3ra-679/14 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-679/14 Judecător: N.Mazur Curtea de Apel Chişinău Judecători: M.Anton, A.Panov, T.Pelin Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii: Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Beschieru Marina, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Beschieru Marina împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, CONSTATĂ : La 07.08.2013, Beschieru Marina a depus cerere de chemare în judecată către Inspectoratul General al Poliţiei al MAI cu privire la contestarea refuzului nr. 34/5- B1425/13 din 26.07.2013 de a-i stabili, calcula şi achita indemnizaţia pentru concediu de maternitate.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că este căsătorită cu Beschieru Ion, care activează în cadrul organelor afacerilor interne din 02.03.2012, avînd gradul de sergent de poliţie, în prezent deţinînd funcţia de inspector inferior al serviciului statistic al Secţiei Management Operaţional a IP Centru al DP mun.Chişinău, căsătoria fiind înregistrată la 04.08.2012, iar la data de 19.12.2012 s-a născut fiul Beschieru Ion, ca urmare reclamantei fiindu-i eliberat certificatul de concediu medical în legătură cu naşterea copilului. Mai indică reclamanta că s-a adresat către pîrît cu o cerere prin care a solicitat stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediu de maternitate de la locul de muncă al soţului pe motiv că la moment nu este angajată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului, de la care, la 26.07.2013 a primit refuz pe motiv că pîrîtul nu are temei legal pentru admiterea acestei cereri.

Consideră reclamanta refuzul pîrîtului ilegal şi neîntemeiat ca fiind contrar prevederilor legii, invocînd în acest sens dispoziţiile art. 5 alin. (l) al Legii cu privire la poliţie, art. 123 alin. (2) şi 124 alin. (l) Codul muncii, art. 7 alin. (5) şi 16 alin. (l) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, pct. 21 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de achitare a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi a altor prestaţii de asigurări sociale şi art. 4 alin. (l) pct.2) al Legii privind sistemul public de 1 asigurări sociale, din conţinutul cărora reclamanta deduce că colaboratorii de poliţie sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondul asigurării de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă. S-a recunoscut drept ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 34/5-B1425/13 din 26.07.2013 de a-i stabili, calcula şi achita reclamantei Beschieru Marina indemnizaţia pentru concediu medical (de maternitate). De asemenea, s-a obligat Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM să-i stabilească, calculeze şi să-i achite reclamantei Beschieru Marina îndemnizaţia pentru concediu medical (de maternitate), care include concediul prenatal (70 zile) şi cel postnatal (56 zile), în total cu o durată de 126 zile pentru concediul medical, acordat în legătură cu naşterea fiului Beschieru Nicolae, a.n.

19.12.2012, de la locul de muncă a soţului în condiţiile art. 124 alin.(1) Codul muncii şi s-a obligat Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM să-i stabilească, calculeze şi să-i achite reclamantei Beschieru Marina îndemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă (concediul de maternitate) în condiţiile expres stabilite de art. 7 alin. (5) din Legea privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurare socială nr. 289 din 22.07.2004.

În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 5 alin. (1) lit. d), 7 alin. (5) şi 16 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, pct. 12, 21 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de achitare a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi a altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03.02.2005, art. 4 pct. 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, art. 123 şi 124 Codul muncii, art. 10 alin. (1), 34 alin. (1) şi 37 alin. (4) al Legii cu privire la poliţie, constatînd că Ministerul Afacerilor Interne face parte din autorităţile executive, iar situaţia din speţă cade sub incidenţa art. 4 alin. (1) pct. 2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale şi respectiv indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului din bugetul de stat.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 10.12.2013, Inspectoratul General al Poliţiei al MAI a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, a fost admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al MAI, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013 şi emisă o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată depusă de Beschieru Marina către Inspectoratul General al Poliţiei al MAI privind contestarea actului administrativ a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a menţionat că, dreptul la indemnizaţia pentru concedii medicale de maternitate şi pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu concediul de maternitate îl au soţiile aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi prin sistemul public de asigurări sociale, concluzie bazată pe prevederile art. 2 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi pe prevederile art. 1 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale, ce defineşte noţiunea de asigurat ca fiind persoană fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova, avînd obligaţia de a plăti contribuţii de 2 asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

În acelaşi timp, instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu art. 34 alin. (l) al Legii cu privire la poliţie nr.416-XII 18.12.1990, aplicabilă speţei prin prisma dispoziţiilor art. 46 al Legii privind actele legislative, reieşind din faptul că aceasta era în vigoare la data apariţiei pretinsului drept încălcat, şi anume la data iniţierii concediului medical din 08.10.2012, data naşterii minorului Beschieru Nicolae la 19.12.2012, şi data încheierii concediului medical la 10.02.2013, toţi colaboratorii poliţiei sunt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

Prin urmare, colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi prin intermediul sistemului public de asigurări sociale, astfel încît normele invocate de intimată nu sunt aplicabile speţei, situaţia intimatei fiind diferită vis-a-vis de soţiile aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi, asigurarea de stat prevăzută de norma citată mai sus fiind alta decît asigurarea socială. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 09.04.2014, Beschieru Marina a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013. În motivarea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele expuse în cererea de chemare în judecată.

