3ra-1580/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Busuioc dosarul nr.3ra-1580/14 instanţa de apel: S. Caitaz A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 11 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Armaş Alisa împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2014 c o n s t a t ă La 10.10.2013 Armaş Alisa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a menţionat că, este căsătorită cu Armaş Alexandru din 13 noiembrie 2011 iar din căsătorie au fiica Armaş Andreea a.n. 11.12.2012, fapt confirmat prin certificatul de naştere seria NA-VI 1558510. Susţine că, la momentul 1 naşterii copilului, soţul Armaş Alexandru era angajat în calitate de ofiţer de urmărire penală în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. La data de 11.02.2013 Armaş Alisa nefiind angajată în cîmpul muncii, a depus cerere prealabilă la Ministerul Afacerilor Interne solicitînd incasarea indemnizaţiei de maternitate. Prin scrisoarea Ministerului Afacerilor Interne din 16.04.2013 i s-a refuzat în satisfacerea pretenţiilor înaintate. Refuzul a fost motivat prin faptul că la momentul solicitării indemnizaţiei de maternitate Armaş Alexandru nu era angajatul Ministerului Afacerilor Interne dar al Inspectoratului General al Poliţiei şi prin urmare urma să se adreseze la actualul loc de serviciu.

La data de 02.09.2013 Armaş Alisa a depus cerere prelabilă la Inspectoratul General al Poliţiei solicitînd incasarea indemnizaţiei de maternitate. Prin scrisoarea Inspectoratului General al Poliţiei din 10.09.2013 i s-a refuzat în achitarea indemnizaţiei pentru maternitate, motivîndu-se prin faptul că Legea cu privire la activitatea Poliţiei nr. 320 din 27.12.2012 nu poate fi retroactivă sau ultraactivă. Armaş Alisa consideră refuzul Ministerului Afacerilor Interne privind achitarea indemnizaţiei de maternitate ilegal şi solicită obligarea acestuia la calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate, penalităţii pentru fiecare zi de întîrziere şi cheltuielilor de asistenţă juridică. Referitor la omiterea termenului de prescripţie pentru înaintarea acţiunii Armaş Alisa relevă că, Armaş Alexandru, soţul ei, în perioada aprilie 2013-august 2013 a fost internat în spital şi ea nu a avut cu cine lăsa copilul pentru a depune acţiunea.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 mai 2014 s-a repus în termenul de prescripţie acţiunea depusă de Armaş Alisa. S-a admis parţial acţiunea, s- au considerat ilegale refuzurile Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului General al Poliţiei privind calcularea şi achitarea indemnizaţiilor pentru întreţinerea copilului minor şi s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne prin intermediul Inspectoratului General al Poliţiei să stabilească şi să achite în contul Alisei Armaş indemnizaţii pentru concediu de maternitate pentru îngrijirea copilului Andreei Armaş născută la 11 decembrie 2012. S-a respins cerinţa Alisei Armaş privind incasarea penalităţilor ca fiind neîntemeiată.

Instanţa de judecată a conchis că, la caz urmează să fie aplicată Legea cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.1990 în vigoare la momentul naşterii copilului Armaş Andreea şi nicidecum Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27.12.2012 care a intrat în vigoare ulterior producerii cazului asigurat. De asemenea instanţa a constatat netemeinicia solicitării penalităţii de întîrziere şi întemeiată cererea Alisei Armaş cu privire la repunerea în termen a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2014 s-a respins cererea de apel declarată de Ministerul Afacerilor Interne, s-a admis cererea de apel depusă de Inspectoratul General al Poliţiei, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

2 Chişinău din 16 mai 2014 în partea incasării prin intermediul Inspectoratului General al Poliţiei cu pronunţarea unei noi hotărîri în această parte prin care s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să stabilească şi să achite Alisei Armaş indemnizaţia pentru concediul de maternitate. La adoptarea soluţiei respective instanţa de apel a motivat că, indemnizaţia de maternitate urmează să fie incasată din contul Ministerului Afacerilor Interne ca fiind parte a raportului juridic de muncă la momentul naşterii copilului şi nu de la Inspectoratul General al Poliţiei. La data de 30 octombrie 2014 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2014 solicitînd, admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 16 mai 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel incorect a apreciat faptul intentării procesului în interiorul termenului de prescripţie prevăzut de art. 17 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000 or, acţiunea a fost depusă cu omiterea vădită a termenului de prescripţie. Consideră că cererea intimatei de repunere în termen este neîntemeiată şi nu există legătură cauzală între cererea de chemare în judecată şi concediul medical al soţului ca motiv al omiterii termenului de prescripţie. Mai afirmă că, instanţele inferioare au interpretat în mod eronat Legea bugetului de stat pe anul 2012 şi Legea bugetului asigurărilor sociale, fiind confundate noţiunile de asigurări sociale de stat cu noţiunea de asigurări de stat obligatorii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 3 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, a fost omis termenul de prescripţie la depunerea acţiunii nu sunt pasibile de a fi reţinute luînd în considerare că, Armaş Alisa a prezentat probe care au justificat repunerea în termen iar opiniile invocate în privinţa interpretării eronate a legislaţiei pertinente cauzei reprezintă declaraţii nesusţinute de probe concludente în acest sens. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a 4 examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 5