3ra-1025/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Gavriliţa dosarul nr. 3ra-1025/13 DECIZIE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 11 aprilie 2012 SRL „Sorinlux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, potrivit contractului nr. 3 din 05 decembrie 2011, încheiat între SRL „Sorinlux” şi Boading Meiya Textile Co. LTD, invoice MY-11141 din 23 decembrie 2011 şi invoice MY-11139 din 16 decembrie 2011, SRL „Sorinlux” a procurat pleduri din fibre sintetice în valoare totală de 200 000 dolari SUA. La postul vamal Chişinău, în conformitate cu art. art. 23 şi 24 Codul vamal, stabilind valoarea în vamă a mărfii în baza metodei 1, brokerul vamal a întocmit declaraţiile vamale nr. nr. 3029I3193 din 23 februarie 2012 şi 3029I2071 din 06 februarie 2012. Potrivit declaraţiilor vamale nr. nr. 3029I3193 din 23 februarie 2012 şi 3029I2071 din 06 februarie 2012, de către SRL „Sorinlux” au fost achitate plăţile vamale în sumă de 50459,82 lei şi respectiv 46589,92 lei.

În lipsa unor argumente relevante, organul vamal a refuzat validarea declaraţiilor vamale susmenţionate, drept rezultat întocmind actele de inspecţie din 06 februarie 2012 şi 23 februarie 2012, prin care s-a dispus majorarea valorii în vamă, fiind aplicată metoda a 6-a. Astfel, în urma majorării acesteia, SRL „Sorinlux” a achitat suplimentar suma de 57248,22 lei pentru devamarea mărfii. Consideră reclamantul acţiunile organului vamal, precum şi actele de inspecţie din 06 februarie 2012 şi 23 februarie 2012 drept ilegale şi neîntemeiate, deoarece aplicarea de către organul vamal a metodei а 6-a duce la încălcarea legislaţiei în vigoare, şi anume art. 10 al. (2) Legea cu privire la tariful vamal, care prevede că fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.

Menţionează reclamantul că, valoarea în vamă anunţată de către brokerul vamal este veridică şi confirmată prin documente, autenticitatea cărora nu a fost pusă la îndoială de către biroul vamal. Necătînd la acest fapt, organul vamal, prin actele de inspecţie privind calculul/recalculul drepturilor de import/export a majorat valoarea în vamă. La 05 martie 2012 reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea actelor de inspecţie a Biroului Vamal Chişinău din 06 februarie 2012 şi 23 februarie 2012 şi restituirea sumei achitate suplimentar pentru devamarea mărfii în mărime de 57248,22 lei, care prin adresa nr. 1435 din 12 martie 2012 a fost respinsă. Solicită reclamantul anularea actelor din 06 februarie 2012 şi 23 februarie 2012 şi obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie suma de 57248,22 lei încasată suplimentar de la SRL „Sorinlux” pentru devamarea mărfii importate.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. La 19 decembrie 2012, în termenul prevăzut de lege, SRL „Sorinlux” a declarat recurs nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii recurate şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Ulterior, la 26 martie 2013, peste 8 zile după expedierea de către Curtea de Apel Chişinău a copiei hotărîrii motivate, SRL „Sorinlux” a depus recurs motivat împotriva hotărîrii primei instanţe. Recurentul în motivarea recursului a indicat că instanţa de judecată la emiterea hotărîrii a interpretat eronat legea materială şi a dat o apreciere subiectivă circumstanţelor pricinii.

La 27 martie 2013 în adresa Biroului Vamal Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Sorinlux”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 10 aprilie 2013 Biroul Vamal Chişinău a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către SRL „Sorinlux” şi menţinerea hotărîrii primei instanţe ca fiind legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului şi obiecţiile expuse în referinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. 2 Potrivit art. 25 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ este în drept să admită acţiunea şi să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ sau să oblige pîrîtul de a înlătura încălcările pe care le-a comis. Instanţa de contencios administrativ este în drept să se pronunţe, în limitele competenţei sale, din oficiu sau la cerere, şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Conform art. 26 alin. (1) din aceeaşi Lege, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. Conform art.6 al.(1) al Legii nr.1380-XII din 20 noiembrie 1997 privind tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale.

Conform art.7 al.(1) al aceleiaşi Legi, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. Articolul 10 al. (1) şi (2) aceiaşi Lege prevede că, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică, în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară, în baza costului unitar al mărfii, în baza valorii calculate a mărfii, prin metoda de rezervă. Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.

În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.

Conform p. 13 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova; contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; documentele de transport; contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; declaraţia 3 vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); listele de ambalaj; licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; certificatul de origine al mărfurilor; certificatul de calitate, conformitate etc. Conform p. 14 din Regulamentul menţionat, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct.13 al prezentului Regulament nu sînt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal,

informaţiile suplimentare necesare. Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului; facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; documentele contabile; acordurile privind licenţa sau de autor; licenţele de export (import); recipisele de depozit; comenzile de livrare; cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); alte documente şi informaţii care sînt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.

