3ra-1093/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Şt. Niţă dosarul nr. 3ra-1093/15 instanţa de apel: A.Panov, N.Craiu, A.Minciuna ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Caragacean Svetlana împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratului General al Poliţiei privind recunoaşterea ilegalităţii refuzului, încasarea solidară a indemnizaţiei pentru concediul prenatal şi postnatal, a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani, precum şi încasarea solidară a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 noiembrie 2014, c o n s t a t ă La 08.04.2013 Caragacean Svetlana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratului General al Poliţiei, solicitând recunoaşterea ilegalităţii răspunsurilor CNAS cu nr.VII-C-287/13 din 14.03.2013; MAI cu nr.l5/4-C-411/13 din 23.09.2013;, IGP al MAI cu nr.C-2230/13 din 03.10.2013, obligarea solidară a Casei Naţionale de Asigurări Sociale, a Ministerului Afacerilor Interne şi a Inspectoratului General de Poliţie de a-i achita indemnizaţia lunară în mărime de 30% din venitul mediu lunar de 4955,20 lei pentru creşterea până la vârsta de 3 ani a fiicei Caragacean Marina, născută la data de 21.08.2012; obligarea solidară a Casei Naţionale de Asigurări Sociale, a Ministerului Afacerilor Interne şi a Inspectoratului General de Poliţie de a-i achita indemnizaţia pentru concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice; obligarea solidară a Casei Naţionale de Asigurări Sociale, a Ministerului Afacerilor Interne şi a Inspectoratului General al Poliţiei de a-i achita la locul de muncă a soţului Caragacean Vitalie indemnizaţia pentru concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice; încasarea solidară din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale,

a Ministerului Afacerilor Interne şi a Inspectoratului General al Poliţiei a cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei. În motivarea acţiunii a invocat, că soţul său Caragacean Vitalie activează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM din decembrie 2003. La 21.08.2012 s-a născut fiica lor Caragacean Marina şi, întrucât ea nu era angajată în câmpul muncii, s-a adresat către Casa Naţională de Asigurări Sociale cu o cerere, prin care a solicitat, achitarea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, la locul de muncă al soţului. Prin răspunsul nr. VII-C-287/13 din 14.03.13 Casa Naţională de Asigurări Sociale i-a respins solicitarea sa ca neîntemeiată, explicându-i că, fiind persoană neasigurată poate beneficia doar de indemnizaţie în mărime minimă de 300 lei, pînă la atingerea vîrstei de 1, 5 ani a copilului.

În luna august 2013 a depus cereri similare în adresa Ministerului Afacerilor Interne al RM şi a Inspectoratului General al Poliţiei, întrucât soţul, din 05.03.2013 activa în cadrul acestei instituţii. Prin răspunsul nr. 15/4-C-411/13 din 23.09.2013, Ministerul Afacerilor Interne al RM i- a comunicat că cererea sa a fost remisă pentru examinare conform competenţei la Inspectoratul General al Poliţiei. Prin răspunsul Inspectoratului General al Poliţiei nr. C-2230/13 din 03.10.2013 cererea ei de asemenea a fost respinsă, motivându-se prin faptul că la data apariţiei dreptului la indemnizaţie soţul ei activa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar Inspectoratul General al Poliţiei nici nu exista ca structură.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03.11.2014 a fost admisă parţial acţiunea, dispunându-se recunoaşterea ilegală a refuzul Ministerului Afacerilor Interne cu nr.15/4-C-411/13 din 12.19.2013 şi s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să-i achite reclamantei Caragacean Svetlana indemnizaţia pentru concediul prenatal şi postnatal, la locul de lucru al soţului Cragacean Vitalie, în legătură cu naşterea fiicei Caragacean Marina. S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să stabilească, să calculeze şi să achite reclamantei Caragacean Svetlana, indemnizaţia lunară de creştere a copilului Caragacean Marina pentru perioada 21.08.2012 - 05.03.2013.

S-a recunoscut ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliţiei cu nr. C-2230/13 din 03.10.2013 şi s-a obligat Inspectoratul General de Poliţie să calculeze şi să achite reclamantei Caragacean Svetlana, indemnizaţia lunară de creştere a copilului Caragacean Marina, începînd cu 05.03.2013 şi pînă la vîrsta de 3 ani a copilului. S-a încasat în mod solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne şi a Inspectoratului General al Poliţiei în beneficiul reclamantei Caragacean Svetlana cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei. S-a respins cererea în partea recunoaşterii ilegalităţii refuzului Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu nr.VII-C-287/13 din 14.03.2013 şi privind răspunderea solidară a Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

