3ra-953/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Pahopol dosar nr. 3ra-953/12 DECIZIE 05 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Valeriu Doagă examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 03 august 2012, SRL „Sorinlux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului nr. 3 din 05 decembrie 2011 şi Invoce-lor MY-1224B din 13 aprilie 2012, MY din 1224A din 13 aprilie 2012 societatea a cumpărat marfă: pleduri din fibre sintetice, iar conform contractului nr. HX1201 din 08 decembrie 2011, şi Invoce-lui HX12-09 din 06 aprilie 2012 a cumpărat lenjerie de toaletă/bucătărie din fibre sintetice. La introducerea mărfii menţionate pe teritoriul vamal aceasta a fost declarată conform ordinii stabilite şi au fost achitate plăţile cuvenite în baza declaraţiilor vamale şi anume: conform declaraţiei vamale nr. 3029I12445 din 31 mai 2012 au fost achitate plăţile vamale în sumă de 115228,54 lei; nr. 39029I13800 din 15 iunie 2012 au fost achitate plăţile vamale în sumă de 56234,04 lei şi în baza declaraţiei nr. 3029I14126 din 19 iunie 2012 au fost achitate de către societate plăţile vamale pentru marfa importată în sumă de 56655,12 lei.

Invocă că funcţionarul biroului vamal fără nici un argument a refuzat validarea declaraţiilor vamale şi a întocmit Actul de inspecţie din 31 mai 2012, Actul de inspecţie din 15 iunie 2012 şi Actul de inspecţie din 19 iunie 2012, în care a menţionat că urmează a majora valoarea în vamă, solicitând şi completarea formularului tipizat DVV-2. Susţine că drept urmare au fost majorate preţurile pentru marfa procurată şi introdusă şi anume la marfa declarată în baza declaraţiei vamale nr. nr. 3029I12445 din 31 mai 2012 a fost majorată valoarea până la 179077,56 lei; nr. 39029I13800 din 15 iunie 2012 a fost majorată valoarea până la 97838,40 lei şi nr. 3029I14126 din 19 iunie 2012 a fost majorată valoarea până la 98492,40 lei.

Drept urmare, pentru devamarea mărfurilor nominalizate mai sus, din contul societăţii a fost încasat suplimentar suma de 147290,66 lei. Considerând că actele de inspecţie au fost întocmite neîntemeiat şi ilegal, la 25 iunie 2012 societatea s-a adresat cu cerere prealabilă, solicitând restituirea sumei menţionate, însă la 12 iulie 2012 a fost primit refuz. Afirmă că în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Susţine că la caz, valoarea în vamă anunţată, era veridică şi confirmată prin actele comerciale, de trăsură, bancare respective, contractul, factura comercială, dispoziţia de plată, certificatul de origine, parking list.

Consideră că în cazul în care autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, era în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de lege. Cu toate acestea, organul vamal prin actele de inspecţie cu privire la calculul (recalculul) drepturilor de import/export a majorat valoarea în vamă prin aplicarea flexibilă a metodei 6 în baza tranzacţiilor cu marfa similară. Consideră că organul vamal în cazul dat a procedat contrar prevederilor legale. Solicită declararea ilegalităţii refuzului organului vamal din 11 iulie 2012, anularea Actului de inspecţie din 31 mai 2012, Actului de inspecţie din 15 iunie 2012 şi Actului de inspecţie din 19 iunie 2012 şi obligarea pârâtului să restituie suma drepturilor de import în valoare de 147290,66 lei achitate suplimentar de societate la devamarea mărfii importate ca urmare a majorării drepturilor de import.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 08 februarie 2013 SRL „Sorinlux” a declarat recurs nemotivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii, la fel menţionând că motivele recursului vor fi prezentate după luarea la cunoştinţă cu hotărârea motivată. La 12 martie 2013, SRL „Sorinlux” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând că la caz nu au fost constatata şi elucidate pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile primei instanţe expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind aplicate greşit normele de drept material. Consideră că prima instanţă neîntemeiat a stabilit că din contract nu se poate determina care este preţul pentru o unitate de marfă, deoarece în pct. 2.1 din contract 2 este indicat că marfa se primeşte şi să achită conform Invoce-ului, în care se indică cantitatea mărfii, preţul şi costul unitar. Afirmă că organul vamal nu contestă cantitatea mărfii sau necorespunderea mărfii prezentată cu cea declarată la postul vamal.

