3ra-943/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Bălţi dosarul nr. 3ra-943/13 Judecător: S.Procopciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Nicolae Clima, Elena Covalenco, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SRL „Elitservice-Auto”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Elitservice-Auto” împotriva Biroului Vamal Bălţi, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 19 noiembrie 2012, CONSTATĂ: La 02.12.2011 SRL „Elitservice-Auto” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Bălţi privind recunoaşterea acţiunilor ilegale, anularea actului de inspecţie emis la declaraţia vamală din 06.10.2011, obligarea la reperfectaera declaraţiei vamale şi obligarea de a restitui suma drepturilor de import încasate suplimentar.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, la 04.10.2011, a introdus din Germania pe teritoriul vamal al Republicii Moldova marfă (lacuri pe bază de polimeri sintetici). La declarare, a fost indicată valoarea în vamă a mărfurilor, determinată în corespundere cu art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal, în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă confirmată prin acte justificative ataşate declaraţiei vamale. După recepţia spre vămuire, colaboratorul vamal, aplicînd metoda 6 prevăzută la art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal, prin actul de inspecţie din 06.10.2311, a rectificat valoarea în vamă a mărfii, majorînd-o cu 132625,10 lei, fiind întocmită şi declaraţia vamală nr. 9022110568, pentru ce reclamantul a achitat plăţile de import cu 27 142 lei mai mult.

Menţionează reclamantul că, astfel a fost impus să completeze altă declaraţie vamală DVV-2 şi să devameze mărfurile la o valoare majorată ilegal de organul vamal, supraplata drepturilor de import constituind 27 142 lei.

Consideră reclamantul actul de inspecţie din 06.10.2011 privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor cu 132 625,10 lei drept ilegal, lipsit de consistenţă şi suport juridic, rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislaţiei, întrucît valoarea în vamă a mărfii, declarate iniţial, era corectă, iar organul vamal neîntemeiat a recalculat valoarea în vamă a mărfii conform metodei 6, ignorînd prevederile art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal, care stabileşte, că autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicind consecutiv una din cele 6 metode, doar în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice şi/sau nu sunt suficiente.

Susţine reclamantul că, în situaţia, de fapt, în care SRL „Elitservice-Auto” a prezentat organului vamal toate actele necesare ce confirmă corectitudinea determinării valorii în vamă în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. a) al Legii cu privire la tariful vamal, în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, Biroul Vamal Bălţi în lipsa oricărui temei şi ilegal a majorat valoarea în vamă a mărfurilor declarate cu 132 625,10 lei, aplicînd direct metoda de rezervă de determinare a valorii în vamă. Mai indică reclamantul că art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal prevede că fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.

Cere reclamantul SRL „Elitservice-Auto” de a recunoaşte ilegale acţiunile Biroului Vamal Bălţi privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Elitservice-Auto” , anularea actului de inspecţie din 06.10.2011 a Biroului Vamal Bălţi privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Elitservice-Auto” , a obliga Biroul Vamal Bălţi să reperfecteze declaraţia vamală nr. 9022H0568 din 04.10.2011 şi de a restitui la contul SRL „Elitservice-Auto” taxele vamale plătite în plus în sumă de 27 142 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 19 noiembrie 2012, cererea SRL „Elitservice-Auto” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a invocat prevederile Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, menţionînd că, organul vamal a acordat posibilitatea agentului economic de a prezenta acte pentru aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, însă de către agentul economic nu a fost prezentată informaţia şi documentele necesare, respectiv, în situaţia creată organul vamal, neavînd posibilitatea de a aplica una din metodele indicate, a aplicat consecutiv metoda 6 de rezervă. Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de fond, la 15 ianuarie 2013, SRL „Elitservice-Auto” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 19 noiembrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a menţionat următoarele argumente: instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că organul vamal a validat declaraţia vamală cu valoarea în vamă majorată în interiorul termenului acordat, fără a aştepta expirarea acestui termen de 3 zile acordat iniţial; a fost neglijat faptul că organul vamal, la momentul vămuiri, nu a indicat asupra cărorva neconcordanţe în documentele prezentate, ci doar s-a limitat la solicitarea unor documente suplimentare, care nu au tangenţă cu valoarea mărfii; actul de inspecţie contestat nu întruneşte condiţiile de fond şi forma de valabilitate; prin aplicarea metodei de rezervă, neprezentînd probe întru motivarea necesităţii aplicării acestei metode, organul vamal a încălcat prevederile art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal.

