3ra-812/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Corolevschi dosarul nr.3ra-812/13 DECIZIE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Biroul vamal Bălţi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii comerciale „Elitservice-Auto” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei drepturilor de import încasate suplimentar, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 17 aprilie 2012, SC „Elitservice-Auto” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei drepturilor de import încasate suplimentar.

În motivarea acţiunii reclamanta SC „Elitservice-Auto” SRL a indicat că în baza licenţei nr. 032712 îşi desfăşoară activitatea în domeniul importului, depozitării şi comercializării angro a substanţelor şi materialelor chimice de menaj, astfel, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 012009 din 26 februarie 2009, încheiat cu Chamalion GmbH, Germany, este importatorul oficial al produselor (lacuri pe bază de polimeri sintetici) firmei menţionate. În baza contractului menţionat, SRL „Elitservice-Auto” a importat în Republica Moldova mai multe partide de marfă, la vămuirea cărora organul vamal aplica metoda 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii, însă din anul 2011 situaţia s- a schimbat, deşi prezintă aceleaşi documente.

La 31 ianuarie 2012, SRL „Elitservice-Auto” a depus la Biroul vamal Bălţi declaraţia vamală nr. 9022I800, prin care a declarat valoarea în vamă a mărfii conform metodei 1, anexând toate documentele ce confirmă veridicitatea valorii în vamă, însă pârâtul a considerat că documentele prezentate nu sunt suficiente. Tot în aceiaşi zi, Biroul vamal Bălţi i-a solicitat prezentarea documentelor suplimentare. La 03 februarie 2012, a prezentat la Biroul vamal Bălţi documentele solicitate, însă pârâtul, prin răspunsul din 13 februarie 2012, i-a comunicat că actele prezentate nu sunt cele solicitate, actele prezentate au fost depuse şi iniţial la declaraţia vamală. Consideră răspunsul ilegal, deoarece argumentele invocate sunt contradictorii.

Susţine că la solicitarea de a i se prezenta actul de inspecţie, a primit refuz. La 29 februarie 2011, SRL „Elitservice-Auto” s-a adresat la Biroul vamal Bălţi cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat reperfectarea declaraţiei vamale, restituirea sumei achitată suplimentar şi anularea tuturor actelor emise, însă prin răspunsul din 27 martie 2012 a primit refuz. Menţionează că SC „Elitservice-Auto” SRL a fost impusă să declare marfa la o valoare majorată, achitând suplimentar suma de 15631,11 lei. Consideră acţiunile colaboratorilor vamali ilegale. Afirmă că Biroul vamal Bălţi nu i-a explicat în baza la ce s-a stabilit că documentele prezentate sunt insuficiente pentru stabilirea valorii în vamă a mărfii conform metodei 1 şi ce a servit dubii asupra autenticităţii valorii declarate.

Prin urmare, solicită recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile colaboratorilor vamali ai Biroului vamal Bălţi privind majorarea valorii în vamă, cu reperfectarea declaraţiei vamale nr. 9022I800 din 31 ianuarie 2012 conform metodei 1, anularea actului de inspecţie în baza căruia a fost majorată valoarea în vamă a mărfii, obligarea pârâtului să restituie surplusul taxelor vamale încasat ilegal în sumă de 15631,11 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 25 iunie 2012 acţiunea a fost admisă, au fost recunoscute ilegale acţiunile Biroului vamal Bălţi privind neacceptarea valorii în vamă a mărfii declarate la 31 ianuarie 2012 de către SC „Elitservice-Auto” SRL în temeiul declaraţiei vamale nr. 9022I800, a fost anulat actul de inspecţie din 31 ianuarie 2012, emis de către Biroul vamal Bălţi privind majorarea valorii în vamă a mărfii importate de SC „Elitservice-Auto” SRL cu 15632 lei şi a fost obligat Biroul vamal Bălţi să restituie SC „Elitservice-Auto” SRL suma achitată excedentar în mărime de 15632,19 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 octombrie 2012 a fost admis recursul declarat de către Biroul vamal Bălţi, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în primă instanţă, în alt complet de judecători.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă, au fost recunoscute ilegale acţiunile Biroului vamal Bălţi privind neacceptarea valorii în vamă a mărfii declarate la 31 ianuarie 2012 de către SC „Elitservice-Auto” SRL în temeiul declaraţiei vamale nr. 9022I800, a fost anulat actul de inspecţie din 31 ianuarie 2012, emis de către Biroul vamal Bălţi privind majorarea valorii în vamă a mărfii importate de SC „Elitservice-Auto” SRL cu 15632 lei, a fost obligat Biroul vamal Bălţi să restituie SC „Elitservice-Auto” SRL suma achitată excedentar în mărime de 15632,19 lei şi au fost încasate de la Biroul vamal Bălţi în beneficiul SRL „Elitservice-Auto” cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3500 lei.

La 26 februarie 2013, în termenul prevăzut de lege, Biroul vamal Bălţi a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Recurentul Biroul vamal Bălţi, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, deoarece a fost interpretată în mod eronat legea. Menţionează că la etapa iniţială de control a declaraţiei vamale nr. 9022I800 din 31 ianuarie 2012, organul vamal a constatat lipsa documentelor confirmative şi justificative faptului aplicării metodei de determinare a valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, motiv din care organul vamal a solicitat documente confirmative suplimentare în vederea justificării valorii în vamă declarate.

Ca urmare a solicitării de a prezenta documentele suplimentare, declarantul nu a prezentat nici un document din cele solicitate de organul vamal şi nici nu a motivat imposibilitatea prezentării acestora.

Susţine că prima instanţă nu a luat în considerare faptul că organul vamal a depistat o multitudine de date contradictorii în documentele anexate de declarant la declaraţia vamală în detaliu nr. 9022I800, date care au fost folosite la perfectarea acesteia şi, anume, ordinul de plată nr. 01. din 20 ianuarie 2012 prevede că plata se efectuiază în baza invoice nr. A000959 din 02 decembrie 2011, pe când în realitate la declaraţia vamală a fost anexat un alt invoice – nr. R000751 din 26 ianuarie 2012. Valoarea efectivă a mărfurilor importate este cu mult mai mare decît cea efectiv transferată în baza ordinului de plată nr. 01. din 20 ianuarie 2012 şi, anume, valoarea mărfurilor declarate este de 62456,32 Euro, iar nemijlocit partenerului străin i-au fost transferate doar 30000 Euro.

În afară de aceasta, contractul de vânzare-cumpărare din 26 februarie 2009 este unul tip şi nu cuprinde nemijlocit valoarea mărfurilor per tranzacţie, cantitatea, calitatea şi alte date importante. La fel, instanţa nu a luat în considerare faptul că conform art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor, astfel, reieşind din informaţia conţinută în actele prezentate la momentul vămuirii, valoarea în vamă a fost determinată de către SRL „Elitservice-Auto” contrar prevederilor metodei 1 – în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale.

Conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea enunţată, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte, iar dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. Din materialele dosarului rezultă că SC „Elitservice-Auto” SRL, în baza declaraţiei vamale nr. 9022I800 din 31 ianuarie 20127, a importat din Germania marfă – lacuri, vopsele, emailuri, hârtie abrazivă şi soluţii pe bază de polimeri sintetici pentru automobile, declaraţia vamală fiind perfectată şi depusă prin intermediul brokerului vamal ÎS „Valah”.

