3ra-83/16 — Obligarea acitarii acțiunii

Dosarul nr. 3ra-83/16 Prima instanță: judecătoria Centru, mun.Chişinău (jud.E. Palanciuc) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud.M. Ciugureanu, B. Bîrcă, E. Clim) DECIZIE 27 ianuarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova împotriva deciziei din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Maia Bordea împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova contestarea actului administrativ, recunoaşterea neîntemeiată a refuzului Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova de a elibera răspuns la cererea depusă din 12 august 2014, recunoaşterea ilegală răspunsului nr.VII-B-108/13 din 06 februarie 2013 a Casei Naţionale de Asigurări Sociale, obligarea la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru perioada 11 octombrie 2012 pînă la 26 iulie 2013, c o n s t a t ă : La data de 20 februarie 2013 Maia Bordea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, iniţial, solicitînd repunerea în termen, recunoaşterea ilegală a răspunsului nr.VII-B-108/13 din 06 februarie 2013 al Casei Naţionale de Asigurări Social,

obligarea la plata îndemnizaţiei pentru creşterea copilului a cîte 30 % lunar din venitul mediu lunar de 4265,83 lei, pentru perioada 20 aprilie 2012 - 19 aprilie 2015 şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că din 03 septembrie 2001 a fost angajată în funcţia de inspector al grupei pentru minori al secţiei ordine publică a Comisariatului de Poliţie Cantemir. Susţine că la data de 16 octombrie 2004 a înregistrat căsătoria cu Vladimir Bordea, iar la data de 20 aprilie 2012 s-a născut feciorul Marius Bordea. Menţionează că, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, nr.290 EF din 01 octombrie 2012 pentru perioada de timp 27 septembrie 2012 pînă la 31 iulie 2013 i s-a acordat concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului.

1 Afirmă că la data de 22 ianuarie 2013, s-a adresat la Casa Naţională de Asigurări Sociale cu o cerere, prin care a solicitat achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vărsta de 3 ani. Declară că la data de 06 februarie 2013 a primit răspunsul nr.VII-B-108/13, prin care i s-a respins cererea din motivul că conform Legii privind sistemul public de asigurări sociale, nr.489 din 08 iulie 1999, stagiul de cotizare constituie perioadele, în care persoana a plătit contribuţii, în mărimile stabilite, la bugetul asigurărilor sociale de stat. Rezultînd din prevederile Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii respectivi, colaboratorilor poliţiei, cu excepţia angajaţilor civili, nu li se calculează contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv nu întrunesc stagiul necesar de cotizare şi nu sunt persoane asigurate.

Conform aceluiaşi răspuns, se menţionează că la momentul intervenirii cazului asigurat, era angajată în funcţia atestată şi nu i s-a calculat contribuţii de asigurări sociale în bugetul asigurărilor de stat, din sursele căruia se achită indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Consideră că refuzul Casei Naţionaţe de Asigurări Sociale este neîntemeiat, fapt ce îi lezează dreptul de a primi indemnizaţia pentru creşterea copilului prevăzută de legislaţia naţională.

Cu referire la pretenţia privind obligarea pîrîtului la achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în mărime de 30% din salariul mediu lunar pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, susţine că cuantumul lunar al indemnizaţiei este de 100% din baza de calcul stabilită la pct.23 al Regulamentului - baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale. Relatează că activînd pe parcursul lunilor septembrie 2011 - februarie 2012 a realizat un venit de 25594,98 lei, media lunară constituind suma de 4265,83 lei.

În opinia sa, Casa Naţională de Asigurări Sociale urma să-i achite lunar cîte 1279,74 lei pe parcursul a 3 ani de la naşterea feciorului Marius Bordea, adică începînd cu 20 aprilie 2012 şi pînă la 23 aprilie 2015. La data de 16 septembrie 2014 avocatul Adrian Lebedinschi, în interesele Maiei Bordea a înaintat cerere de concretizare, indicînd ca pîrîţi suplimentari Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Molodova, Inspectoratul General al Poliţiei şi solicitînd repunerea în termen a acţiunii, recunoaşterea ilegală a răspunsului nr.VII-B- 108/13 din 06 februarie 2013 eliberat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al Poliţiei, în mod solidar, la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului lunar cîte 30% din venitul mediu lunar pentru perioada 20 aprilie 2012 pînă la 19 aprilie 2015 şi încasarea, în mod solidar, de la Casa Naţională de Asigurări Sociale, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 3000 lei.

