3rh-41/14 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 3rh-41/14 Judecător: E.Clim Curtea Supremă de Justiţie Judecători: V. Doagă, N. Clima, S. Moldovan, I. Corolevschi, Iu. Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Borş Elena în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Borş Elena împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului şi obligarea de a stabili şi achita indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La 04.07.2012 Borş Elena s-a adresat în instanţa de contencios administrativ cu cerere către Ministerul Afacerilor Interne privind recunoaşterea ca ilegal a refuzului MAI nr. 15/4-B-241/12 din 19.06.2012, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să-i stabilească şi să-i achite indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului minor.

În motivarea acţiunii a invocat că soţul său, Borş Eduard, este angajat al Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Moldova din 19.09.2008. În prezent, el activează în funcţia de ajutor al inspectorului operativ de serviciu al unităţii de gardă al secţiei organizare analiză şi control a CPs Rîşcani al CGP mun. Chişinău. La data de 28.01.2011 reclamanta a înregistrat căsătoria cu Borş Eduard la Oficiul Stării Civile Rîşcani mun. Chişinău, care a fost trecută în registru de stare civilă cu nr. 51. La data de 06.02.2011 de către CMF nr. 11 sect. Rîşcani, Borş Elena a fost luată la evidenţă şi i s-a eliberat certificat de concediu medical, prin care i s-a stabilit concediu de maternitate. La data de 01.07.2011 s-a năsut fiul lor Borş Sandu, iar la data de 15.07.2011 de către Oficiul Stării Civile Rîşcani, mun.

Chişinău, cu nr.1205 a fost eliberat certificat de naştere. Indică reclamanta că deoarece nu este încadrată în cîmpul muncii, se află la întreţinerea soţului său. La 11.06.2012 s-a adresat cu cerere prealabilă către MAI privind stabilirea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului minor. Conform scrisorii nr. 15/4-B-241/12 din 19.06.2012 Ministerul Afacerilor Interne a refuzat reclamantei în examinarea cererii prealabile, şi a reexpediat-o spre 1 examinare către CNAS. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă, fiind recunoscut ilegal refuzului MAI nr. 15/4-B-241/12 din 19.06.2012, precum şi a fost dispusă obligarea Ministerul Afacerilor Interne să stabilească, să calculeze şi să achite reclamantei îndemnizaţia lunară pentru creşterea copilului Sandu Borş de la data naşterii 01.07.2011 şi pînă la 01.01.2013.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a invocat prevederile art. 124 alin. (29 Codul muncii, pct. 12 lit. d) din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03.02.2005, art. 7 alin. (1) şi 13 alin. (2) al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011. Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de fond, la 28.02.2013, Ministerului Afacerilor Interne a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012, cu pronunţarea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie respinsă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 noiembrie 2013, s-a admis recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, s-a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 şi s-a emis o hotărîre prin care cererea depusă de Borş Elena împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului şi obligarea de a stabili şi achita indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului, s-a respins ca neîntemeiată. La 14.01.2014, Borş Elena a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 noiembrie 2013, solicitînd admiterea acesteia şi casarea deciziei revizuite, invocînd ca temei de revizuire, lit. b) a art. 449 CPC - i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu i-au fost şi nu i- au putut fi cunoscute anterior.

Drept circumstanţe noi revizuentul invocă adoptarea la 27.12.2012 şi intrarea în vigoare la 05.03.2013 a Legii nr. 320 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţiei care la art. 37 alin. (4) stabileşte că, concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul. Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea poliţistului o constituie venitul mediu lunar al poliţistului.

Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. 2 Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată.

Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat.

Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 14.01.2013, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 noiembrie 2013 şi invocă ca temei de revizuire, lit. b) a art. 449 CPC. Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente. Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt 3 determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuientului ce ţin de faptul că instanţa nu a luat în considerare reglementările unui act normativ adoptat la 27.12.2012 şi intrat în vigoare la 05.03.2013 adică în timpul judecării anterioare a pricinii, nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui, iar invocarea neaplicării unui act normativ nu este temei de revizuire. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

4 În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Borş Elena împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 noiembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Borş Elena împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului şi obligarea de a stabili şi achita indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5