3ra-192/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: G. Bivol dosarul nr. 3ra-192/15 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Romanenco Ana împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului minor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul depus de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău cu emitere unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă în parte, c o n s t a t ă La data de 04 octombrie 2013 Ana Romanenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului minor. În motivarea acţiunii reclamanta menţionează că nu este angajată în câmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului – Romanenco Ion, angajat în bază de contract în cadrul organelor afacerilor interne din 19 iunie 2009, şi în prezent activează în funcţia de poliţist, poliţist-şofer al Batalionului Reacţionare Operativă 902 al Direcţiei Poliţie mun.

Chişinău. Susţine că reieşind din prevederile art. 16 şi 18 din Legea Republicii Moldova privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale „asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate”. În temeiul acestor prevederi, s-a adresat către Inspectoratul General al Poliţiei cu o cerere prin care a solicitat plata indemnizaţiei pentru creşterea şi îngrijirea copilului Romanenco Octavian până la împlinirea vârstei de 3 ani în mărime de 30 % din venitul mediu realizat de către soţul Romanenco Ion pe parcursul ultimelor 6 luni până la naşterea copilului.

La data de 05 septembrie 2013 prin răspunsul IGP nr. 34/R-l846/13 i s-a refuzat în calcularea şi achitarea indemnizaţiilor solicitate cu motivarea că conform art. 37 alin.4) al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale, iar indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului din bugetul de stat, iar indemnizaţiile solicitate trebuie solicitate în exclusivitate de la CNAS. De asemenea, aceeaşi solicitare a fost expediată şi în adresa Ministerului Afacerilor Interne, iar la data de 10 septembrie 2013 prin răspunsul nr.15/4-R- 401/13, la fel i s-a refuzat în solicitarea sa de a calcula şi achita indemnizaţiile cuvenite ei conform legislaţiei, motivînd că potrivit art. 9 din Legea cu privire la petiţionare cererea sa a fost expediată pentru examinare după competenţă Inspectoratului General al Poliţiei.

Iar la data de 16 septembrie 2013 prin răspunsul IGP nr. 34/5-R2078/13 i s-a refuzat în mod repetat în calcularea şi achitarea indemnizaţiilor solicitate. Consideră reclamanta că refuzul MAI şi IGP de a-i satisface cerinţele înaintate îi încalcă dreptul său la indemnizaţia pentru creşterea copilului prevăzută de Legislaţia naţională. Solicită reclamanta recunoaşterea ca fiind ilegale răspunsul MAI din 10 septembrie 2013 nr. 15/4-R-401 13, răspunsul IGP din 05 septembrie 2013 nr. 34/R- l 846/13 şi răspunsul IGP din 16 septembrie 2013 nr. 34/5-R2078/13, de a obliga MAI şi IGP, în mod solidar, la plata în beneficiu său a indemnizaţiei pentru creşterea copilului minor Romanenco Octavian lunar a câte 30% din venitul mediu lunar de 4 736 lei 56 bani, realizat de către soţul Romanenco Ion, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău acţiunea a fost admisă în parte. S-au declarat nule răspunsul MAI din 10 septembrie 2013 nr. 15/4-R-401 13 şi răspunsurile IGP din 05 septembrie 2013 nr. 34/R-l 846/13 şi din 16 septembrie 2013 nr. 34/5-R2078/13. S-a obligat MAI să-i calculeze şi să-i achite Anei Romanenco indemnizaţia pentru creşterea copilului minor Romanenco Octavian lunar câte 30% din venitul mediu lunar de 4 736 lei 56 bani, realizat de către soţul Romanenco Ion, pînă la atingerea vîrstei de 3 ani de către minor. În rest pretenţiile au fost respinse. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, MAI a depus apel. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 a fost admis apelul depus de MAI, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă în parte. S-a obligat IGP să calculeze şi să achite lui Romanenco Ala indemnizaţia pentru creşterea copilului minor Romanenco Octavian lunar cîte 30 % din venitul mediu lunar de 4 736,56 lei realizat de soţul Romanenco Ion pînă la atingerea de către minorul Romanenco Octavian a vîrstei de 3 ani. În rest acţiunea a fost respinsă. La emiterea deciziei instanţa de apel a stabilit că soţul intimatei, Romanenco Ion din 05 martie 2013 este angajat al Inspectoratului General al Poliţiei care se află în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

Conform pct.15 al Hotărîrii Guvernului nr.108 din 03 februarie 2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, stabilirea, calcularea şi plata indemnizaţiilor prevăzute la pct. 12 lit. a), c), d) şi e) şi pct. 37 lit. a) din prezentul regulament se efectuează de către unitatea în care îşi desfăşoară activitatea de bază angajatul (unde se păstrează carnetul de muncă) prin contract individual de muncă. Instanţa de apel a stabilit că la momentul depunerii cererii prealabile careva raporturi dintre soţul intimatei Romanenco Ion şi MAI nu existau, acesta fiind angajat al Inspectoratului General de Poliţie.

Astfel, instanţa de apel a stabilit că instanţa de fond neîntemeiat a dispus încasarea indemnizaţiilor de la MAI, în legătură cu ce a considerat necesar de a casa hotărîrea primei instanţe în partea în care a fost obligat MAI să calculeze şi să-i achite Anei Romanenco indemnizaţia pentru creşterea copilului minor Romanenco Octavian. Instanţa de apel a reţinut că deoarece Inspectoratului General de Poliţie face parte din autorităţile executive, situaţia reclamantei Romanenco Ana cade sub incidenţa art. 4 alin.(1) pct. 2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive.

În conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr.320 din 27 decembrie 2012, toţi colaboratorii poliţiei sânt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii. Deci, în acest sens instanţa de apel a concluzionat că colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de 3 asigurări sociale, iar Inspectoratul General de Poliţie eronat a interpretat normele de drept material şi a refuzat reclamantei calcularea şi achitarea sumelor cuvenite.

Conform art. 124 alin. (2) Codul Muncii, în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin. (1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat. Conform art. 18 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale: „Asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi rână la vârsta lui de 3 ani… începând cu anul 2010, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art. 7, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil”.

Cuantumul lunar al indemnizaţiei este de 100% din baza de calcul stabilită la pct. 23 al prezentului Regulament adică Baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale. Astfel, soţul reclamantei Romanenco Ana - Romanenco Ion, pe parcursul lunilor iulie 2012 - februarie 2012 a realizat un venit de 28419 lei 39 bani, media lunară constituind 4736 lei 56 bani.

Astfel, Colegiul instanţei de apel nu a stabilit nici un temei de refuz privind achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi nici o interdicţie stabilită prin lege care să prevadă careva condiţii sau cerinţe speciale de acordare a indemnizaţiei, IPG fiind obligat să-i calculeze şi să-i achite Anei Romanenco indemnizaţia pentru creşterea copilului minor Romanenco Octavian, născut la 21.08.2012, lunar câte 30 % din venitul mediu lunar de 4736,56 lei realizat de soţul ei, Romanenco Ion, până la atingerea de către minor a vârstei de 3 ani. Totodată, instanţa de apel a considerat oportun de a respinge cerinţa privind încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne a indemnizaţiei pentru creşterea copilului minor Romanenco Octavian, deoarece s-a stabilit că soţul reclamantei este angajat al Inspectoratului General al Poliţiei din 05 martie 2013, astfel că indemnizaţia urmând a fi calculată şi achitată doar de către Inspectoratul General al Poliţiei.

Conform art. 9 alin. (1) din Legea cu privire la petiţionare, dacă petiţia ţine de competenţa altui organ, ea se expediază acestui organ în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării petiţiei, în legătură cu ce Ministerul Afacerilor Interne a expediat cererea prealabilă înaintată de Romanenco Ana după competenţă Inspectoratului General al Poliţie. 4 Astfel, instanţa de apel a concluzionat că adresa, prin care autoritatea publică expediază cererea petiţionarului organului competent pentru examinare şi concomitent, informează petiţionarul despre aceasta, nu constituie act administrativ, deoarece nu produce pentru petiţionar efecte juridice, or, răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-R-401/13 din 10.09.2013 expediat de Direcţia Generală economie şi finanţe a MAI, reclamantei i s-a comunicat că cererea a fost expediată după competenţă Inspectoratului General al Poliţiei şi nicidecum nu i s-a dat răspuns la cererea prealabilă.

La fel, instanţa de apel a considerat că prin răspunsurile nr. 34/R-1846/13 din 05 septembrie 2013 şi nr. 34/5-R2078/13 din 16 septembrie 2013, IGP i-a dat răspuns reclamantei la solicitările înaintate în aşa mod în care a considerat necesar, fără a-i refuza în examinarea petiţiei şi fără a-i încălca termenul legal. Astfel, răspunsurile autorităţii publice nu constituie un act administrativ producător de efecte juridice şi deci, nu poate fi anulat de instanţă. La 06 ianuarie 2015 IGP a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea pretenţiilor faţă de IGP În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată normelor de drept material.

Invocă că instanţa eronat a interpretat prevederile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, care reglementează modul de acordare şi calculare a indemnizaţiilor pentru concediile acordate poliţiştilor, iar soţiile poliţiştilor conform acestui articol, beneficiază doar de indemnizaţie pentru concediu de maternitate şi nu de indemnizaţiile pentru concediu pentru creşterea copilului pînă la 3 ani. Astfel, în conformitate cu art. 124 alin. (2) Codul muncii, în baza unei cere scrise, persoanelor indicate la alin. (1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Indemnizaţia pentru acest concediu se plăteşte din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Menţionează că raportul de muncă cu IGP şi Romanenco Ion a început la 05 martie 2013, iar în momentul survenirii riscului asigurat a fost angajat al MAI, astfel, în opinia recurentului, instanţa obligînd IGP a achita indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la vărsta de trei ani, a încălcat principiul neretroactivităţii legii în timp. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. 5 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei ca inadmisibil.

6 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 7