Biroul Vamal Bălţi a depus referinţă pe marginea recursului declarat de SRL „Elitservice-Auto”, solicitînd respingerea lui ca neîntemeiat. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, 2 legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de SRL „Elitservice-Auto” este neîntemeiat şi urmează a fi respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. Din analiza materialelor cauzei instanţa de recurs deduce că litigiul dedus judecării a apărut pe marginea actului de inspecţie emis la declaraţia vamală nr. 9022I10568 din 04.10.2011, întocmit de Biroul Vamal Bălţi, prin care a fost majorată valoarea în vamă a mărfii cu 132 625,10 lei. Dezacordul SRL „Elitservice-Auto” cu acest act constă în faptul că organul vamal l-a emis cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la tariful vamal, care prevede consecutivitatea metodelor, pe cînd colaboratorii vamali au aplicat direct metoda de rezervă.

Analizînd circumstanţele pricinii în raport cu argumentele invocate de recurent, atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de recurs, Colegiul consideră că soluţia instanţei de fond privind respingerea acţiunii SRL „Elitservice-Auto” este legală, pornind de la următoarele. În sensul art. 1 pct. 13) Cod vamal, declarantul este orice persoană care are dreptul de a dispune de mărfuri şi/sau de mijloace de transport, care întocmeşte declaraţia vamală în numele său sau în al cărei nume este întocmită declaraţia vamală. În conformitate cu art. 179 Cod vamal al RM, declaraţia vamală care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.

Potrivit prevederilor art. 4 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14.05.2002, declarantul de sinestătător determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse, conform metodelor de evaluare stabilite de art. 10 al Legii nr. 1380 cu privire la tariful vamal din 20.11.1997, Conform art. 10 al Regulamentului menţionat, declarantul declară organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, completînd desinestătător toate rubricile declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-1 sau DVV-2) în modul stabilit de Serviciul Vamal, cu excepţia rubricilor destinate menţiunilor organului vamal (pct.17 din Regulament), fiind responsabil de veridicitatea datelor indicate în declaraţia privind valoarea în vamă şi a documentelor anexate.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 1380 cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în 3 drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Reieşind din specificul activităţii organului vamal, de asigurare a securităţiii economice a statului şi exercitării controlului asupra corectitudinii declarării şi determinării valorii în vamă a mărfurilor. Biroul Vamal Băla, la etapa iniţială de control a declaraţiei vamale nr.9022I10568, şi anume la verificarea documentelor anexate şi a corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii declarată de către SRL „Elitservice-Auto” a stabilit lipsa documentelor confirmative şi justificative în ce priveşte valoarea în vamă declarată şi ca consecinţă aplicarea incorectă a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii. La caz, că declarantul a stabilit valoarea în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

În rezultatul examinării documentelor anexate la declaraţia vamală nr. 9022110568, în temeiul art. 179 Cod vamal, organul vamal a solicitat în scris declarantului de a prezenta informaţii/documente suplimentare pentru a verifica datele indicate din declaraţia vamală. Lista de documente şi informaţii suplimentare precum şi termenele de prezentare a acestora se stabileşte de către Serviciul Vamal. Termenul acordat în vederea prezentării documentelor suplimentare a fost de 3 zile (f.d. 82). Setul de documente suplimentare solicitate în vederea confirmării veridicităţii valorii în vamă declarate nu a fost prezentat integral de către SRL „Eliteservice Auto”. Astfel, organul vamal, examinînd setul de documente prezentat iniţial cît şi documentele suplimentare prezentate doar parţial, a concluzionat că setul de documente prezentat nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată şi metoda de determinare a valorii în vamă aplicate de declarant.

După cum rezultă din actele cauzei, rectificarea valorii în vamă a fost efectuată şi coordonată nemijlocit cu agentul economic importator – SRL „Elitservice-Auto”. Astfel, pct. 19 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova stabileşte expres că, în cazul în care nu este de acord cu rectificarea efectuată de organul vamal, declarantul este în drept să nu introducă modificările respective în declaraţia valorii în vamă a mărfurilor sau să nu semneze tipizatele declaraţiei valorii în vamă a mărfurilor în care se indică valoarea în vamă a mărfurilor, recalculată de colaboratorul organului vamal (să nu completeze rubrica 10). Deci, tipizate DVV-2 anexată la declaraţia vamală în detaliu este aplicată ştampila reprezentantului declarantului, care confirmă acceptul la această rectificare (f.d.

