3ra-423/14 — Contestarea actului administrativ

La 17 octombrie 2011, reclamantul SRL „Sorinlux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului de inspecţie din 15 august 2011 şi obligarea restituirii sumei pentru devamarea mărfii importate în mărime de 75 151,06 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 septembrie 2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată a SRL „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „Sorinlux” cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 30 septembrie 2013.

La 11 februarie 2014 recurentul SRL „Sorinlux” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi anume 1 nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea.

A menţionat că autoritatea vamală, nu era în drept să solicite comenzile de livrare, cataloagele, specificările, ofertele de preţ ale firmelor producătoare prevăzute de pct.14-15 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, atît timp cît nu a fost demonstrată insuficienţa documentelor indicate în pct.13, după cum prevede legea.

Susţine că autoritatea vamală este în drept să determine valoarea în vamă în cazul cînd există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice. Faptul că alte întreprinderi declară un preţ al mărfii mai mare, nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece la determinarea similitudinii mărfurilor se i-au în consideraţie următoarele caracteristici: calitatea, existenţa mărfii comerciale, reparaţia pe piaţă, ţara origine, producătorul. Autoritatea vamală nu a prezentat nici o probă care ar confirma că producţia importată de către SRL „Sorinlux” are aceiaşi calitate ca şi mărfurile importate de alţi agenţi economici, cu atît mai mult ca autoritatea vamală prezintă descifrările deja majorate de ei.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4).

În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat 2 de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit.a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 3