3ra-356/14 — Contestarea actelor adminisitrative

prima instanţă: S. Teleucă 3ra-356/14 instanţa de apel: N. Vascan, Iu. Cotruță, E. Clim, DECIZIE 16 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative și restituirea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 25 iunie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 28 decembrie 2012 SRL „Sorinlux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative și restituirea sumei. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că conform contractului nr. 19 din 02 aprilie 2012, invoice 12K2035-1722-1704B din 17 septembrie 12 și invoice 12K2035- 1722-1704A din 17 septembrie 12, a procurat anvelope pneumatice în sumă de 59522 dolari SUA.

Susţine că la postul vamal Chișinău, în baza declarațiilor vamale nr. 3029 I 28058 și nr. 3029I28061 din 01 noiembrie 2012, marfa a fost plasată în regim de import definitiv, iar determinarea valorii în vamă a mărfii a fost efectuată prin metoda 1, în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit cu completarea formularului tipizat DVV-1, fiind calculate și achitate plățile vamale în mărime de 135064,99 lei și respectiv 94512,29 lei. Menţionează că Biroul Vamal a refuzat validarea declarațiilor vamale completate conform metodei I și a întocmit cîte un Act de inspecție pentru fiecare declarație în care a menționat că urmează a fi majorată valoarea în vamă cu completarea formularului tipizat DVV-2.

Ca urmare, la completarea formularului tipizat DVV-2 valoarea în vamă a fost majorată pînă la 205594,83 lei și respectiv 145305 lei, fiind obligat să achite suplimentar suma de 121322,89 lei. Consideră, reclamantul că Actele de inspecție pentru declarațiile vamale nr. 3029I28058 din 01 noiembrie 2012 și nr. 3029 I 28061 din 01 noiembrie 2012 sunt ilegale și neîntemeiate, deoarece valoarea anunțată în vamă este veridică și confirmată prin actele comerciale de trăsură, actele bancare, contractul, factura comercială, dispoziția de plată, certificatul de origine și parching list.

Afirmă că considerînd o încălcare îndeplinirea declarației vamale conform metodei I organul vamal nu a argumentat de ce consideră actele prezentate insuficiente sau neveridice și nu a făcut mențiunile sau înscrierile respective, fie în rubricile speciale „Mențiunile biroului vamal” ale formularului tipizat DV1, fie pe versoul ei conform prevederilor art. 19 al Regulamentului privind modul de calculare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, însă, a solicitat completarea formularului tipizat DV 2 motivînd că declarantul a dat acordul la majorarea valorii în vamă.

Mai invocă că autoritatea vamală este în drept să determine valoarea în vamă în cazul cînd există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice, iar faptul că aceeași marfă este declarată de alte întreprinderi cu un alt preț, nu poate fi pus ca bază pentru toate mărfurile de același gen importat de alți agenți economici, deoarece calitatea mărfii este diferită. La 22 noiembrie 2012, s-a adresat Biroului Vamal Chișinău cu o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea Actelor de inspecție din 01 noiembrie 2012, pentru declarația vamală nr. 3029I28 058 și nr. 3029I28061 și restituirea sumei achitate suplimentar în mărime 121322,89 lei, în consecinţă însă, nu a primit nici un răspuns.

Solicită anularea Actelor de inspecție ale declarațiilor vamale nr. 3029I28058 din 01 noiembrie 2012 și nr. 3029 I 28061 din 01 noiembrie 2012 și obligarea Biroului Vamal Chișinău să restituie suma de 121322,89 lei, încasate suplimentar pentru devamarea mărfii importate. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 25 iunie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către SRL „Sorinlux” și menținută hotărârea primei instanțe. La 20 ianuarie 2014 SRL „Sorinlux” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul SRL „Sorinlux” a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel susținând că au fost încălcate esențial și aplicate eronat normele de drept material şi anume nu a fost aplicată legea care trebuie să fie aplicată şi a fost interpretat în mod eronat legea. Menționează că reieșind din prevederile art. art. 6 alin. (1), 7 alin. (1), 10 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380-XII din 20 noiembrie 1997 și pct. 13, 14 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, organul vamal este în drept să solicite careva documente suplimentare doar în caz de insuficiență a documentelor prezentate, însă, pîrîtul solicitînd documente suplimentare nu a demonstrat că actele prezentate sunt insuficiente.

Afirmă că, concluziile instanței de apel cu referire la faptul că declarantul nu a prezentat contractul de vînzare-cumpărare, contravin Borderoul documentelor anexate, din care rezultă că organului vamal i-au fost prezentate toate actele necesare inclusiv contractul de vînzare-cumpărare, în pct. 2.1 fiind indicat prețul pentru o unitate iar în invoice cantitatea mărfii. Astfel, marfa prezentată la postul vamal pentru devamare, coincide întru totul cu cea indicată în invoice, iar taxele vamale urmează să fie achitate pentru marfa prezentată la postul vamal spre vămuire.

Totodată, cu referire la prevederile art. art. 178 alin. (1) lit. c) 179 alin. (2) Cod vamal recurentul susține că, autoritatea vamală nu a prezentat careva date ce ar confirma că datele privind voalarea în vamă nu sunt veridice, iar faptul că alte întreprinderi declară un preț al mărfii mai mare nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece la determinarea similitudinii mărfurilor se ia în considerație calitatea, existența mărfii comerciale, reputația pe piață, țara de origine și producătorul. În acest sens, autoritatea vamală nu a confirmat prin nici o probă că marfa importată de SRL „Sorinlux” are aceeași calitate ca și mărfurile importante de alți agenți economici și a aplicat neîntemeiat metoda a 6-a, folosind informația de care dispune privind importurile similare, fără a anexa vre-o probă ce ar confirma prețul la importul de către alți agenți economici a mărfurilor analogice.

În același timp, invocă că instanța de apel a considerat imposibilă aplicarea metodei 3-a (calcularea valorii în baza tranzacțiilor cu mărfurile identice și similare) motivînd inexistența datelor înregistrate la Biroul Vamal a mărfii importate din aceeași țară, același importator, aceeași cantitate și calitate și a lăsat fără apreciere faptul că metoda a 6-a aplicată de organul vamal este de fapt aceeași metodă a 3-a cu aplicarea flexibilității. În context menționează că, organul vamal a explicat flexibilitatea prin ajustarea valorii în vamă a mărfurilor declarate aplicînd situația vînzării de mărfuri similare la un nivel comerciala apropiat realității, ceea ce este o eroare, deoarece în cazul în care nu acceptă informația prezentată de declarant urma să stabilească cu certitudine valoarea în vamă a mărfurilor, or, la emiterea unei hotărîri legale nu pot fi puse ajustări apropiate realității.

De asemenea, invocă că conform ambelor metode (metoda I și metoda 6), codul mărfii este același, declarantul clasificînd marfa corect, fapt ce indică că nu clasificarea incorectă a mărfii este motivul nevalidării declarației vamale conform metodei I. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 27 noiembrie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 13 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 121). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 20 ianuarie 2014 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi cu privire la admiterea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din materialele dosarului rezultă că în baza contractului nr. 19 din 02 aprilie 2012 încheiat cu „Baoding Huaxuan textile Co LTD”, invoice 12K2035-1722-1704B din 17 septembrie 12 și invoice 12K2035- 1722-1704A din 17 septembrie 12, SRL „Sorinlux” a procurat de la firma din China anvelope pneumatice în sumă de 59522 dolari SUA. De asemenea, actele cauzei denotă că în baza declaraţiilor vamale nr. 3029I28058 din 01 noiembrie 2012 şi nr. 39029I28061 din 01 noiembrie 2012 au fost introduse în regim vamal de import pe teritoriul Republicii Moldova marfă şi anume anvelope pneumatice.

Aici, se va remarca că la fiecare declaraţie vamală au fost anexate seturile de documente conform borderourilor: contract de vînzare-cumpărare, scrisoarea de trăsură internaţională prevăzute de convenţie, factura comercială (invoise), paşapoartele tehnice a mijlocului de transport, permisul conducătorului internaţional de vehicul, declaraţia electronică, carnetul TIR prevăzut de convenţia cu privire la transport, certificat de origine, conosamentul prevăzut de convenţia ONU cu privire la TR, parking list, calculaţia cheltuielilor de transport, dispoziţia de plată şi declaraţia vamală a ţării de export, astfel la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal, în baza fiecărei declaraţiei vamale societatea a utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

Tot materialul probator atestă că în procesul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii în baza declaraţiilor vamale şi documentelor anexate, autoritatea vamală a ajuns la concluzia diminuării valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Sorinlux”, drept rezultat, la aceiaşi dată au fost întocmite acte de inspecţie pentru declaraţiile vamale nr. 3029I28058 şi nr. 39029I28061 şi s-a recurs la reglementările art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal, determinând de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, prin utilizarea metodei 6 (metoda de rezervă) şi s-a impus modificarea valorii în vamă în partea majorării acesteia, cu achitarea suplimentară a drepturilor de import în valoare totală de 121322,89 lei, majorare care a fost achitată de societate întru a evita reţinerea mărfii în vamă.

La acest compartiment este de menţionat că în baza declaraţiei vamale nr. 3029I28058 din 01 noiembrie 2012 au fost achitate plăţile vamale în sumă de 135064,99 lei, care au fost majorate până la 205594,83 lei, iar în baza declaraţiei vamale şi nr. 39029I28061 din 01 noiembrie 2012 au fost achitate plăţile vamale pentru marfa importată în sumă de 94512,29 lei, care au fost majorate până la 145305,34 lei. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Biroul Vamal Chişinău, SRL „Sorinlux” a solicitat recunoaşterea ilegalităţii refuzului organului vamal în anularea actelor de inspecţie, anularea actelor de inspecţie şi restituirea sumei drepturilor de import în valoare totală de 121322,89 lei, care a fost încasată suplimentar din contul societăţii pentru devamarea mărfii importate.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, respingând aceasta ca neîntemeiată, reţinând în acest sens că acţiunile organului vamal au fost conforme prevederilor legislaţiei, reieşind din faptul că de către declarant nu au fost prezentate toate actele necesare care să confirme valoarea în vamă indicată în declaraţiile vamale. Instanţa de recurs consideră, însă, că concluzia primei instanţe este una greşită, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic în litigiu. Astfel, conform art. 7 alin. (2) al legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

Punctul 13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, în baza pct. 2 al art. 7 din Legea citată, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există);

h) listele de ambalaj; i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Iar dispoziţiile pct. 14 al aceluiaşi Regulament, indică că în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct. 13 al prezentului Regulament nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare. Raportând la caz dispoziţiile enunţate, în coroborare cu materialul probator anexat, instanţa de recurs constată că SRL „Sorinlux” la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza declaraţiilor vamale nr. 3029I28058 din 01 noiembrie 2012 şi nr. 39029I28061 din 01 noiembrie 2012 a prezentat organului vamal toate actele necesare întru confirmarea corectitudinii valorii mărfii în baza tranzacţiilor încheiate.

La acest segment este de menţionat că deşi, organul vamal a solicitat documentele suplimentare întru confirmarea corectitudinii stabilirii valorii în vamă a mărfii importate de către SRL „Sorinlux”, şi anume: corespondenţa comercială purtată cu vînzătorul produselor în vederea încheierii şi derulării contractului, documentele de transport (conosamentul în original), declaraţia vamală a ţării de expediere (cu specimentul organului vamal), certificatul de calitate, comenzile de livrare, cataloage, specificările, şi oferte de preţ ale firmei producătoare, acestea nu au fost prezentate de societate din motivul imposibilităţii prezentării la moment. Cu toate acestea, organul vamal nu şi-a argumentat decizia în solicitarea acestor acte, cât şi insuficienţa celor prezentate de declarant.

Mai mult, în opinia instanţei de recurs, actele solicitate nu stabilesc costul mărfii sau alte cheltuieli suportate de agentul economic şi nu pot fi considerate ca determinante întru stabilirea corectitudinii valorii mărfii importate. De altfel, cum rezultă din referinţa intimatului Biroului Vamal Chişinău depusă la cererea de recurs, adoptarea actelor de inspecţie întocmite şi majorarea valorii în vamă a fost generată de faptul că la momentul verificării documentelor anexate la declaraţiile vamale de import, autoritatea vamală a ajuns la concluzia că valoarea declarată este neveridică.

Sub acest aspectul celor relatate mai sus, instanţa de recurs consideră drept neîntemeiate argumentele reprezentantului Biroului Vamal Chişinău, reţinute şi de instanţele ierarhic inferioare precum că de către declarant nu au fost prezentate toate actele necesare care să confirme valoarea în vamă indicată în declaraţiile vamale, or actele cauzei atestă cu certitudine faptul că SRL „Sorinlux” a prezentat organului vamal tot setul de acte necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei principale prevăzute de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, pe când reprezentantul intimatului, în sensul art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, nu a prezentat probe incontestabile şi pertinente în confirmarea imposibilităţii aplicării metodei principale la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate de către societate în baza declaraţiilor vamale prezentate.

Pe cale de consecinţă, este de menţionat că la adoptarea actelor contestate organul vamal nu a argumentat nici modificarea metodei de determinare a valorii în vamă alese de declarant, iar precizarea precum că acestea au fost întocmite conform informaţiilor despre preţurile de referinţă şi la date privind mărfurile identice sau similare parvenite din ţările europene nu poate fi reţinută, la caz, fiind inadmisibilă o astfel de comparare.

În acest sens, instanţa de recurs ţine să menţioneze că dreptul autorităţii vamale de a stabili o altă valoare vamală este recunoscut doar în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator, iar regulile privind stabilirea valorii reale a mărfurilor, prin verificarea valorii declarate de importator sunt instituite în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 600 din 14 mai 2002, dispoziţiile cărui au fost respectate de către SRL „Sorinlux”, fapt ce denotă temeinicia acţiunii şi ilegalitatea actelor de inspecţie, care au constituit temei de modificare şi majorare a obligaţiilor de import a recurentului.

Nu poate constituit temei în justificarea întocmirii actelor de inspecţie nici invocarea reprezentantului organului vamal cu privire la faptul că în contractele de vânzare-cumpărare nu figurează preţul nemijlocit pentru o unitate de marfă şi nici nomenclatorul sortimental, deoarece în pct. pct. 2.1 ale contractului nr. 19 din 02 aprilie 2012 este direct indicat că cumpărătorul se obligă să primească şi să achite marfa conform invoice-lui, care este eliberat de vânzător. Astfel, în invoice este descrisă marfa cu indicarea costului unitar al mărfii şi cantitatea acesteia. Mai mult că la pct. 3.1 din contractul indicat este specificat că preţul mărfii, ce constituie obiect al prezentului contract este reflectat în invoce.

În preţul mărfii intră preţul acesteia, ambalajului, tarei, marcării, precum şi cheltuielile de încărcare a mărfii. În conexiunea celor relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au dat o apreciere corectă raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, în coroborare cu probele materiale existente, fapt ce a dus la emiterea unei hotărâri ilegale.

Totodată, instanţa de recurs remarcă şi faptul că întru asigurarea aplicării corecte şi uniforme a legislaţiei de către instanţele judecătoreşti, pentru asigurarea unificării practicii judiciare, cât şi în scopul evitării unor posibile condamnări a statului la CEDO, la caz, este relevant de a invoca deciziile Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013 (dosarul nr. 3ra-1233/13), din 11 septembrie 2013 (dosarul nr. 3ra-1025/13), din 26 iulie 2012 (dosarul nr. 3r-1598/12) şi din 23 octombrie 2013 (dosarul nr. 3ra-1371/13) emise în litigii similare, la cererea de chemare în judecată a SRL „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, prin care au fost admise acţiunile societăţii, anulate actele de inspecţie şi restituite sumele drepturilor de import încasate suplimentar de la societate.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Beian contra României. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele judecătoreşti, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, iar verificarea suplimentară a cărorva dovezi nu este necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care a admite integral acţiunea SRL „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere limitată „Sorinlux”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite integral acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative.

Se anulează actele de inspecţie întocmite de Biroul Vamal Chişinău la 01 noiembrie 2012 asupra declaraţiei vamale nr. 3029I28058 din 01 noiembrie 2012 şi respectiv asupra declaraţiei vamale nr. 39029I28061 din 01 noiembrie 2012. Se obligă Biroul Vamal Chişinău să restituie suma de 121322 (una sută douăzeci şi una mii trei sute douăzeci şi doi) lei şi 89 bani, încasate suplimentar de la Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” pentru devamarea mărfii importate în baza declaraţiilor vamale nr. 3029I28058 din 01 noiembrie 2012 şi nr. 39029I28061 din 01 noiembrie 2012. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva