3ra-1056/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Şt. Niţă dosarul nr. 3ra-1056/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Coadă Irina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Coadă Irina împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al MAI al R.M., privind recunoaşterea ilegalităţii răspunsurilor, obligarea stabilirii, calculării şi achitării indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Coadă Irina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 06 martie 2014, c o n s t a t ă La 07 iunie 2013, reclamanta Coadă Irina s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al MAI al R.M., solicitînd să fie recunoscute ilegale răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-C- 126/15 din 01.04.2013 şi a Inspectoratului de Poliţie Bender nr. C-21/13 din 08.05.13, cu obligarea Ministerului Afacerilor Interne şi a Inspectoratului General al Poliţiei să-i stabilească, calculeze şi să-i achite indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pentru perioada de 14.10.2012 - 07.08.2014, în sumă de 1314,75 lei lunar.

Pe parcursul examinării pricinii, la data de 20.01.2014, reclamanta a depus o cerere de concretizare, solicitînd să fie recunoscute ilegale răspunsurile Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-C-126/15 din 01.04.2013 şi nr. 15/4- C-511/13 din 27.12.2013 şi Inspectoratului de Poliţie Bender nr.C-21/13 din 08.05.2013; să fie obligaţi Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei să-i stabilească, calculeze şi să-i achite indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pentru perioada de 29.05.2012- 05.03.2013, în sumă de 13410,45 lei; să fie obligaţi Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratul General al Poliţiei să-i recalculeze şi să-i achite indemnizaţia pentru îngrijirea copilului din suma de 1314,75 lei, începînd cu 05.03.2013 şi pînă la data emiterii hotărîrii; să fie obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să-i achite indemnizaţia pentru îngrijirea copilului din suma de 1314,75 lei, începînd cu data emiterii hotărîrii şi pînă la încheierea concediului pentru îngrijirea copilului.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, activează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM din anul 2006, în prezent deţinînd funcţia de inspector inginer al biroului de informaţie şi evidenţă operativă al Comisariatului de Poliţie Bender al MAI al RM. Afirmă reclamanta că, la data de 27.02.2012 s-a născut fiica Coadă Victoria, iar prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 206 ef din 18 mai 2012, începînd cu 29.05.2012 pînă la 27.02.2015 i-a fost acordat concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului. Specifică reclamanta că, în legătură cu acest fapt s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne al RM cu o cerere prealabilă, solicitînd să-i fie stabilită, calculată şi achitată indemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, însă prin scrisoarea nr. 15/4-C-126/15 din 01.04.2013 a fost informată că indemnizaţia solicitată se achită la locul de serviciu din bugetul de stat.

Nefiind de acord cu acest răspuns, la data de 20.12.2013, reclamanta s-a adresat repetat Ministerului Afacerilor Interne cu o cerere, în care a menţionat că concediul pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani i-a fost acordat prin ordinul MAI nr. 206 ef. din 18 mai 2012, iar în urma reorganizării Ministerului Afacerilor Interne, care a avut loc după acordarea concediului, Comisariatul de Poliţie Bender a fost lichidat, iar ea nu a fost preavizată în legătură cu acest fapt şi nici nu a fost concediată, de aceea consideră că Ministerul Afacerilor Interne urmează să-i stabilească, calculeze şi achite indemnizaţia pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Prin răspunsul nr. 15/4-C-511/13 din 27.12.2013, Ministerul Afacerilor Interne a informat-o că cererea sa a fost transmisă spre examinare Inspectoratului General al Poliţiei.

Menţionează reclamanta că s-a adresat şi Comisariatului de Poliţie Bender cu cerere privind stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, la care a anexat răspunsul Direcţiei generale economie şi finanţe a MAI nr. 15/4-C-126/13 din 01.04.2013, iar la 08.05.2013, prin scrisoarea nr. C-21/13 a fost informată că, începînd cu data de 05.03.2013 ea beneficiază de indemnizaţie în mărime de 1131,6 lei.

Susţine reclamanta că, nu este de accord cu acest răspuns, deoarece venitul său mediu lunar realizat în anii 2011 şi 2012 a fost de 4382,5 lei, iar 30% din această sumă constituie suma de 1314,75 lei, de aceea solicită să fie obligaţi solidar Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei să-i recalculeze şi sa-i achite, începînd cu 05.03.2013 şi pînă la data emiterii hotărîrii indemnizaţia pentru îngrijirea copilului reieşind din suma de 1314,75 lei, iar începînd cu data emiterii hotărîrii şi pînă la încheierea concediului pentru îngrijirea copilului să fie obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să-i achite indemnizaţia pentru îngrijirea copilului reieşind din suma de 2 1314,75 lei.

