3ra-799/15 — Suspendarea actului administrativ

Prima instanţă: S. Teleucă 3ra-799/15 Instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dosican-Tir”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Dosican-Tir” împotriva Biroul Vamal Chişinău privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 01 septembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Dosican-Tir”, c o n s t a t ă: La 24 iunie 2013 şi 20 decembrie 2013, SRL „Dosican-Tir” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea deciziilor de regularizare nr. 328 din 28 mai 2013 şi nr. 558 din 20 noiembrie 2013. În motivarea acţiunilor înaintate, reclamantul SRL „Dosican-Tir” a indicat că la 28 mai 2013 a făcut cunoştinţă cu decizia de regularizare nr. 328 din 28 mai 2013, emisă de pîrît, în temeiul căreia reclamantei i-a fost impusă achitarea drepturilor de import în sumă de 610642, 01 lei, inclusiv majorări de întîrziere în mărime de 95671, 26 lei, iar prin decizia de regularizare nr. 558 din 20 noiembrie 2013, Biroul Vamal Chişinău a impus reclamantei achitarea drepturilor de import în sumă de 274019, 46 lei, inclusiv penalitatea în mărime 62083, 35 lei.

Reclamantul nefiind de acord cu deciziile de regularizare, le-a contestat cu cereri prealabile la 03 iunie 2013, iar, la 11 decembrie 2013, prin scrisorile pîrîtului nr. 28/11-6946 din 12 iunie 2013 şi nr. 9854 din 17 decembrie 2013, acestea au fost respinse.

Reclamantul invocă că emiterea deciziilor contestate şi respingerea cererilor prealabile contravine prevederilor legale, menţionînd că Secţia control ulterior a Biroului Vamal a efectuat reverificarea declaraţiilor vamale în detaliu nr. 3019I18460 din 02 iunie 2008; nr. 3019I23635 din 20 noiembrie 2008 şi nr. 3019I23637 din 20 noiembrie 2008; nr. 3019I2658 din 23 martie 2009 şi nr. 3019I18465 din 02 septembrie 2008 de plasare a mărfurilor în regim vamal de import definitiv a reclamantei privind respectarea art. art. 28, 34 şi 35 Cod Vamal, a Legii privind societăţile cu răspundere limitată şi prevederile Codului civil în ceea ce ţine de respectarea destinaţiei finale a mărfurilor aflate sub supravegherea vamală, precum şi corectitudinea acordării scutirilor la importul mărfurilor ca aport în capitalul social.

Mai indică că în baza declaraţiilor vamale nominalizate s-a constatat că pe parcursul anului 2008 şi 2009, reclamanta a importat de la expeditorul UAB „Gera Tehnika” Vilnius, Lituania un autovehicul pentru tracţiune uzat şi o semiremorcă uzată, un autovehicul pentru tracţiune uzat de la expeditorul „Easy Rent Truck and Trailler Gmbh” Alsdorf, Germania şi o semiremorcă uzată de la expeditorul „Truckport Dienstleistungsges”, Stockstadt, Germania, un autovehicul pentru capitalul social al reclamantei, şi, respectiv, la momentul vămuirii au beneficiat de facilităţi fiscale stabilite conform prevederilor art. 103 alin. 23) Cod fiscal, prin scutirea de la plata TVA.

Reclamantul menţionează că, în cadrul controlului ulterior s-a stabilit că din actele prezentate de Societate, procedura de majorare a capitalului social al Societăţilor comerciale stabilită prin Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23) Cod fiscal şi art. 28 lit. q) al Legii cu privire la tariful vamal, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007 a fost respectată. Reclamantul solicită anularea deciziei de regularizare nr. 328 din 28 mai 2013 şi a deciziei de regularizare nr. 558 din 20 noiembrie 2013 şi a procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 72-R din 18 noiembrie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 01 septembrie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Dosican-Tir” împotriva Biroului Vamal Chişinău a fost admisă, s-a hotărît anularea deciziilor de regularizare nr. 328 din 28 mai 2013 şi nr. 558 din 20 noiembrie 2013, emise de Biroul Vamal Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 01 septembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea SRL „Dosican-Tir” privind anularea deciziei de regularizare nr. 328 din 28 mai 2013, iar în partea anulării deciziei de regularizare nr. 558 din 20 noiembrie 2013 a fost respinsă ca fiind depusă tardiv.

La 16 aprilie 2015, SRL „Dosican-Tir” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 01 septembrie 2014. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 este ilegală, neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată, deoarece a fost emisă cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Dosican-Tir” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Dosican- Tir”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Dosican-Tir” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dosican-Tir”. Încheierea este irevocabilă. Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas