28 din 23.11.2012, confirmă autenticitatea acestei decizii de regularizare, prin care este confirmată şi neautenticitatea datelor anunţate în declaraţiile vamale. Suplimentar a mai indicat recurentul că din materialele dosarului nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, mai mult ca atît, SRL „Dorvalandro” nu a prezentat probe pertinente şi concludente, care ar justifica existenţa în cauză a unor dovezi bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Biroul Vamal Bălţi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Biroul Vamal Bălţi împotriva deciziei din data de 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Bălţi. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală