3ra-858/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Dimitriu dosarul nr. 3ra-858/14 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, T. Pelin ÎNCHEIERE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată „Sorinlux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Sorinlux” împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Sorinlux” şi menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău din 14 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La 08 aprilie 2013, SRL „Sorinlux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform contractului nr.HX0312 din 03 decembrie 2013 şi invoice-lui nr. HX12-33 din 11 decembrie 2013, SRL „Sorinlux” a procurat lenjerie de toaletă/bucătărie şi cuverturi din fibre sintetice. Conform contractului din 10 iulie 2010 şi invoice-ului din 15 ianuarie 2013, SRL „Sorinlux” a procurat încălțăminte cu tălpi exterioare din cauciuc şi articole de îmbrăcăminte tricotate din fibre sintetice.

Menţionează că la postul vamal Chişinău, ţinând cont de art. art. 23 şi 24 din Codul vamal, prin care a ales regimul vamal de import definitiv, cu punerea mărfurilor în circulaţie liberă, brokerul vamal a completat, stocat şi înregistrat pe serverul programului informațional Asycuda World declarațiile vamale în detaliu nr. 3029I2424 din 07 februarie 2013 şi nr. 3029I4536 din 04 martie 2013 de plasare în regim de import definitiv a mărfii, cu determinarea valorii în vamă a mărfii, în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, cu completarea formularului tipizat DVV-1 pentru anunţarea valorii în vamă, determinată prin metoda nominalizată (metoda 1) în conformitate cu pct. 6 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor industriale pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002. Conform declaraţiei vamale nr. 3029I2424 din 07 februarie 2013, la traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova, SRL „Sorinlux” a achitat plăti vamale în sumă de 150328,15 lei pentru lingerie de toaletă/bucătărie şi cuverturi din fibre sintetice, iar conform declaraţiei vamale nr. 3029I4536 din 04 martie 2013, a achitat plăţi vamale în sumă de 193249,02 lei pentru încălţăminte cu tălpi exterioare din cauciuc şi articole de îmbrăcăminte tricotate din fibre sintetice.

Susţine că din considerente neclare şi fără nici un argument, reprezentantul biroului vamal a refuzat validarea declaraţiilor vamale şi a întocmit actele de inspecţie din 07 februarie 2013 şi din 04 martie 2013, prin care a majorat valoarea mărfurilor în vamă, solicitând, de asemenea, şi completarea formularului tipizat DVV-2. Afirmă că la completarea formularului tipizat DVV-2 pentru vămuirea lenjeriei de toaleta/bucătărie şi cuverturilor din fibre sintetice, din contul SRL „Sorinlux” a fost reținută încă suma de 48999,54 lei, iar pentru vămuirea încălţămintei cu tălpi exterioare din cauciuc şi articolelor de îmbrăcăminte tricotate din fibre sintetice, a fost reţinută încă suma de 20417,86 lei.

Consideră că actele de inspecţie din 07 februarie 2013 şi 04 martie 2013 au fost întocmite ilegal şi neîntemeiat. La 05 martie 2013, SRL „Sorinlux” s-a adresat la Biroul vamal Chişinău cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea actelor de inspecţie din 07 februarie 2013 şi din 04 martie 2013 şi restituirea sumei achitate în plus în mărime de 69417,40 lei, însă prin răspunsul Biroului vamal Chişinău nr. 1814 din 18 martie 2013 cererea prealabilă a fost respinsă.

Invocă că organul vamal antrenat la vămuirea mărfurilor nu dispunea de informaţii, pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la acest gen de mărfuri, care, de fapt, dacă ar exista nu pot fi luate ca bază la aprecierea valorii în vamă într-o economie de piaţă, fiind Republica Moldova membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, deoarece la determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu poate fi luat prețul de vânzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova. Mai invocă că în cazul în care în urma îndeplinirii declaraţiei vamale conform metodei nr. 1, colaboratorul vamal a considerat că a fost o încălcare, acesta din urmă trebuia să argumenteze de ce consideră documentele prezentate insuficiente sau neveridice, ceea ce nu a fost făcut.

