3rh-39/14 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 3rh-39/14 Judecător: N.Budăi Curtea Supremă de Justiţie Judecători: V.Doagă, N.Clima, E.Covalenco, I.Corolevschi, Iu.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de avocatul Lozovscaia Tatiana în interesele lui Cavcaliuc Liubov, în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Cavcaliuc Liubov împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Asigurări Sociale, privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013, CONSTATĂ: La 25 septembrie 2012, Cavcaliuc Liubov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat, că activează în cadrul organelor afacerilor interne din 16.05.2008, în prezent deţine funcţia de ofiţer urmărire penală al Secţiei urmărire penală a Comisariatului de poliţie sectorul Botanica al Comisariatului general de poliţie al mun. Chişinău. La 28 august 2011 a încheiat căsătoria cu Grişciuc Constantin, care a fost înregistrată de Primăria comunei Micăuţi, r-l Străşeni. În această căsătorie, la 15 februarie 2012, s-a născut fiul Grişciuc Laurenţiu. Astfel, prin ordinul MAI nr. 206ef.

din 18 mai 2012, i-a fost acordat concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului, în baza certificatului de naştere seria NA-VI nr. 1425651. Ca urmare, la 10 august 2012, în adresa pîrîtului MAI s-a adresat cu cerere prealabilă, prin care a solicitat, stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 (trei) ani, însă, la 03.09.2012, de către MAI a fost informată, prin răspunsul nr. 15/4-C-336/12 din 20.08.2012, precum că, problema abordată nu ţine de competenţa MAI, iar cererea urmează a fi adresată Casei Naţionale de Asigurări Sociale. 1 Totodată, la aceeaşi dată s-a adresat cu cerere prealabilă către pîrîtul CNAS, care nici nu a binevoit să răspundă.

Ulterior, la 10 septembrie s-a adresat, în mod repetat, la care a primit răspuns sub nr.VII-C-1373/12 din 18.09.2012, precum că petiţiile adresate a doua oară nu se reexaminează şi precum, că i s-a dat un răspuns detaliat prin scrisoarea nr.VTI-C-1258/12 din 14.09.2012. Consideră refuzurile pîrîţilor ca fiind ilegale şi neîntemeiate, deoarece, indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani i se plăteşte de către CNAS cu derogare de la prevederile legislaţiei în vigoare, şi anume, din contul bugetului de asigurări sociale de stat, în mărime de 300 lei lunar ca pentru persoană şomeră, deşi urma să i se plătească din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne, şi anume 30 % din venitul mediu lunar.

Consideră, că Ministerul Afacerilor Interne face parte din autorităţile executive, şi respectiv, situaţia ei cade şi sub incidenţa art.4, alin.(l), pct.(2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale 489-XIV din 08.07.1999, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive. Acest fapt este prevăzut expres în Legea cu privire la poliţie. Conform art. 34 alin. (l) din Legea nr.416-XII din 18.12.1990, toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

Prin urmare, colaboratorii poliţiei sînt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale, or, potrivit art. 17 din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 282 din 27.12.2011, despăgubirile de asigurare pentru persoanele care, conform legislaţiei, sunt supuse asigurării de stat obligatorii se plătesc în baza documentelor perfectate de către serviciile de specialitate ale autorităţilor (instituţiilor) în care sunt angajate aceste persoane, din mijloacele autorităţilor (instituţiilor) respective.

În acest sens, potrivit anexei nr.2 la aceeaşi lege, Ministerului Afacerilor Interne, pentru asigurarea şi asistenţa socială, i-au fost repartizate pe lîngă alte fonduri suma de 389 838,6 lei, iar potrivit art.7 alin. (l) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr.270 din 23.12.2012, plătitorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cei finanţaţi de la bugetul public naţional, sînt obligaţi să transfere, în mărimea cuvenită, în modul şi în termenele stabilite în anexa nr.3, contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, aferente salariilor calculate şi altor recompense.

De aceea consideră, că refuzul pîrîtului MAI şi argumentul acestuia precum că, colaboratorilor organelor afacerilor interne nu li se calculează contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv, nu întrunesc stagiul necesar de cotizare şi nu sînt persoane asigurate, din ce motiv nu are dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani ca persoană asigurată, este ilegal, prin ce se încalcă principiul constituţional şi internaţional al respectării dreptului omului, deoarece prevederile Legii pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.183 privind revizuirea Convenţiei (revizuite) asupra protecţiei maternităţii din 1952 nr.87 din 20.04.2006, a stabilit expres, că dreptul la indemnizaţie îl au femeile salariate fără a specifica că de acest 2 drept beneficiază doar cele care sînt asigurate în sistemul public de asigurări sociale.

A mai indicat reclamanta, că prin refuzul pîrîţilor de a-i recunoaşte dreptul încălcat, se consideră umilită şi impusă de a-i restabili drepturile încălcate prin instanţă, suferind astfel anumite stări de frustraţie. Necătînd la faptul că cuantumul prejudiciului moral totuşi urmează a fi apreciat de către instanţa de judecată, consideră că suma de 20 000 lei este conformă în raport cu caracterul încălcării dreptului, şi-i va oferi o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul adus.

Solicită reclamanta, declararea drept ilegal refuzurile MAI nr. 15/4-C-336/12 din 20.08.2012 şi CNAS-ului nr.VII-C-1373/12 din 18.09.2012, obligarea MAI să stabilească, calculeze şi achite indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în modul prevăzut de art.7 alin.(l) din Legea nr.289-XV din 22.07.2004, în ziua achitării salariului, pentru perioada aflării în concediul de îngrijire a copilului, încasarea din contul MAI în beneficiul lui Cavcaliuc Liubov a sumei de 20 000 lei cu titlu de despăgubire morală şi a cheltuielilor de judecate suportate în legătura cu judecarea pricinii. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2012 acţiunea lui Cavcaliuc Liubov a fost respinsă ca nefondată.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 4 alin. (1), 5, 7 alin. (1) al Legii nr.289 din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, art. 3 lit. e) al Legii nr.489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, pct. 2, 3 al Hotărîrii Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, menţionînd că colaboratorilor MAI, cu excepţia angajaţilor civili, nu li se calculează contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv nu întrunesc stagiul necesar de cotizare, nefiind persoane asigurate prin sistemul public de asigurări sociale.

Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de fond, la 12 februarie 2013, avocatul Tatiana Lozovscaia în interesele lui Cavcaliuc Liubov a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013, recursul declarat de avocatul Tatiana Lozovscaia în interesele lui Cavcaliuc Liubov, a fost respins ca fiind depus tardiv. La 02.01.2014, avocatul Tatiana Lozovscaia în interesele lui Cavcaliuc Liubov a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 20013, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei revizuite şi dispunerea rejudecării cauzei în ordine de recurs.

În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC. În speţă, revizuenta a indicat că, instanţa de recurs a considerat că recursul declarat de Tatiana Lozovscaia în interesele lui Cavcaliuc Liubov a fost depus tardiv, deoarece hotărîrea motivată a instanţei de fond a recepţionat-o la 10.12.2012, iar recursul l-a depus la 12.02.2013. Însă, susţine că recursul a fost depus la 11.02.2013 prin intermediul oficiului poştal, fapt confirmat prin avizul de primire anexat la prezenta cerere. 3 Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie admisă, pornind de la următoarele.

În conformitate cu lit. b) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 02.01.2014, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09.10.2013 şi temei de revizuire invocă lit. b) art. 449 CPC.

Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe acest temei, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Prevederile art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, 4 ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. La caz, revizuentul invocă apariţia circumstanţelor care probează că recursul a fost depus în termen. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

După cum atestă actele cauzei, hotărîrea contestată a fost adoptată la 12.11.2012 (f.d. 50-55). La 10.12.2012, reprezentantul reclamantei Cavcaliuc Liubov, avocata Lozovscaia Tatiana a recepţionat hotărîrea motivată a Curţii de Apel Chişinău din 12.11.2012 (f.d. 56). Potrivit art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

În conformitate cu prevederile art. 112 alin. (1) CPC, termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. (2) Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. (3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.

Pornind de la circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate supra, Colegiul constată că termenul de atac cu recurs a început să curgă de la 11.12.2012 şi urma să expire la 10.02.2013. Însă, ţinînd cont că data de 10.02.2013 a fost duminică, termenul a expirat în următoarea zi lucrătoare, conform art. 112 alin. (2) CPC, care a fost luni, 11.02.2013. În acelaşi timp, revizuentul a probat că a depus cererea de recurs la oficiul poştal aume în ultima zi de atac, adică la 11.02.2013, conform avizului de recepţie anexat, ceea ce potrivit art. 112 alin. (3) CPC, se consideră ca fiind depus în termen. Or, instanţa de recurs, neavînd cunoştinţă de cauză despre depunerea 5 recursului la oficiul poştal la 11.02.2013, a luat drept punct de reper data de înregistrare în Curtea Supremă de Justiţie, înserată pe sigiliul de intrare sub nr. 900 la 12.02.2013 (f.d.

60). În acest sens, instanţa de revizuire constată că circumstanţele invocate de revizuent, în speţă depunerea recursului la oficiul poştal la 11.02.2013, corespund temeiului prevăzut la lit. b) art. 449 CPC. Astfel, instanţa de revizuire conchide că, probele prezentate ca temei de revizuire, influienţează esenţial soluţia dată de instanţă, adică sunt determinante pentru aprecierea termenului în care a fost depus recursul. În această ordine de idei, Colegiul constată că circumstanţele invocate de revizuent corespund caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. Urmare a celor constatate, instanţa de revizuire conchide că cererea de revizuire este întemeiată şi urmează a fi admisă, cu casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09.10.2013 şi reţinerea cauzei pentru rejudecarea recursului.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, DISPUNE: Se admite cererea de revizuire declarată de avocatul Lozovscaia Tatiana în interesele lui Cavcaliuc Liubov. Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Cavcaliuc Liubov împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Asigurări Sociale, privind contestarea actului administrativ. Se reţine cauza pentru rejudecarea recursului declarat de avocatul Lozovscaia Tatiana în interesele lui Cavcaliuc Liubov împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2012. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6