3ra-716/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-716/14 prima instanţă: V.Orîndaş instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 12 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Burlacu Adriana împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General de Poliţie şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 13 iulie 2013, Burlacu Adriana a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General de Poliţie şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale, cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că a fost angajată în Organele Afacerilor Interne din 26.12.2003, actualmente deţinînd funcţia de inspector principal al Secţiei resurse umane a CGP mun. Chişinău. Menţionează reclamanta, că la 10.10.2008, a înregistrat căsătoria cu Zaeţ Ion, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie cu seria şi numărul CS-V 0660988, eliberat de OSC sec. Botanica mun.

Chişinău, iar la 17.10.2009 s-a născut copilul Zaeţ Sebastian, fapt confirmat prin certificatul de naştere cu seria şi numărul NA-VI 0671000 eliberat de OSC sec. Centru mun. Chişinău. Astfel, indică reclamanta că prin ordinul MAI nr. 37 ef. din 19 februarie 2010, în perioada de timp 28.01.2010 – 28.01.2011, i s-a acordat concediu pentru îngrijirea copilului Zaeţ Sebastian, iar prin ordinul MAI nr. 25 ef. din 04 februarie 2011, i s-a prelungit concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului de la 29.01.2011 pînă la 28.01.2012. Prin ordinul MAI nr. 386 ef din 25 august 2011, a revenit în exerciţiul funcţiei, după expirarea concediului pentru îngrijirea copilului de la 12.09.2011. După naşterea copilului Zaeţ Sebastian a fost luată la evidenţă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Botanica mun.

Chişinău, unde avea viza de reşedinţă şi i-a fost stabilită o indemnizaţie pentru creşterea copilului de 250 lei lunar pentru un an şi 6 luni. Mai indică reclamanta, că la 28 iunie 2012, s-a adresat la MAI cu o cerere prin care a solicitat plata indemnizaţiei pentru creşterea copiilor pînă la vîrsta de 3 ani, conform art. 18 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004. La 03 iulie 2012, şeful Direcţiei generale economie şi finanţe a MAI, prin răspunsul sub nr. 15/4-B-271/12, i-a respins cererea, comunicîndu-i că în temeiul art. 33 al Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 şi art. 123 Codul muncii, urma să obţină drepturile de la Casa Naţională de Asigurări Sociale.

La 21 iunie 2013, reclamanta a depus cerere de concretizare a cerinţelor.

Cere Burlacu Adriana, repunerea în termenul de prescripţie, recunoaşterea ilegalităţii răspunsului CNAS, nr.VII-B-212/13 din 19.02.2013, recunoaşterea ilegalităţii răspunsului IGP, nr.34/B-815/13 din 06.06.2013, recunoaşterea ilegalităţii răspunsului MAI, nr.15/4-B-271/12 din 03.07.2012, obligarea Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General de Poliţie şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale să plătească în mod solidar în folosul Adrianei Burlacu, diferenţa neplătită din indemnizaţia pentru creşterea copilului Zaeţ Sebastian, lunar a cîte 25% pentru perioada 17.10.2009 pînă la 31.12.2009 şi cîte 30% din această sumă pentru perioada 01.01.2010 pînă la 11.09.2011, reieşind din salariul mediu de 4574,25 lei, încasarea prejudiciului moral în mod solidar de la Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General de Poliţie şi Casa Naţională de Asigurări Sociale în mărime de 1000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, recunoaşterea ilegală a răspunsului Ministerului Afacerilor Interne, nr.15/4-B-271/12 din 03.07.2012, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să achite Adrianei Burlacu diferenţa neplătită din indemnizaţia pentru creşterea copilului Zaeţ Sebastian, lunar a cîte 25% pentru perioada 17.10.2009 pînă la 31.12.2009 şi cîte 30% din această sumă pentru perioada 01.01.2010 pînă la 11.09.2011, reieşind din salariul mediu de 4574,25 lei, încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Adrianei Burlacu cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 (trei mii) lei.

În rest cerinţele Adrianei Burlacu au fost respinse ca fiind neîntemeiate. La 16 decembrie 2013, Ministerul Afacerilor Interne a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi decizii de respingerea a acţiunii. În motivarea apelului apelantul a indicat că, instanţa de fond a examinat superficial circumstanţele cauzei, hotărîrea apelată contravine normelor de drept material şi procedural, instanţa de fond greşit a conchis că indemnizaţia de îngrijire a copilului este pusă în sarcina MAI. În acest context, a indicat apelantul că, potrivit prevederilor pct. 3 din Hotărîrea Guvernului 1478 din 15.11.2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, începând cu 01 noiembrie 2002 se va efectua de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi subdiviziunile sociale ale acesteia.

Astfel, susţine apelantul că indiferent de faptul, dacă solicitantul acestor indemnizaţii este angajat în cîmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului şi indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 ani (1,5 ani) - va fi depusă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013. La 14 aprilie 2014, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, şi casarea decizie instanţei de ape, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, indică recurentul că de către instanţa nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au fost interpretate eronat normele de drept material, precum şi nu au fost luate în consideraţie argumentele şi probele invocate de către reprezentantul pîrîtului.

În acest sens, indică recurentul că reieşind din prevederile legislaţiei în vigoare şi anume: pct. 2 - 4 şi 8 din Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţia RM, art. 2, 41 lit. d) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 – XIV din 08.07.1999, art. 6, art. 18 alin. (1), art. 5 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, indiferent de faptul, dacă solicitantul indemnizaţiilor este angajat în cîmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului şi indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani (1,5 ani) – va fi depusă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. În context, Colegiul constată că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţie relevante speţei.

Astfel, Curtea de Apel Chişinău corect a apreciat, în temeiul art. 37 alin. (4) al Legii nr. 320 din 27.12.2012, cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţiei, că colaboratorilor de poliţie, indemnizaţiile de maternitate, indemnizaţiile unice la naşterea copilului şi indemnizaţiile lunare pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, li se vor calcula şi achita la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. În temeiul celor menţionate, în vederea admiterii cererii de recurs Colegiul nu poate reţine argumentele indicate de către recurent.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă