3ra-1371/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V.Buhnaci dosarul nr. 3ra-1371/13 instanţa de apel: L.Popova, A.Doga, Sv.Caitaz DECIZIE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Ion Corolevschi, Svetlana Novac, Iurie Bejenaru, examinînd cererea de recurs declarată de SRL „Sorinlux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Sorinlux” către Biroul Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 15 martie 2013, şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 27 noiembrie 2012 SRL „Sorinlux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău solicitînd anularea actului de inspecţie din 29 septembrie 2012 cu restituirea sumei de 40282,97 lei încasate suplimentar. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în conformitate cu contractul nr. HX 1201 din 08.12.2011 şi Invoice HX 12-18 din 24.07.12 SRL „Sorinlux” a procurat lenjerie de toaletă/bucătărie, cuverturi din fibre sintetice.

La postul vamal Chişinău, SRL „Sorinlux” a ales regimul vamal de import definitiv, cu punerea mărfurilor în circulaţie liberă, brokerul vamal a completat, stocat, înregistrat pe serverul programului informaţional Asycuda Woerld şi tapat declaraţia vamală în detaliu 3029 I 24414 din 29.09.2012 de plasare în regim de import definitiv a mărfii, cu determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, cu completarea formularului tipizat DVV-1 pentru anunţarea valorii în vamă, determinată prin metoda nominalizată, şi anume prin metoda 1. Reclamantul a invocat precum că, funcţionarul biroului vamal nu a validat declaraţia prezentată dar, a întocmit Actul de inspecţie din 29.09.2012 privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export, prin care a fost majorată valoarea în vamă pentru marfa procurată cu 40282,97 lei.

Prin urmare, reclamantul SRL „Sorinlux” nu este de acord cu acţiunile biroului vamal şi cu conţinutul Actului de inspecţie din 29.09.2012, din ce motiv solicită anularea acestuia. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15.03.2013 acţiunea a fost admisă integral. S-a anulat actul de inspecţie a Biroului Vamal Chişinău din 29.09.2012 ca fiind ilegal. S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să restituie SRL „Sorinlux” suma în mărime de 40282,97 lei, încasată suplimentar pentru devamarea mărfii importate. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, reprezentantul Biroului Vamal Chişinău a depus cererea de apel, prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 15.03.2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea declarată de SRL „Sorinlux” să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2013 s-a admis apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15.03.2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă. La 05 iunie 2013, SRL „Sorinlux” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, privind admiterea integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel s-a expus doar asupra faptului că organul vamal are „dreptul”, dar referitor la „obligaţiile” acestuia nu face nici o remarcă. Mai mult ca atît, Biroul Vamal nici la momentul vămuirii, nici în instanţă nu a argumentat insuficienţa documentelor prezentate de către SRL „Sorinlux”, nu a întemeiat poziţia lor referitor la faptul că este diminuată valoarea în vamă, ci doar invocă dreptul de a mai solicita suplimentar documente.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel, şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivarea hotărîrii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărîrile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

Obiectul litigiului iniţiat în procedura contenciosului administrativ este anularea actului de inspecţie din 29 septembrie 2012 cu restituirea sumei de 40282,97 lei încasate suplimentar. Din materialele dosarului rezultă că, în conformitate cu contractul nr. HX1201 din 08.12.2011 (f.d.6-7) şi Invoice HX12-18 din 24.07.12 SRL „Sorinlux” a procurat de la o întreprindere cu sediul în China, LTD Baoding Huaxuan textile Co., lengerie de toaletă/bucătărie, cuverturi din fibre sintetice. Conform pct.2.4. al contractului volumul mărfii trebuia să fie livrată în sumă de 100 000 dolari SUA. La traversarea frontierei de stat al Republicii Moldova, SRL „Sorinlux” a ales regimul vamal de import definitiv, cu intenţia de a pune mărfurile în circulaţie liberă pe teritoriul Republicii Moldova.

În acelaşi timp, SRL „Sorinlux” a declarat marfa importată, depunînd declaraţia vamală nr.3029 124414 din 29.09.12 conform căreia SRL „Sorinlux” de sinestătător a stabilit valoarea mărfii în vamă utilizînd metoda 1 de calcul şi a achitat plăţile vamale în sumă de 84934, 51 lei. Instanţa de recurs menţionează că, Biroul Vamal Chişinău a întocmit actul de inspecţie din 29.09.2012 privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export, prin care a fost majorată valoarea în vamă pentru marfa procurată pînă la suma de 125217,48 lei. Pentru vămuirea mărfurilor nominalizate mai sus, din contul SRL „Sorinlux” au fost reţinuţi încă 40282,97 lei pentru vămuirea aceleiaşi mărfi. Conform art. 6 al. (1) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale.

Prin urmare, instanţa de fond corect a constatat că în contextul Legii materiale art. 7 pct. 2) al Legii RM „cu privire la tariful vamal” şi p. 13) al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, SRL „Sorinlux” a respectat exigent cerinţele legale stabilite la etapa respectivă. Este de remarcat şi faptul că în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate, documentele menţionate în pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare.

Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: a) contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; b) facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului; c) facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; d) documentele contabile; e) acordurile privind licenţa sau de autor; f) .licenţele de export (import); g) recipisele de depozit; h) comenzile de livrare; i) cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; j) calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); k) alte documente şi informaţii care sînt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate, în aceste împrejurări, precum şi în baza probelor administrate.

Astfel, în contextul legii materiale: art. 5, 6, 8 al Legii RM „cu privire la tariful vamal” şi p. 14 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, organul vamal a solicitat documente suplimentare la declaraţiile vamale relevante pe cauza dată, ulterior acceptînd astfel cele prezentate anterior de către SRL „Sorinlux”. În final nu şi-a rezervat cerinţa obligatorie de confirmare, dar a purces la validarea declaraţiilor vamale, emiţînd astfel neîntemeiat actul de inspecţie din 29 septembrie 2012 cu restituirea sumei de 40282,97 lei încasate suplimentar.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) al legii menţionate, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfa identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfa similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol „principala metodă dintre cele specificate la alin. (1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode.

Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit. d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. Cu referire la actele contestate şi la normele legii materiale, instanţa de judecată constată, că nu au fost transparente acţiunile Biroului Vamal Chişinău, conform căror temeiuri şi metode specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 al Legii RM „cu privire la tariful vamal”, nu pot fi utilizate, faţă de SRL „Sorinlux”. Instanţa de recurs consideră, că instanţa de fond corect a admis cerinţele intimatului, deoarece art. 24 al.3 Legea contenciosului administrativ stipulează expres, că la examinarea acţiunii în materie de contencios administrativ sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.

Prima instanţă a stabilit cu certitudine, că recurentul, Biroul Vamal Chişinău, nu au prezentat instanţei probe incontestabile, pertinente şi admisibile în sensul prevederilor art. 121-122 din CPC a R. Moldova, ce ar respinge integral pretenţiile invocate de intimat şi prin urmare, corect a pus la baza adoptării hotărîrii argumentele şi înscrisurile prezentate de acesta. Prin urmare, instanţa de recurs ajunge la concluzia, că actele contestate au fost emise cu încălcarea procedurii stabilite de Legea RM “cu privire la tariful vamal” nr. 1380-XIII din 20.11.1997, Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, nr.600 din 14 mai 2002, ceea ce constituie temei pentru anularea acestora, stabilit de art. 26 alin. (1) lit. c) al Legii RM contenciosului administrativ.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de fond, care a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către SRL „Sorinlux”, a casa integral decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea instanţei de fond.

Or, principiul procesului echitabil reclamă ca hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitate să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevede o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare punînd în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman contra Belgiei, 1986). În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. f), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 15 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Galina Stratulat Ion Corolevschi Svetlana Novac Iurie Bejenaru