Susţine că din considerente neclare, colaboratorul vamal nu a procedat conform pct. 19 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova. Prin urmare, solicită anularea actului de inspecţie din 07 februarie 2013 şi a actului de inspecţie din 04 martie 2013 şi restituirea sumei achitate în plus în mărime de 69417,40 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „Sorinlux” şi menținută hotărârea primei instanţe. La 17 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Sorinlux” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Recurenta SRL „Sorinlux”, în motivarea recursului, a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece a fost adoptată cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi, anume, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Menţionează că conform pct. 14 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct. 13 al prezentului Regulament nu sunt suficiente, reprezentantul biroului vamal este în drept să solicite suplimentar careva documente.

Susţine că insuficienţa documentelor nu a fost demonstrată, pe când se invocă dreptul de a solicita suplimentar documentele enumerate în pct. pct. 14 şi 15 din Regulament. Afirmă că instanţa a motivat că nu au fost prezentate toate actele, fapt confirmat de declarant, cu inscripţia din fişa-act „nu pot prezenta actele solicitate”, însă contractul de vânzare-cumpărare, declaraţia vamală a ţării de expediere, certificatul de origine (pct. 4 din borderou) au fost prezentate, ceea ce se confirmă prin informaţia din Borderoul documentelor anexate. La fel, au fost prezentate şi cheltuielile de transport, ceea ce se confirmă prin informaţia din Borderoul documentelor anexate. Acorduri adiţionale şi corespondenţă nu au fost prezentate, deoarece nu au fost încheiate careva acorduri şi nu a fost dusă o careva corespondenţă.

Comenzile de livrare, cataloagele, specificările, ofertele de preţ ale firmelor producătoare sunt documentele indicate în pct. 14-15 din Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, de aceea consideră că organul vamal nu era în drept să le solicite atâta timp cât nu a fost demonstrată insuficienţa documentelor indicate în pct. 13, după cum prevede legislaţia. Invocă că autoritatea vamală este în drept să determine valoarea în vamă în cazul când există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice. Faptul că alte întreprinderi declară un preţ al mărfii mai mare nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece la determinarea similitudinii mărfurilor se iau în consideraţie următoarele caracteristici: calitatea, existenţa mării comerciale, reputaţia pe piaţă, ţara origine şi producătorul.

Mai invocă că autoritatea vamală nu a prezentat nici o probă, care ar confirma că producţia importată de către SRL „Sorinlux” are aceeași calitate ca şi mărfurile importate de alți agenți economici, cu atât mai mult că autoritatea vamală prezintă descifrările deja majorate de ei. Menţionează că în cazul din speţă, la aplicarea metodei a 6-a, s-a folosit informaţia de care dispune autoritatea vamală privind importurile similare, însă nu s-a anexat nici o probă ce ar confirma preţul la importul de către alţi agenţi economici a mărfurilor analogice. Susţine că instanţa de apel a invocat imposibilitatea aplicării metodei 3 (calcularea valorii în baza tranzacţiilor cu mărfurile identice şi similare), motivând inexistența datelor înregistrate la biroul vamal a mărfii importate din aceeaşi ţară, acelaşi importator, aceeaşi cantitate şi calitate.

Afirmă că intimatul se contrazice şi, anume, a invocat că aplicarea metodei a 3 (în baza valorii tranzacţiei cu marfa similară) a fost imposibilă, deoarece nu există date înregistrate la biroul vamal a mărfii importate din aceeaşi tară, acelaşi importator, aceeaşi cantitate şi calitate, dar la aplicarea metodei a 6, unde la fel se folosesc datele importurilor similare, biroul vamal a găsit marfă similară, adică metoda a 6 este aceeaşi metodă a 3 doar cu aplicarea flexibilităţii. Invocă că marfa care a fost supusă controlului şi precum că au fost depistate neconcordante se referă doar la „prosoape”, iar cealaltă marfă, adică lingerie de pat, de toaletă nu au fost înaintate pretenţii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de SRL „Sorinlux” este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de SRL „Sorinlux” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de apel și prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele prezentate și au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul depus de SRL „Sorinlux” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul depus de Societatea cu răspundere limitată „Sorinlux” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi