Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Respins
Dosarul nr.
3ra-1045/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
7 august 2013
Părțile
SRL Salviano vs Biroul vamal Bălţi
Pe scurt
Declararea mărfurilor şi mijloacelor de transport

3ra-1045/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S.Procopciuc dosarul nr.3ra-1045/13 DECIZIE 07 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Salviana”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Salviana” împotriva Biroului Vamal Bălţi privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2012 prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 08 iunie 2012 SRL „Salviana” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bălţi privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 02 iulie 2012 a introdus pe teritoriul Republicii Moldova marfa sîrmă metalică, în valoare totală de 12 600 euro, echivalentul a 258 189,53 lei, procurată din Ungaria, în baza contractului nr.11 din 19 iunie 2012, încheiat cu „Forte Trade” KFT şi facturii vamale nr.905466622 din 02 iulie 2012. Brokerul vamal SRL „Reglatrans” a depus la Biroul Vamal Bălţi, declaraţia vamală în detaliu nr. 9022I7162, pentru declararea mărfurilor indicate, cu achitarea drepturilor vamale de import în mărime de 258189,53 lei, aplicînd principala metodă a determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă şi în baza preţului efectiv plătit, conform prevederilor art. 10 alin. al.

(l) lit. a) şi (2) al Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal. Organul vamal, însă, prin intermediul actului de inspecţie a majorat valoarea în vamă, aplicînd prevederile art. 17 a Legii cu privire la tariful vamal, adică metoda de rezervă, fapt ce a dus la achitarea suplimentară a sumei de 20 080,16 lei. Consideră reclamantul că a respectat întru totul exigenţele impuse de legislaţia în vigoare referitor la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, prezentând toate documentele necesare prevăzute în p. 13 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, astfel colaboratorii vamali, în mod neîntemeiat 1 au dispus încasarea suplimentară a plăţilor vamale prin aplicarea metodei de rezervă.

Cere reclamantul, anularea actului de inspecţie din 02 iulie 2012 în partea ce se referă la declaraţia vamală nr. 9022I7162 din 02 iulie 2012 şi obligarea Biroului Vamal Bălţi să restituie suma de 20 080,16 lei achitată ca rezultat al majorării ilegale a valorii în vamă a mărfurilor. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2012 a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Salviana” împotriva Biroului Vamal Bălţi privind contestarea actului administrativ. La 19 martie 2013 SRL „Salviana” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2012, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea înaintată să fie admisă.

În susţinerea recursului s-a invocat că, prima instanţă a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material, iar concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia hotărîrii motivate a primei instanţe a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Bălţi la 16 ianuarie 2013. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. 173 Cod vamal, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal. Conform art. 179 alin. (1) Cod vamal, declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii. Conform art. 6 al. (1) din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar art. 7 al.

(1) din aceiaşi lege prevede că, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. Conform art. 10 din Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă. Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.

În cazul în 2 care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. Conform art. 17 al. (1) al Legii cu privire la tariful vamal, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile, iar prevederile art. 8 al.

(3) al aceleiaşi legi stipulează că, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Potrivit p.1 lit. v) al Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, aprobată prin ordinul Serviciului Vamal nr. 480-O din 18 decembrie 2006, actul de inspecţie este documentul electronic „ASYCUDA World” întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale. Cuprinde următoarele date aferente fiecărei declaraţii vamale: denumire birou vamal, număr de înregistrare, data înregistrării, regim vamal, numărul fiecărui articol ce face obiectul declaraţiei, rezultatele examinării, măsuri luate şi sancţiuni aplicate, informaţii suplimentare privind documentele întocmite cu ocazia măsurilor întreprinse sau sancţiunilor aplicate.

Astfel, din conţinutul normelor citate mai sus reiese cert că obligaţia de determinare a valorii în vamă a mărfii importate o are declarantul, care, la anunţarea acesteia urmează să prezinte date veridice şi confirmate prin acte concludente. În şedinţa de judecată s-a constatat că la 02 iulie 2012 recurentul SRL „Salviana” a depus la Biroul Vamal Bălţi declaraţia vamală în detaliu nr. 9022I7162 din 02 iulie 2012 privind importul mărfii sîrmă din oţeluri nealiate, chiar lustruite, cu un conţinut de carbon din Ungaria, calculînd valoarea în vamă a mărfii importate conform metodei prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal - în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

Verificând corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii şi documentele anexate, autoritatea vamală a ajuns la concluzia că documentele prezentate de declarant nu sunt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate, conform cerinţelor prevăzute de pct. 12, 13, 14, 15 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, iar declarantul SRL 3 „Salviana” a aplicat incorect metoda 1 de determinare a valorii în vamă a mărfurilor importate.

Prin probele administrate în pricină s-a stabilit că, Biroul Vamal Bălţi a solicitat recurentului prezentarea actelor suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă a mărfii importate, şi anume factura de trăsură sau calculul autentificat al cheltuielilor de transport, certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate şi conformitate, cataloagele, calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să prezinte), alte documente şi informaţii care sunt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate. În termenul acordat de către organul vamal recurentul nu a prezentat actele solicitate.

Astfel, în urma verificării corectitudinii determinării valorii în vamă, organul vamal a fost în imposibilitate de a accepta valoarea în vamă a mărfurilor anunţată de declarant din motiv că actele prezentate nu au confirmat deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată şi nu constituie acte confirmative conform art. 13 al Regulamentului, pentru determinarea corectă a valorii mărfii prin aplicarea metodei 1 – în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă şi în baza preţului efectiv plătit. Din aceste considerente organul vamal dispunea de suficiente temeiuri pentru a pune la îndoială veridicitatea datelor prezentate de către recurent, circumstanţă care, examinată în cumul cu existenţa obligaţiei recurentului de prezentare a datelor veridice şi a actelor ce confirmă veridicitatea acestora, denotă dreptul organului vamal de a dispune majorarea valorii în vamă a mărfii importate de către recurent.

Prin urmare, actul de inspecţie ce se referă la marfa importată de SRL „Salviana” în baza declaraţiei vamale nr. 9022I7162 din 02 iulie 2012, este legal în fond, fiind emis conform prevederilor legale, cu respectarea competenţei şi procedurii stabilite. În circumstanţele relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia primei instanţe privind respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. Or, în cazul în speţă nu şi-a găsit confirmare nici un temei prevăzut de art. 26 al Legii contenciosului administrativ pentru anularea actului administrativ contestat.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că acesta corect a aplicat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă şi în baza preţului efectiv plătit prezentînd la depunerea declaraţiei vamale documentele necesare, deoarece sunt combătute prin cumulul de probe administrate în cadrul dezbaterilor judiciare. Nu poate fi reţinut drept temei de anulare a actului administrativ contestat nici argumentul recurentului precum că organul vamal a determinat de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, fără a aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă, deoarece Biroul Vamal Bălţi succesiv nu a putut aplica nici una din metodele prevăzute de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Salviana”, aplicînd metoda 6, în bază valorii tranzacţiei cu marfă similar importată.

Or, potrivit p. 16 lit. B din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are 4 declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior. Totodată, autoritatea vamală poate prezenta declarantului informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, însă într-o formă depersonalizată, care asigură respectarea confidenţialităţii datelor folosite (adică evitîndu-se menţionarea vînzătorului, cumpărătorului, declarantului şi celorlalte date care ar putea permite identificarea tranzacţiei).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Salviana”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Salviana” împotriva Biroului Vamal Bălţi privind contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.