La fel a menţionat că, deoarece Ministerul Afacerilor Interne face pate din autorităţile executive, situaţia întreţinătorului (soţului) Beschieru Ion cade sub incidenţa art. 4 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în suistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţilor executive. Susţine recurenta că colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţia din fondurile de asigurări sociale. La 18.06.2014, Inspectoratul General al Poliţiei al MAI a depus referinţă la recursul declarat de Beschieru Marina, solicitînd respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Bescheiru Marina a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. 3 Potrivit materialelor cauzei, la 04.08.2012 Bescheiru Marina a înregistrat căsătoria cu Beschieru Ion, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie din 04.08.2012 (f.d. 10), care a fost colaborator al organelor afacerilor interne din 13.03.2009 pînă la 23.07.2010, fiind ulterior reîncadrat la data de 02.03.2012, unde activa în funcţia de inspector inferior al serviciului statistic al secţiei management operaţional al Inspectoratului de Poliţie Centru al Direcţiei de Poliţie a mun.

Chişinău a IGP al MAI pînă la eliberarea certificatului (f.d. 6). La 19.12.2012 din căsătoria reclamantei-recurente s-a născut fiul Beschieru Nicolae, fapt confirmat prin certificatul de naştere din 21.12.2012 (f.d. 9), iar Beschieru Marina s-a aflat în concediu medical din 08.10.2012 pînă la 10.02.2013, fapt confirmat prin certificatul de concediu medical nr.869113 din 12.10.2012 (f.d. 8). La fel, instanţa de recurs constată că reclamanta s-a adresat cu cerere prealabilă către Inspectoratul General al Poliţiei al MAI, la care, prin răspunsul Direcţiei Finanţe nr.34/5-B1425/13 din 26.07.2013, a informat recurenta că calcularea şi plata indemnizaţiei de maternitate se plătesc din bugetul asigurărilor sociale de stat.

La 07.08.2013, Beschieru Marina a contestat în instanţa de judecată refuzul intimatului, solicitînd recunoaşterea ca ilegal refuzul IGP nr.34/5-B1425/13 din 26.07.2013, obligarea IGP de a stabili, calcula şi achita reclamantei indemnizaţia pentru concediul medical (de maternitate) în legătură cu naşterea copilului Beschieru Nicolae, născut la 19.12.2012, în condiţiile art. 124 alin. (l) al Codului muncii, precum şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă (concediu de maternitate) în condiţiile expres stabilite de art. 7 alin. (5) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei.

Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia instanţei de apel, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 5 alin. (l) al Legii nr. 289 din 22.07.04 cu privire la indemnizaţiile pentru incapacitatea de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, sunt următoarele tipuri de prestaţii sociale: a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă; b) prestaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină); c) prestaţie pentru recuperarea capacităţii de muncă; d) indemnizaţie de maternitate; e) indemnizaţie unică la naşterea copilului; f) indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani; g) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav; h) ajutor de deces; (3) modul de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de Guvern.

Conform pct.12 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.108 din 03.02.2005, indemnizaţiile la care pot pretinde asiguraţii în bugetul asigurărilor sociale în conformitate cu prezentul Regulament sunt: a) de boli generale şi accidente nelegate de muncă; b) de prevenire a îmbolnăvirilor (carantină); c) pentru recuperarea capacităţii de muncă; 4 d) de maternitate (sarcină şi lăuzie); e) pentru îngrijirea copilului bolnav. Punctul 22 al Regulamentului evocat stipulează că indemnizaţia de maternitate (sarcină şi lăuzie) se stabileşte asiguratelor, soţiilor aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi şi şomerilor care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal.