2 Ne fiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 14.11.2014 Ministerului Afacerilor Interne a declarat apel împotriva hotărârii respective, solicitând casarea parţială a acesteia în partea ce ţine de obligarea MAI să stabilească, să calculeze şi să achite intimatei Caragacean Svetlana indemnizaţia lunară de creştere a copilului pentru perioada 21.08.2012-05.03.2013 cu emiterea unei noi hotărâri în această parte, prin care, acţiunea înaintată de Caragacean Svetlana împotriva MAI, IGP să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03.11.2014. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, în conformitate cu art. 7 alin.(5) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004, baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate, acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului salariat, este venitul mediu lunar asigurat al soţului şi se determină în condiţiile prevăzute în prezentul articol. Conform prevederilor art. 16 alin. (1) şi (4) ai Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004, asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită conform art. 7 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din22.07.2004. Potrivit pct. 21 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03.02.2005, indemnizaţia de maternitate (sarcină şi lăuzie) se stabileşte asiguratelor, soţiilor aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi şi şomerilor care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal.

Indemnizaţia de maternitate se acordă, începând cu săptămâna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126 zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicâte ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii - de 140 zile calendaristice. În cazul acordării concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, persoana îndreptăţită va beneficia de ambele indemnizaţii (de maternitate şi de îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani). Soţia se consideră aflată la întreţinerea soţului asigurat dacă, la data apariţiei dreptului la indemnizaţie de maternitate, nu este angajată în muncă şi nu are venit asigurat, fapt care se confirmă prin carnetul de muncă sau prin declaraţia prezentată pe propria răspundere că nu este persoană asigurată.

In cazul în care soţia se află la întreţinerea soţului salariat, indemnizaţia de maternitate se stabileşte pe numele soţiei la locul de lucru de bază al soţului. Faptul că persoana în 3 cauză este soţia angajatului se va confirma prin buletinul de identitate şi adeverinţa de căsătorie. Din materialele dosarului rezultă că, Caragacean Svetlana este soţia lui Caragacean Vitalie, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie nr. CS-V 0819424 (f.d.l0). La data de 21.08.2012 în familia reclamantei, Caragacean Svetlana şi a lui Caragacean Vitalie s-a născut fiica, Caragacean Marina, fapt confirmat prin certificatul de naştere nr. NA-VI 1605722, eliberat de OSC Varniţa,(f.d. 11). De asemenea instanţa de apel a reţinut că, Caragacean Vitalie este angajat al MAI, deţinând funcţia de poliţist, poliţist-şofer al Sectorului de poliţie nr.1 al Comisariatului de Poliţie Transporturi Bender al DPT.

Cu certitudine s-a stabilit faptul, că la contul personal de asigurări sociale a Svetlanei Caragacean nu se conţine informaţie privind fondul de remunerare a muncii şi achitarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat, ceea ce se prezumă că ea nu este încadrată în câmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului său.(f.d.l6). Potrivit prevederilor art.24 din Legea cu privire la poliţie nr.416 din 18.12.1990, toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

În situaţia în speţă, instanţa de apel a reţinut, că este irelevant refuzul Inspectoratului General de Poliţie privind achitarea indemnizaţiei pentru concediul medical prenatal şi postnatal reclamantei, la locul de muncă al soţului, deoarece ultimul este asigurat în mod obligatoriu de către stat, iar prevederile art. 124 alin.(l) al Codului Muncii se aplică în modul corespunzător şi salariaţilor din organele de poliţie. La 17 iunie 2015 Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus recurs, solictînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Se mai invocă în recurs că, MAI corect a respins cererea prealabilă a intimatei, ceea ce denotă netemeinicia cerinţei revizuientei cu privire la obligarea Ministerului Afacerilor Interne să-i achite indemnizaţia pentru creşterea copilului, deoarece această obligaţie îi este opozabilă Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Or, colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi prin intermediul sistemului public de asigurări sociale, astfel încît normele invocate de revizuient în motivarea cererii nu sunt aplicabile speţei, situaţia revizuientei fiind diferită de cea a soţiilor aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi, asigurarea de stat prevăzută de art.34 alin.(l) al Legii cu privire la poliţie nr.416 din 18.12.1990 fiind alta decît asigurarea socială.

În aceeaşi ordine de idei, este necesar de a lua în consideraţie prevederile art.2 4 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289-XV din 22.07.2004 şi prevederile art. 1 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, care definesc noţiunea de asigurat ca fiind persoană fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova, avînd obligaţia de a plăti contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 18 februarie 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău (f.d.124) la 27 februarie 2015, însă nu există careva dovezi de recepţionare a acesteia, astfel, recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne al RM se consideră depus în termen. La data de 29 iulie 2015 reprezentantul Lebedinschi Adrian în interesele recurentei Caragacean Svetlana prin intermediul cancelariei a depus referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

5 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6