7). Colegiul apreciază critic şi afirmaţia recurentului cum că, un alt factor ce demonstrează inobiectivitatea verificării corectitudinii declarării valorii în vamă, este şi solicitarea prin obligarea prezentării actelor ce nu influenţează valoarea în vamă. Or, potrivit prevederilor pct. 13 şi 14 a Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului № 600 din 14.05.2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale documentele solicitate.

Obligaţia declarantului de a prezenta documentele solicitate de către organul vamal este prevăzută şi de art. 7 alin. (2) a Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 4 din 20.11.1997, care expres prevede că, în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Colegiul califică ca neîntemeiate şi lipsite de suport faptic şi afirmaţia recurentului precum că, organul vamal a aplicat direct metoda 6 de rezervă. Or, organul vamal, pînă la validarea declaraţiilor vamale, a înaintat fişa-act prin care a solicitat de la agentul economic informaţiile necesare pentru a putea aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă.

În acest sens, instanţa de recurs reţine, că organul vamal a acordat posibilitatea agentului economic de a prezenta acte pentru aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, însă de către egentul economic nu a fost prezentată informaţia şi documentele necesare, respectiv în situaţia creată organul vamal nu a avut posibilitatea de a aplica consecutiv metodele indicate şi astfel a aplicat consecutiv metoda 6 de rezervă.

Conform art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20.11.1997, se stabileşte că în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.

Analizînd informaţia cuprinsă în actele prezentate concomitent cu DV nr.9022I12189, s-a stabilit că actele prezentate nu sunt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate, conform cerinţelor conţinute în pct. 13, 14, 15 din HG nr. 600 din 14.05.2002, actele solicitate suplimentar au fost prezentate doar parţial iar actele justificative în ce priveşte cheltuielile de transport suportate nu au fost prezentate, în baza celor menţionate nu s-a acceptat metoda 1 de evaluare. Metoda 2 nu a putut fi aplicată, deoarece organul vamal nu dispunea de informaţii privitor la tranzacţii cu marfa identică şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii. Metoda 3 nu a putut fi aplicată, deoarece organul vamal nu dispunea de informaţii privitor la tranzacţii cu marfa similară şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii.

Metoda 4 nu a putut fi aplicată, deoarece organul vamal nu dispunea de informaţii privitor la toate elementele necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii. Metoda 5 nu a putut fi aplicată, deoarece nu s-a prezentat calculul de producere al mărfii de evaluat (f.d. 81). Conform art. 16 al Hotărîrii Guvernului nr. 600 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, pentru evaluarea vamală a mărfurilor şi verificarea valorii lor în vamă, anunţate de declarant, pot fi folosite atît informaţiile prezentate de declarant, cît şi cele deţinute de organul vamal.

Organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuato anterior. în baza informaţiilor deţinute de organul vamal a fost 5 posibil de apreciat valoarea în vamă a mărfurilor. Prevederile art. 13, 14, 15 şi 16 din HG nr.600 din 14.05.2002 nu sunt respectate, din acest motiv, s-a aplicat metoda 6 (de rezervă) şi s-a majorat valoarea în vamă în baza art. 8 p.3 şi art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 -XIII din 20.11.1997. Conform normelor interpretative la unele articole din Legea cu privire la tariful vamal a Republicii Moldova, la determinarea valorii în vamă prin metoda 6 drept bază de evaluare se vor lua valorile determinate în vamă (art. 11-l6), dar aplicate cu o flexibilitate rezonabilă.

În conformitate cu art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii nu poate fi sub nivelul ei de producţie. În acelaşi timp, Colegiul menţionează că cererea de recurs este o reproducere a cererii de chemare în judecată, fără descrierea temeirilor de declarare a recursului, ceea e contravine prevederilor art. 432 CPC, or, recursul are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Urmare a celor indicate, Colegiul concluzionează că instanţa de fond a constatat şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi corect le-a încadrat de drept.

În această ordine de idei şi, avînd în vedere că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012 este legală şi întemeiată, iar recursul declarat de SRL “Elitservice-Auto” este nefondat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menţinerea hotărîrii contestate. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL “Elitservice-Auto”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Elitservice-Auto” împotriva Biroului Vamal Bălţi, privind contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Elena Covalenco Ion Corolevschi Iuliana Oprea 6