3ra-855/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: B.Bîrca dosarul nr.3ra-855/13 DECIZIE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov Tamara Chişcă-Doneva, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Sorinlux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 12 octombrie 2012 societatea cu răspundere limitată ,,Sorinlux” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, potrivit contractului încheiat cu Mandarin Shenzhen Import and Export Co. LTD nr.M2 din 04.06.2012 Invoice nr. ZL20120606 din 06.06.2012, SRL „Sorinlux" a procurat secere. Conform contractului încheiat cu Baoding Huaxuan Textile Co. LTD, nr.HX1201 din 08.12.2011 şi Invoice HX12-18 din 24.07.2012, SRL „Sorinlux" a procurat lingerie de toaletă şi lingerie de bucătărie din fibre sintetice.

Indică reclamantul că, brokerul vamal a completat, stocat, înregistrat pe serverul programului informaţional Asycuda World şi tapat declaraţia vamală în detaliu 3029 I 17610 din 25.07.2012, 3029I84400 din 02.08.2012, 3029 I 18815 din 06.08.2012 de plasare în regim de import a mărfii, cu determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, cu completarea formularului tipizat DVV-1 pentru anunţarea valorii în vamă, determinată prin metoda 1, în conformitate cu pct.6 a hotărîrii Guvernului nr.600/14.05.2002 cu 1 privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor industriale pe teritoriul Republicii Moldova.

La traversarea frontierei de stat, conform declaraţiei vamale nr. 3029 I 20792 din 24.08.2012 de către SRL „Sorinlux" au fost achitate plăţile vamale în sumă de 34 836,06 lei pentru secere, iar conform declaraţiei vamale nr. 3029 I 22137 din 07.09.2012, de către SRL „Sorinlux" au fost achitate plăţile vamale în sumă de 117 362,39 lei pentru lingerie de toaletă şi lingerie de bucătărie din fibre sintetice.

Menţionează reclamantul, că din considerente neclare, fără nici un argument reprezentantul Biroului Vamal a refuzat validarea declaraţiei vamale şi a întocmit actul de inspecţie din 24.08.2012 şi actul de inspecţie din 07.09.2012 în care a menţionat că urmează a majora valoarea în vamă, solicitînd completarea formularului tipizat DVV- 2. Astfel, la completarea formularului tipizat DVV-2 valoarea în vamă a fost majorată pînă la suma de 65 411,97 lei conform declaraţiei nr. 3029 I 20792 din 24.08.2012 şi pînă la suma de 179 496,84 lei conform declaraţiei nr. 3029 I 22137 din 07.09.2012. Respectiv, în urma majorării SRL „Sorinlux" a achitat suplimentar suma de 92 710, 36 lei pentru devamarea aceleiaşi mărfi.

Susţine reclamantul că acţiunile Biroului Vamal sunt ilegale, iar actul de inspecţie din 24.08.2012 şi actul de inspecţie din 07.09.2012 consideră că la fel au fost întocmite neîntemeiat şi ilegal. La 20.09.2012 s-a adresat cu cerere prealabilă în adresa pîrîtului cu privire la restituirea sumelor menţionate, iar prin răspunsul din 28.09.2012 i s-a refuzat în admiterea cerinţelor. Solicită societatea cu răspundere limitată ,,Sorinlux”, anularea actelor de inspecţie din 24.08.2012 şi 07.09.2012 întocmite de Biroul Vamal Chişinău şi obligarea restituirii sumei de 92 710,36 lei încasată suplimentar de la SRL „Sorinlux" pentru devamarea mărfii importate. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă.

La 21 februarie 2013 societatea cu răspundere limitată ,,Sorinlux” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În susţinerea recursului s-a invocat că, de către prima instanţă nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi au fost aplicate greşit normele de drept material. Referitor la termenul declarării recursului, Colegiul îl consideră depus în termen, deoarece hotărîrea primei instanţe a fost pronunţată la 23.01.2013, iar prin scrisoarea de însoţire a Curţii de Apel Chişinău urmează că copia hotărîrii a fost expediată 2 recurentului la 14.02.2013 (f.d.94).

Astfel, recursul declarat la 21.02.2013 a fost depus în termen. Verificînd în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărîrea primei instanţe şi a emite o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. În conformitate cu art. 6 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380- XIII din 20.11.1997, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20.11.1997, în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. Instanţa de recurs constată, că potrivit contractului încheiat cu Mandarin Shenzhen Import and Export Co. LTD nr.M2 din 04.06.2012 Invoice nr. ZL20120606 din 06.06.2012, SRL „Sorinlux" a procurat secere, iar conform contractului încheiat cu Baoding Huaxuan Textile Co.

LTD, nr.HX1201 din 08.12.2011 şi Invoice HX12-18 din 24.07.2012, SRL „Sorinlux" a procurat lingerie de toaletă şi lingerie de bucătărie din fibre sintetice.

La postul vamal Chişinău, recurentul ţinînd cont de art. 23 şi 24 a Codului Vamal, a ales regimul vamal de import definitiv, cu punerea mărfurilor în circulaţie liberă, iar brokerul vamal a completat, stocat, înregistrat pe serverul programului informaţional Asycuda World şi tapat declaraţia vamală în detaliu 3029 I 17610 din 25.07.2012, 3029I84400 din 02.08.2012, 3029 I 18815 din 06.08.2012 de plasare în regim de import a mărfii, cu determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, cu completarea formularului tipizat DVV-1 pentru anunţarea valorii în vamă, determinată prin metoda 1, în conformitate cu pct.6 a hotărîrii Guvernului nr.600/14.05.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor industriale pe teritoriul Republicii Moldova.

Respectiv, la traversarea frontierei de stat, conform declaraţiei vamale nr. 3029 I 20792 din 24.08.2012 de către SRL „Sorinlux" au fost achitate plăţile vamale în sumă de 34 836,06 lei pentru secere, iar conform declaraţiei vamale nr. 3029 I 22137 din 3 07.09.2012, de către SRL „Sorinlux" au fost achitate plăţile vamale în sumă de 117 362,39 lei pentru lingerie de toaletă şi lingerie de bucătărie din fibre sintetice. Fiind supusă controlului vamal declaraţiile vamale, actele de însoţire şi marfa prezentată spre vămuire, s-a constatat faptul că, în declaraţiile vamale nu au fost indicate corect valoarea în vamă a mărfii, fapt care a fost consemnat în actele de inspecţie întocmite în acest sens la 24.08.2012 şi 07.09.2012 de Biroul Vamal Chişinău.

Prin urmare, în rezultatul controlului corectitudinii completării declaraţiilor vamale nominalizate, de către colaboratorii vamali a fost constatat că setul de documente nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată. Aplicînd flexibil metoda a 6 în baza art.8 alin. (3) şi art.17 a Legii cu privire la tariful vamal, Biroul vamal a refuzat validarea declaraţiei vamale şi a întocmit actul de inspecţie din 24.08.2012 şi actul de inspecţie din 07.09.2012 în care a menţionat că urmează a majora valoarea în vamă, dar în acelaşi timp nesolicitînd de la declarant nici un act suplimentar ce ar confirma valoarea în vamă şi neinvocînd nici un argument în acest sens, a cerut completarea formularului tipizat DVV-2.

În circumstanţele stabilite, Colegiul reţine că atît organul vamal, cît şi prima instanţă au aplicat prezentei pricini norme generale caracteristice confirmării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii anunţate. În acest sens, art.8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal, se referă la drepturile şi obligaţiile autorităţilor vamale în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice, iar art.17 al aceleaşi legi indică cazurile de aplicare a metodei de rezervă. În acest context, instanţa de recurs menţionează că Biroul Vamal Chişinău nu a concretizat norma legală încălcată de declarant, care a avut ca urmare majorarea drepturilor de import.

Mai mult decît atît, în baza pct. 2 al art. 7 din Legea sus- menţionată, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale anumite documente indicate în pct.13 şi 14 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.600 din 14.05.2002. Or, după cum s-a stabilit, organul vamal la vămuirea mărfurilor introduse nu a solicitat declarantului informaţii suplimentare, respectiv nu a pus la îndoială autenticitatea datelor prezentate.

Colegiul conchide că, aplicarea de către instanţa de fond a pct. 15 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.600 din 14.05.2002 nu justifică şi nici nu motivează soluţia din actele de inspecţie contestate, dat fiind că 4 această prevedere reflectă condiţiile cărora trebuie să corespundă documentele enumerate în pct. 13 şi 14 al regulamentului menţionat, iar la materialele dosarului nu sunt anexate careva probe care ar confirma că organul vamal în baza nerespectării acestor condiţii a dispus majorarea drepturilor de import. Drept urmare, se constată că actul de inspecţie din 24.08.2012 şi actul de inspecţie din 07.09.2012 au fost emise cu încălcarea prevederilor legale, fapt pentru care Colegiul menţionează că acţiunea SRL „Sorinlux" către Biroul Vamal Chişinău este una întemeiată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că Biroul Vamal Chişinău prin acţiunile întreprinse a încălcat dispoziţiile art.10 alin. (2) a Legii cu privire la tariful vamal, or potrivit acestei norme principala metodă dintre cele specificate în alin. (1) a acestui articol este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În situaţia în care metoda principală nu poate fi aplicată, pot fi utilizate consecutiv una din celelalte metode în baza valorii tranzacţiei cu marfa identică; în baza valorii tranzacţiei cu marfa similară; în baza costului unitar al mărfii; în baza valorii calculate a mărfii sau prin metoda de rezervă. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.

Astfel, din materialele cauzei s-a constatat cu certitudine că societatea cu răspundere limitată „Sorinlux” a prezentat toate documentele necesare pentru determinarea valorii mărfii importate în baza metodei principale, adică metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. Cu referire la prevederile pct. 4 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, organul vamal care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, în cazul în care lipsesc datele ce probează corectitudinea valorii în vamă anunţate sau există temeiuri să considere că datele prezentate de declarant nu sunt veridice şi/sau suficiente, este în drept să solicite declarantului informaţii suplimentare.

Contrar acestor prevederi legale, Colegiul reiterează că, Biroul vamal nu a solicitat declarantului prezentarea unor documente suplimentare, care ar justifica trecerea la metoda indicată în actele de inspecţie emise. Prin urmare, acest fapt denotă ilegalitatea acţiunilor Biroului vamal la aplicarea metodei determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară, prevăzută de art.13 al Legii cu privire la tariful vamal. Prin prisma celor menţionate, se impune concluzia că instanţa de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia respingerii acţiunii, or, actul administrativ contestat este ilegal în fond, fiind emis contrar prevederilor legale.

Reieşind din considerentele menţionate, şi avînd în vedere faptul că s-a constatat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial 5 şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărîrea primei instanţe şi a emite o nouă hotărîre de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Sorinlux”.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ, şi se emite o hotărîre nouă prin care: Se admite cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ. Se anulează actul de inspecţie din 24.08.2012 asupra declaraţiei vamale nr. 3029 I 20792 şi actul de inspecţie din 07.09.2012 asupra declaraţiei vamale nr. 3029 I 22137. Se obligă Biroul vamal Chişinău să restituie suma de 92 710, 36 lei lei încasată suplimentar de la societatea cu răspundere limitată „Sorinlux” pentru devamarea mărfii importate.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişcă-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî 6