Mai indică că instanţa la fel în susţinerea soluţiei sale a reţinut că societatea este în imposibilitate de a prezenta documentele solicitate de organul vamal. Susţine că societatea a fost în imposibilitate de a prezenta actele solicitate suplimentar, deoarece asemenea nu există. Insistă că declarantul a prezentat toate documentele corespunzător pct. 13 al Regulamentului privind modul de declarare a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, ce se confirmă prin informaţia expusă în Borderoul documentelor anexate, pe când organul vamal nici la momentul vămuirii nici în instanţă nu a argumentat insuficienţa documentelor prezentate de către societate, nu a întemeiat poziţia sa referitor la faptul că este diminuată valoarea în vamă, ci doar invocă dreptul de a majora drepturile vamale.

Indică la dezacordul în ce priveşte determinarea de sine stătătoare a valorii în vama de către autoritatea vamală, susţinând că autoritatea vamală este in drept să determine valoarea în vamă în cazul când există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice. Faptul că alte întreprinderi declară un preţ al mărfii mai mare, nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece la determinarea similitudinii mărfurilor se iau în consideraţie caracteristicile cum ar fi calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă, ţara origine, producătorul, pe când autoritatea vamală nu a prezentat nici o probă care ar confirma că producţia importată de către SRL „Sorinlux” are aceeaşi calitate ca şi mărfurile importate de alţi agenţi economici, mai mult că autoritatea vamală prezintă descifrările deja majorate de ei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia hotărârii primei instanţe din 06 februarie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 04 martie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 116). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 martie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi cu privire la admiterea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele dosarului rezultă că în baza contractului nr. 3 din 05 decembrie 2011 încheiat cu „Baoding Meiya Textile Co LTD” şi conform 3 contractului nr. HX1201 din 08 decembrie 2011 încheiat cu „Baoding Huaxuan textile Co LTD”, SRL „Sorinlux” a cumpărat marfă de la firme din China. De asemenea, actele cauzei denotă că în baza declaraţiilor vamale nr. 3029I12445 din 31 mai 2012, nr. 39029I13800 din 15 iunie 2012 şi în baza declaraţiei nr. 3029I14126 din 19 iunie 2012 au fost introduse în regim vamal de import pe teritoriul Republicii Moldova marfă şi anume cuverturi din fibre sintetice şi lenjerie de toaletă/bucătărie din fibre sintetice (şervete).

Aici, se va remarca că la fiecare declaraţie vamală au fost anexate seturile de documente conform borderourilor: factura comercială (invoise), paşapoartele tehnice a mijlocului de transport, permisul conducătorului internaţional, scrisoarea de trăsură internaţională prevăzute de convenţie, contractul de vânzare-cumpărare, declaraţia vamală a ţării de export, paking list, calculaţia cheltuielilor de transport, carnetul TIR prevăzut de convenţia cu privire la transport, conosamentul prevăzut de convenţia ONU cu privire la TR, dispoziţia de plată şi certificatul de origine, astfel la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal, în baza fiecărei declaraţiei vamale societatea a utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

Tot materialul probator atestă că în procesul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii în baza declaraţiilor vamale şi documentelor anexate, autoritatea vamală a ajuns la concluzia diminuării valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Sorinlux”, drept rezultat au fost întocmite acte de inspecţie din 31 mai 2012, la 15 iunie 2012 şi respectiv, actul de inspecţie din 19 iunie 2012 şi s-a recurs la reglementările art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal, determinând de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, prin utilizarea metodei 6 (metoda de rezervă) şi s-a impus modificarea valorii în vamă în partea majorării acesteia, cu achitarea suplimentară a drepturilor de import în valoare totală de 147290,66 lei, majorare care a fost achitată de societate întru a evita reţinerea mărfii în vamă.

La acest compartiment este de menţionat că în baza declaraţiei vamale nr. 3029I12445 din 31 mai 2012 au fost achitate plăţile vamale în sumă de 115228,54 lei, care au fost majorate până la 179077,56 lei; nr. 39029I13800 din 15 iunie 2012 au fost achitate plăţile vamale în sumă de 56234,04 lei, care au fost majorate până la 97838,40 lei şi nr. 3029I14126 din 19 iunie 2012 au fost achitate plăţile vamale pentru marfa importată în sumă de 56655,12 lei, care au fost majorate până la 98492,40 lei. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Biroul Vamal Chişinău, SRL „Sorinlux” a solicitat recunoaşterea ilegalităţii refuzului organului vamal în anularea actelor de inspecţie, anularea actelor de inspecţie şi restituirea sumei drepturilor de import în valoare totală de 147290,66 lei, care a fost încasată suplimentar din contul societăţii pentru devamarea mărfii importate.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, respingând aceasta ca neîntemeiată, reţinând în acest sens că acţiunile organului vamal au fost conforme prevederilor legislaţiei, reieşind din faptul că de către declarant nu au fost prezentate toate actele necesare care să confirme valoarea în vamă indicată în declaraţiile vamale. 4 Instanţa de recurs consideră, însă, că concluzia primei instanţe este una greşită, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic în litigiu. Astfel, conform art. 7 alin. (2) al legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

Punctul 13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, în baza pct. 2 al art. 7 din sus-numita lege, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există);

h) listele de ambalaj; i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Iar dispoziţiile pct. 14 al aceluiaşi Regulament, indică că în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct. 13 al prezentului Regulament nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare. Raportând la caz dispoziţiile enunţate, în coroborare cu materialul probator anexat, instanţa de recurs constată că SRL „Sorinlux” la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza declaraţiilor vamale nr. 3029I12445 din 31 mai 2012, nr. 39029I13800 din 15 iunie 2012 şi declaraţiei nr. 3029I14126 din 19 iunie 2012 a prezentat organului vamal toate actele necesare întru confirmarea corectitudinii valorii mărfii în baza tranzacţiilor încheiate.

La acest segment este de menţionat că deşi, organul vamal a solicitat documentele suplimentare întru confirmarea corectitudinii stabilirii valorii în vamă a mărfii importate de către SRL „Sorinlux”, şi anume: acordurile adiţionale la contractul comercial încheiat cu vânzătorul în original, declaraţia vamală a ţării de expediere (cu speciment), certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, documente contabile (act de verificare), comenzi de livrare, cataloage, specificările, oferte de preţ 5 ale firmei producătoare şi calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, acestea nu au fost prezentate de societate din cauza lipsei unor asemenea acte. De altfel, organul vamal nu şi-a argumentat decizia în solicitarea acestor acte, cât şi insuficienţa celor prezentate de declarant.

Mai mult, în opinia instanţei de recurs, actele solicitate nu stabilesc costul mărfii sau alte cheltuieli suportate de agentul economic şi nu pot fi considerate ca determinante întru stabilirea corectitudinii valorii mărfii importate. De altfel, cum rezultă din referinţa intimatului Biroului Vamal Chişinău depusă la cererea de recurs, adoptarea actelor de inspecţie întocmite şi majorarea valorii în vamă a fost generată de faptul că la momentul verificării documentelor anexate la declaraţiile vamale de import, autoritatea vamală a ajuns la concluzia că valoarea declarată este neveridică.

Sub acest aspectul cele relatate mai sus, instanţa de recurs consideră drept neîntemeiate argumentele reprezentantului Biroului Vamal Chişinău, reţinute şi de prima instanţă precum că de către declarant nu au fost prezentate toate actele necesare care să confirme valoarea în vamă indicată în declaraţiile vamale, or actele cauzei atestă cu certitudine faptul că SRL „Sorinlux” a prezentat organului vamal tot setul de acte necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei principale prevăzute de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, pe când reprezentantul intimatului, în sensul art. 24 alin. (3) al legii contenciosului administrativ, nu a prezentat probe incontestabile şi pertinente în confirmarea imposibilităţii aplicării metodei principale la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate de către societate în baza declaraţiilor vamale prezentate.

Pe cale de consecinţă, este de menţionat că la adoptarea actelor contestate organul vamal nu a argumentat nici modificarea metodei de determinare a valorii în vamă alese de declarant, iar precizarea precum că acestea au fost întocmite conform informaţiilor despre preţurile de referinţă şi la date privind mărfurile identice sau similare parvenite din ţările europene nu poate fi reţinută, la caz, fiind inadmisibilă o astfel de comparare.

În acest sens, instanţa de recurs ţine să menţioneze că dreptul autorităţii vamale de a stabili o altă valoare vamală este recunoscut doar în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator, iar regulile privind stabilirea valorii reale a mărfurilor, prin verificarea valorii declarate de importator sunt instituite în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 600 din 14 mai 2002, dispoziţiile cărui au fost respectate de către SRL „Sorinlux”, fapt ce denotă temeinicia acţiunii şi ilegalitatea actelor de inspecţie, care au constituit temei de modificare şi majorare a obligaţiilor de import a recurentului.

Nu poate constituit temei în justificarea întocmirii actelor de inspecţie nici invocarea reprezentantului organului vamal cu privire la faptul că în contractele de vânzare-cumpărare nu figurează preţul nemijlocit pentru o unitate de marfă şi nici nomenclatorul sortimental, deoarece în pct. pct. 2.1 ale contractelor nr. 3 din 05 decembrie 2011 şi nr. HX1201 din 08 decembrie 2011 este direct indicat că cumpărătorul se obligă să primească şi să achite marfa conform invoice-lui, care este 6 eliberat de vânzător. Astfel, în invoice este descrisă marfa cu indicarea costului unitar al mărfii şi cantitatea acesteia. Mai mult că la pct. 3.1 din contractele indicate este specificat că preţul mărfii, ce constituie obiect al prezentului contract este reflectat în invoce.

În preţul mărfii intră preţul acesteia, ambalajului, tarei, marcării, precum şi cheltuielile de încărcare a mărfii. În conexiunea celor relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţă nu a dat o apreciere corectă raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, în coroborare cu probele materiale existente, fapt ce a dus la emiterea unei hotărâri ilegale.

Totodată, instanţa de recurs remarcă şi faptul că întru asigurarea aplicării corecte şi uniforme a legislaţiei de către instanţele judecătoreşti, pentru asigurarea unificării practicii judiciare, cât şi în scopul evitării unor posibile condamnări a statului la CEDO, la caz, este relevant de a invoca deciziile Curţii Supreme de Justiţie din 25aprilie 2012 (dosarul nr. 3r-746/12), din 14 martie 2012 (dosarul nr. 3r-597/12), din 14 martie 2012 (dosarul nr. 3r-572/12), din 14 septembrie 2011 (dosarul nr. 1588/11) şi din 30 martie 2011 (dosarul nr. 3r-710/11), emise în litigii similare, la cererea de chemare în judecată a SRL „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, prin care a fost menţinută hotărârile Curţilor de Apel Chişinău, prin care au fost admise acţiunile societăţii, anulate actele de inspecţie şi restituite sumele drepturilor de import încasate suplimentar de la societate.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Beian contra României. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, iar verificarea suplimentară a cărorva dovezi nu este necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care a admite integral acţiunea SRL „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere limitată „Sorinlux”. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite integral acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

7 Se recunoaşte ilegal refuzul Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor de inspecţie şi restituirea sumei drepturilor de import în valoare totală de 147290,66 lei, care a fost încasată suplimentar din contul societăţii pentru devamarea mărfii importate.

Se anulează actele de inspecţie întocmite de Biroul Vamal Chişinău la 31 mai 2012, la 15 iunie 2012 şi la 19 iunie 2012 asupra declaraţiilor vamale nr. 3029I12445 din 31 mai 2012, nr. 39029I13800 din 15 iunie 2012 şi respectiv asupra declaraţiei vamale nr. 3029I14126 din 19 iunie 2012. Se obligă Biroului Vamal Chişinău să restituie suma de 147290,66 (una sută patruzeci şi şapte mii două sute nouăzeci lei şi şaizeci şi şase bani) lei încasate suplimentar de la Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” pentru devamarea mărfii importate în baza declaraţiilor vamale nr. 3029I12445 din 31 mai 2012, nr. 39029I13800 din 15 iunie 2012 şi declaraţiei vamale nr. 3029I14126 din 19 iunie 2012. Decizia este irevocabilă.

Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Valeriu Doagă 8