Indemnizaţia de maternitate se acordă, începînd cu săptămîna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126 zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii - de 140 zile calendaristice. Soţia se consideră aflată la întreţinerea soţului asigurat dacă, la data apariţiei dreptului la indemnizaţie de maternitate, nu este angajată în muncă şi nu are venit asigurat, fapt care se confirmă prin carnetul de muncă sau prin declaraţia prezentată pe propria răspundere că nu este persoană asigurată. În cazul în care soţia se află la întreţinerea soţului salariat, indemnizaţia de maternitate se stabileşte pe numele soţiei la locul de lucru de bază al soţului. Faptul că persoana în cauză este soţia angajatului se va confirma prin buletinul de identitate şi adeverinţa de căsătorie.

Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită la pct.23 al prezentului Regulament. Potrivit dispoziţiilor pct.24 al Regulamentului precitat, baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate, acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului salariat, este venitul mediu lunar asigurat al soţului şi se determină în condiţiile specificate la pct.23 al prezentului Regulament.

Conform prevederilor art. 124 alin. (1) al Codului muncii, femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li- se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art.123 alin. (2), potrivit căruia modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1)–(4) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate. Indemnizaţia de maternitate se acordă, începînd cu săptămîna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii - de 140 de zile calendaristice.

În cazul în care copilul se naşte mort sau moare în perioada concediului postnatal, indemnizaţia de maternitate se acordă pentru perioada stabilită, potrivit alin.(2). Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7 Articolul 7 alin. (l) al aceleiaşi legi statuează că baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile individuale de asigurări sociale. Baza de calcul nu poate depăşi suma a 5 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv. Alineatul (5) al acestui articol prevede că baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate, acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului salariat, este venitul mediu lunar 5 asigurat al soţului şi se determină în condiţiile prevăzute în prezentul articol.

Astfel, pornind de la prevederile normelor evocate supra, dreptul la indemnizaţia pentru concedii medicale de maternitate şi pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu concediul de maternitate îl au soţiile aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi prin sistemul public de asigurări sociale. Or, prevederile art. 2 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi prevederile art. 1 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale, definesc noţiunea de asigurat ca fiind persoană fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova, avînd obligaţia de a plăti contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

În acelaşi timp, prevederile art. 34 alin. (1) al Legii cu privire la poliţie nr. 416 18.12.1990, aplicabilă speţei, deoarece era în vigoare la data apariţiei pretinsului drept încălcat, şi anume la data iniţierii concediului medical din 08.10.2012, data naşterii minorului Beschieru Nicolae la 19.12.2012, şi data încheierii concediului medical la 10.02.2013, stipula expres că toţi colaboratorii poliţiei sunt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

În această ordine de idei, Colegiul susţine concluzia instanţei de apel cum că colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi prin intermediul sistemului public de asigurări sociale, astfel încît normele invocate de intimată nu sunt aplicabile speţei, situaţia intimatei fiind diferită vis-a-vis de soţiile aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi, asigurarea de stat prevăzută de norma citată mai sus fiind alta decît asigurarea socială. Tot din aceste considerente, Colegiul consideră lipsită de suport juridic afirmaţia recurentei cum că colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţia din fondurile de asigurări sociale.

Mai mult, potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie (Recmandarea nr. 52 cu privire la aplicarea art. 37 alin. (4) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţiei nr. 320 din 27.12.2012), acest drept al soţiei poliţistului aflată la întreţinerea soţului, a apărut de la 05.03.2013, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 320 din 27.12.2012, care a fost prevăzut exepres în art. 37 alin. (4). În context, instanţa de apel corect a statuat că, trimiterile intimatei şi ale instanţei de fond la dispoziţiile art. 124 alin.(l) şi 123 alin.(2) ale Codului muncii, art.16 alin.(l) şi 7 alin.(5) ale Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, pct. 21 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi altor prestaţii de asigurări sociale, şi 4 alin.(l) pct.2) al Legii privind sistemul public de asigurări sociale, sunt eronate în condiţiile în care acestea reglementează alte situaţii de drept decît cele în care s-a aflat intimata.

Or, just a conchis că sunt eronate trimiterile intimatei la Convenţia asupra protecţiei maternităţii din 1952, deoarece, aceasta, la fel ca şi normele indicate mai sus, statuează dreptul la indemnizaţii a soţiilor persoanelor asigurate în sistemul public de asigurări sociale, în timp ce colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi prin intermediul acestui sistem, astfel încît baza legală ce ar oferi dreptul intimatei de a primi o astfel de indemnizaţie lipseşte, iar cadrul legal invocat de aceasta nu este aplicabil prezentei speţe. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre netemeinicia pretenţiilor înaintate de Bescheiru Marina. 6 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Beschieru Marina. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Beschieru Marina împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Valentina Clevadî Iuliana Oprea 7