3ra-521/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Vl. Braşoveanu dosarul nr. 3ra-521/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 16 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Ludmilei Iaţco, avocatul Lebedinschi Adrian în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Iaţco împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne cu privire la încasarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, cheltuielilor de judecată şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 c o n s t a t ă La data de 18 aprilie 2013 Iaţco Ludmila a depus cererea de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegal răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale din 18.03.2013 nr. XVII-I- 383/13, încasarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în mărime de 30% din salariul mediu, sumei de 1000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral, şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei.

În motivarea acţiunii a menţionat că, este angajată a Ministerului Afacerilor Interne începând cu 18.01.2008 în calitate de inspector inferior al secretariatului Brigăzii de politie cu destinaţie specială "Fulger". Face referire că, la 09.09.2009 a înregistrat căsătoria cu Iaţco Alexei, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie nr. CS-V 0739753, eliberat de Primăria Vadul lui Vodă. La 18.02.2011 s-a născut copilul Iaţco Kevin, fapt confirmat prin certificatul de naştere nr. NA-VI1058224 eliberat de Primăria Vadul lui Vodă. Menţionează că, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 31 ef din 03 iunie 2011 i-a fost acordat concediu pentru îngrijirea copilului începând cu 02.06.2011 până la 18.02.2014.

În acest context relevă Iaţco Ludmila că în luna ianuarie 2013 a depus în adresa Casei Naţionale de Asigurări Sociale cererea cu privire la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani. 1 Denotă că, prin răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. XVII-I-383 din 18.03.2013 s-a respins cererea cu privire la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani pe motiv că, potrivit Legii nr. 320 din 27.12.12 privind activitatea poliţiei şi statutul poliţistului indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. Consideră că, răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. XVII-I-383 din 18.03.2013 este contrar normelor legale pe motiv că, conform art. 29 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 - XIV din 08.07.1999, nedepunerea contribuţiei de asigurări sociale de către angajator nu afectează plata drepturilor cuvenite asiguraţilor.

Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 iulie 2014 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei adoptate, prima instanţa a concluzionat că este în sarcina Ministerului Afacerilor Interne să avanseze plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani, pe care motiv Casa Naţională de Asigurări Sociale nu poate fi responsabilă de achitarea indemnizaţiei solicitate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 s-a respins cererea de apel declarată de reprezentantul Ludmilei Iaţco, avocatul Lebedinschi Adrian şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate în hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 22 iulie 2014. La 23 februarie 2015 reprezentantul Ludmilei Iaţco, avocatul Lebedinschi Adrian a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În motivarea cererii de recurs reprezentantul Ludmilei Iaţco, avocatul Lebedinschi Adrian a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat legea, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că, materialele pricinii denotă cu certitudine condiţiile necesare a fi întrunite în vederea avansării de către intimat, a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani.

Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la 2 judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat legea, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că, materialele pricinii denotă cu certitudine condiţiile necesare a fi întrunite în vederea avansării de către intimat, a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani, nu poate fi reţinut deoarece este declarativ şi nu are suport legal, or conform Legii nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, în vigoare la momentul efectuării actului de procedură, indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat.

Prin urmare, circumstanţele pricinii au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul Ludmilei Iaţco, avocatul Lebedinschi Adrian nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia 3 din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentul invocat în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Ludmilei Iaţco, avocatul Lebedinschi Adrian ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Ludmilei Iaţco, avocatul Lebedinschi Adrian se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4