Anexând la declaraţia vamală menţionată contractul de vânzare- cumpărare din 26 februarie 2009, scrisoarea de trăsură internaţională din 27 ianuarie 2012, factura comercială (invoice) din 26 ianuarie 2012, actele traduse de către persoanele juridice autorizate, paşapoartele tehnice ale mijlocului de transport din 11 mai 2011, permisul conducătorului internaţional de vehicul din 11 februarie 2005, dispoziţia de plată din 20 ianuarie 2012, calculaţia cheltuielilor de transport din 19 ianuarie 2012, declaraţia ecologică din 31 ianuarie 2012, licenţa din 18 septembrie 2009, eliberată de către Camera de Licenţiere, declaraţia vamală a ţării de export din 27 ianuarie 2012 şi contractul de vânzare-cumpărare din 16 ianuarie 2012, declarantul a determinat valoarea în vamă a mărfii conform metodei 1, adică în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

Ulterior, în rezultatul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii, Biroul vamal Chişinău a stabilit că SC „Elitservice-Auto” SRL a aplicat incorect metoda nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii, drept rezultat a fost întocmit actul de inspecţie. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SC „Elitservice-Auto” SRL a solicitat recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile colaboratorilor vamali ai Biroului vamal Bălţi privind majorarea valorii în vamă, cu reperfectarea declaraţiei vamale nr. 9022I800 din 31 ianuarie 2012 conform metodei 1, anularea actului de inspecţie în baza căruia a fost majorată valoarea în vamă a mărfii, obligarea Biroului vamal Bălţi să restituie surplusul taxelor vamale încasat ilegal în sumă de 15631,11 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricini în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii,recunoscând ilegale acţiunile Biroului vamal Bălţi privind neacceptarea valorii în vamă a mărfii declarate la 31 ianuarie 2012 de către SC „Elitservice-Auto” SRL în temeiul declaraţiei vamale nr. 9022I800, anulând actul de inspecţie din 31 ianuarie 2012, emis de către Biroul vamal Bălţi privind majorarea valorii în vamă a mărfii importate de SC „Elitservice-Auto” SRL cu 15632 lei, obligând Biroul vamal Bălţi să restituie SC „Elitservice- Auto” SRL suma achitată excedentar în mărime de 15632,19 lei şi încasând de la Biroul vamal Bălţi în beneficiul SC „Elitservice-Auto” SRL cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3500 lei.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia primei instanţe este greşită, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic în litigiu. Astfel, conform art. 179 alin. (1) din Codul vamal, declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.

Conform pct.13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); h) listele de ambalaj;

i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Conform pct. 14 din Regulamentul enunţat, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct.13 al prezentului Regulament nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare.

Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vânzătorului; facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; documentele contabile; acordurile privind licenţa sau de autor; licenţele de export (import); recipisele de depozit; comenzile de livrare; cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); alte documente şi informaţii care sunt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.

Din materialele dosarului rezultă că verificând corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii, organul vamal a ajuns la concluzia că actele prezentate nu sunt suficiente pentru confirmarea valorii în vamă a mărfii importate şi a solicitat intimatei prezentarea următoarelor acte: certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate, etc., recipisele de depozit, cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmei producătoare şi calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului), precum şi alte documente şi informaţii care sunt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.

În consecinţă, setul de documente suplimentar solicitat nu a fost prezentat, din care considerente în baza setului de documente deja prezentat, organul vamal a concluzionat că setul de documente prezentat iniţial nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată. Astfel, conform art. 8 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii sunt stipulate la art. 10 din Legea cu privire la tariful vamal, care prevede că valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă.

Conform art. 17 alin. (1) din Legea enunţată, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile. Ţinând cont de prevederile legale enunţate, precum şi de faptul că SC „Elitservice-Auto” nu a prezentat toate documentele necesare pentru stabilirea corectă a valorii în vamă a mărfii importate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Biroul vamal Bălţi just a aplicat metoda de rezervă pentru determinarea valorii în vamă a mărfii.

În această ordine de idei se constată atât netemeinicia acţiunii înaintate de către SC „Elitservice-Auto” SRL, cât şi ilegalitatea hotărârii primei instanţe. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea SC „Elitservice-Auto” SRL împotriva Biroului vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei drepturilor de import încasate suplimentar de respins.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Biroul vamal Bălţi. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii comerciale „Elitservice-Auto” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei drepturilor de import încasate suplimentar şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea Societăţii comerciale „Elitservice-Auto” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei drepturilor de import încasate suplimentar.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Valentina Clevadî Ion Corolevschi