Materialele dosarului atestă că recurentul-reclamant SRL „Sorinlux” a depus la Biroul Vamal Chişinău declaraţiile vamale în detaliu nr. 3029I3193 din 23 februarie 2012 şi 3029I2071 din 06 februarie 2012 privind importul pledurilor din fibre sintetice, calculînd valoarea în vamă a mărfii importate conform metodei prevăzute de art. 10 al. (1) lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal - în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

Pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfii declarantul-recurentul SRL „Sorinlux” a anexat următoarele documente: factura comercială (invoice), carnetul tir prevăzut de convenţia cu privire la transport, paşapoartele tehnice a mijlocului de transport, contractul de vînzare-cumpărare, scrisoarea de trăsură internaţională prevăzută de convenţie, conosamentul prevăzut de convenţia ONU, permisul conducătorului internaţional de vehicul, certificatul de origine, declaraţia vamală a ţării de export, calculaţia cheltuielilor de transport şi dispoziţia de plată.

Ulterior, Biroul Vamal a solicitat suplimentar prezentarea contractului comercial în original, corespondenţa comercială, declaraţia vamală a ţării de expediere în original cu specimente, certificatul de calitate, comenzile de livrare, specificările, ofertele de preţ ale firmelor producătoare, calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, actul de verificare şi dispoziţia de plată în original.

Urmare a faptului că, declarantul-recurent SRL „Sorinlux” nu a prezentat toate documentele solicitate suplimentar, şi anume corespondenţa comercială, declaraţia vamală a ţării de expediere în original cu specimente, comenzile de livrare, specificările, ofertele de preţ ale firmelor producătoare, actele de verificare Biroul Vamal Chişinău a concluzionat că valoarea mărfii declarate în vamă nu este veridică şi, aplicînd metoda 6 de determinare a valorii în vamă (metoda de rezervă) a majorat-o, fiind calculate adăugător plăţi vamale în mărime de 57248,22 lei cu întocmirea actelor de inspecţie.

4 În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată ilegalitatea cerinţei autorităţii vamale referitor la obligativitatea prezentării de către recurentul-reclamant a ofertelor de preţ, comenzilor de livrare, corespondenţei comerciale, or, însuşi recurentul-intimat recunoaşte că nu dispune de aceste documente, nefiind utilizată în acest sens corespondenţa comercială şi schimbul de oferte. Nu pot fi reţinute nici argumentele organului vamal referitor la neprezentarea de către SRL „Sorinlux” a declaraţiei vamale a ţării de expediere în original, deoarece potrivit p. 13 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, declarantul urmează să prezinte declaraţia vamală în original dacă dispune de aceasta.

De asemenea, se reţine că, autoritatea vamală în cazul din speţă, la aplicarea metodei a 6-a a indicat folosirea informaţiei de care dispune privind importurile similare, însă nu a prezentat nici o probă ce ar confirma preţul la importul de către alţi agenţi economici a mărfurilor analogice. În acelaşi timp, autoritatea vamală a invocat imposibilitatea aplicării metodei 3 (calcularea valorii în baza tranzacţiilor cu mărfurile identice şi similare), motivînd inexistenţa datelor înregistrate la Biroul Vamal a mărfii importate din aceeaşi ţară, acelaşi importator, aceeaşi cantitate, calitate.

Astfel, instanţa de recurs reţine că contrar suportului probator al cauzei şi normelor de drept enunţate, organul vamal nu a argumentat în nici un mod modificarea metodei de determinare a valorii în vamă cu utilizarea metodei a 6-a de rezervă, neprezentînd probe admisibile şi pertinente care să demonstreze legalitatea şi rezonabilitatea acţiunilor întreprinse, nefiind clară modalitatea de calcul, criteriile şi parametrii valorici, utilizarea cărora a condus spre constatarea preţului mărfii introduse pe teritoriul vamal ca fiind nejustificativ micşorat de către importatorul SRL „Sorinlux”, şi astfel încălcate normele pertinente ale legislaţiei vamale.

În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie apreciază drept ilegale acţiunile Biroului Vamal Chişinău şi consideră necesar admiterea acţiunii cu anularea actelor de inspecţie emise în baza declaraţiilor vamale nr. nr. 3029I3193 din 23 februarie 2012 şi 3029I2071 din 06 februarie 2012 şi obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie recurentului SRL „Sorinlux” drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 57248,22 lei.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre, prin care acţiunea SRL „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ de admis. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d e c i d e Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux”.

Se casează integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Se anulează actele de inspecţie ale Biroului Vamal Chişinău emise în baza declaraţiilor vamale nr. nr. 3029I3193 din 23 februarie 2012 şi 3029I2071 din 06 februarie 2012. Se obligă Biroul Vamal Chişinău să restituie Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 57 248 (cinzeci şi şapte mii două sute patruzeci şi opt), 22 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Galina Stratulat 6