De asemenea, reclamanta consideră că pîrîţii au refuzat nejustificat să-i achite indemnizaţia pentru creşterea copilului în perioada 29.05.2012 - 05.03.2013, de aceea solicită încasarea solidară din contul Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului General al Poliţiei în beneficiul său a sumei de 13410,45 lei, cu titlu de indemnizaţie pentru această perioadă, reieşind din suma de 1314,75 lei lunar. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 martie 2014, s-au respins ca nefondate pretenţiile reclamantei Coadă Irina, privind recunoaşterea ilegalităţii răspunsurilor Ministerului Afacerilor Interne nr.l5/4-C-126/15 din 01.04.2013 şi nr. 15/4-C-511/13 din 27.12.2013 şi a răspunsului Inspectoratului de Poliţie Bender nr.C-21/13 din 08.05.13.

S-au respins ca fiind neîntemeiate pretenţiile reclamantei Coadă Irina, privind obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM şi InspectoratuluiGeneral al Poliţiei să-i recalculeze şi să-i achite indemnizaţia pentru îngrijirea copilului din suma de 1314,75 lei, începînd cu 05.03.2013 şi pînă la data emiterii hotărîrii. S-au respins ca fiind neîntemeiate pretenţiile reclamantei Coadă Irina, privind obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM, să-i achite indemnizaţia pentru îngrijirea copilului din suma de 1314,75 lei, începînd cu data emiterii hotărîrii şi pînă la încheierea concediului pentru îngrijirea copilului. S-au respins ca fiind tardive pretenţiile reclamantei Coadă Irina privind obligarea Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului General al Poliţiei să stabilească, să calculeze şi să achite indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pentru perioada de 29.05.2012-05.03.2013, în sumă de 13410,45 lei.

Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la data de 04 aprilie 2014, Coadă Irina, a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 martie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei hotărîri prin care acţiunea să fie admisă în sensul declarat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 martie 2015 a fost respins apelul declarat de Coadă Irina şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, potrivit prevedrilor art. 41 lit. d) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489/08.07.1999 (în vigoare pînă la 01.07.2000) şi prevederile art. 18 alin. (1) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care reglementează expres că, asiguraţii din sistemul public au dreptul, în afară de pensie, la indemnizaţie unică la naşterea copilului şi indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani. Potrivit pct. 2 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15.12.2001, persoană asigurată se consideră persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 6 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de 3 muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

Totodată pct. 4 din acelaşi Regulament stipulează expres că, familiile cu copii beneficiază de următoarele tipuri de indemnizaţii: a) indemnizaţia unică la naşterea copilului; b) indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani - în cazul persoanelor asigurate şi a vîrstei de 1,5 ani - în cazul persoanelor neasigurate. Prevederile art. 37 alin. (4) al Legii cu privire la poliţie şi statutul poliţistului nr.320 din 27.12.2012, prevăd expres că, concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul.

Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea poliţistului o constituie venitul mediu lunar al poliţistului. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. Sub acest aspect, instanţa de apel consideră ca prima instanţă corect a respins pretenţiile enunţate, or, reclamantei - apelante i-a fost achitată indemnizaţia pentru creşterea copilului, care iniţial în virtutea unei erori de calcul a fost diminuată, iar ulterior a fost corectată, cu achitarea diferenţei (f.d.41).

Argumentele apelantei Coadă Irina precum că, intimaţii Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratul General al Poliţiei nu i-au recalculat şi achitat indemnizaţia pentru îngrijirea copilului începînd cu 05.03.2013 şi pînă la data emiterii hotărîrii se retractează prin originalele înscrisurilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare în şedinţa instanţei de apel, din care rezultă cu certitudine că, în perioada martie 2013 - decembrie 2014, apelantei i-a fost achitată indemnizaţia în sumă de 28724,78 lei. Mai mult ca atît, instanţa de apel a invocat prevederile art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, care statuează expres că, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la: data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

In apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în 4 care instanţa se pronunţă asupra fondului. Totodată, este de menţionat că actele cauzei atestă cu certitudine că, Ministerul Afacerilor Interne al RM a solicitat aplicarea termenului de prescripţie în favoarea sa, din motiv că, termenul general în interiorul căruia Coadă Irina putea să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată dreptul încălcat, a fost depăşit (f.d.35-36). La 16 iunie 2015 Coadă Irina a depus recurs, solictînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Se mai invocă în recurs că, instanţele de judecată inferioare au interpretat eronat art. 2 al Legii contenciosului administrativ şi nu au aplicat art.65 alin.(1) Codul muncii. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 24 martie 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău (f.d.111) la 27 aprilie 2015, astfel, recursul depus de Coadă Irina se consideră depus în termen. La data de 10 iulie 2015 Ministerul Afacerilor Interne al RM prin intermediul cancelariei a depus referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Coadă Irina, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Coadă Irina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Coadă Irina, în esenţa lor, sînt 5 similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Coadă Irina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Coadă Irina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6