La data de 12 februarie 2015, avocatul Adrian Lebedinschi, în interesele Maiei Bordea, în cadrul şedinţei de judecată, a concretizat cerinţele solicitînd încasarea, în mod solidar, a indemnizaţiei de la Casa Naţională de Asigurări Sociale, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, începînd cu data de 11 octombrie 2012 (data 2 adoptării deciziei Curţii de Apel Chişinău) pînă la 26 iulie 2013, momentul transferării la Inspectoratul General al Poliţiei, recunoaşterea ilegală a refuzului nr.VII-B-108/13 din 06 februarie 2013 al Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi refuzul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova din 12 august 2014. Prin hotărârea din 12 februarie 2015 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău s-a repus în termen cererea de chemare în judecată depusă de Maia Bordea; s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de către Maia Bordea; s-a recunoscut neîntemeiat refuzul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova de a elibera răspuns la cererea depusă din 12 august 2014 de către Maia Bordea; s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova să-i achite Maiei Bordea diferenţa din indemnizaţia achitată de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, ca persoană neasigurată şi neplătită din indemnizaţia pentru creşterea copilului Marius Bordea, lunar a cîte 30% din salariu mediu de 4265,83 lei pentru perioada 11 octombrie 2012 pînă la 26 iulie 2013; s-au respins pretenţiile cu privire la recunoaşterea ilegală a răspunsului nr.VII-B-108/13 din 06 februarie 2013 al Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi obligarea de achita indemnizaţia pentru creşterea copilului pentru perioada 11 octombrie 2012 pînă la 26 iulie 2013; s-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova taxa de stat în mărime de 200 lei.

Prin decizia din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi s-a menţinut hotărîrea din 12 februarie 2015 a judecătoriei Centru mun. Chişinău. La data de 27 noiembrie 2015 Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate faţă de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel a interpretat eronat legislaţia în vigoare, nu a luat în considerare argumentele şi probele invocate de reprezentantul Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Menţionează că prima instanţă a examinat superficial pricina, fără a lua în calcul toate circumstanţele cauzei. La caz, specifică că prin răspunsul nr. 22/B-117/14 din 03 octombrie 2014, recurentul i-a comunicat intimatei că cererea prealabilă, prin scrisoarea IGP nr.34/5-B- 32/14, a fost remisă pentru executare IP Cantemir, unde urmează să-i achite indemnizaţia solicitată şi nicidecum nu i s-a refuzat întru admiterea pretenţiilor sale, or, prima instanţă greşit a considerat răspunsul nr. 22/B-117/14 din 03 octombrie 2014 drept un refuz din partea Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Or, prin răspunsul din 03 octombrie 2014 expediat de Direcţia generală juridică a Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, reclamantei i s-a comunicat că cererea a fost expediată pentru executare Inspectoratului de Poliţie Cantemir al IGP al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi nicidecum nu i s-a dat răspuns la cererea prealabilă.

În opinia sa, răspunsul nr. 22/B-117/14 din 03 octombrie 2014 al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu constitue obiect al contenciosului administrativ potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000. 3 Afirmă că, instanţa de apel nu a aplicat prevederile pct. 4 lit. b) al Hotărîrii Guvernului al RM, nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, ci eronat a aplicat prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale, nr. 489 din 08 iulie1999, Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, nr. 289 din 22 iulie 2004. Conform pct. 4 lit. b) al Hotărîrii Guvernului al RM, nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, familiile cu copii beneficiază de indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani - în cazul persoanelor asigurate şi a vîrstei de 1,5 ani - în cazul persoanelor neasigurate, iar conform pct. 3, stabilirea şi evidenţa indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, începînd cu 1 noiembrie 2002, se va efectua de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi subdiviziunile teritoriale ale acesteia, iar plata indemnizaţiilor nominalizate se va efectua de către “Banca de Economii” SA.

Menţionează că, la momentul producerii riscului asigurat şi apariţiei dreptului la prestaţia socială, a indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, era în vigoare Legea cu privire la poliţie, nr. 416 din 18 decembrie 1990, care nu prevedea achitarea unor astfel de indemnizaţii de la locul de muncă a poliţistului. Odată cu intrarea în vigoare a noii Legi cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, nr. 320 din 27 decembrie 2012, în vigoare din 05 martie 2013, art. 37 alin. (4) statuează că concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul.

Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea poliţistului o constituie venitul mediu lunar al poliţistului. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. Consideră că, divergenţele apărute în procedura de stabilire a concediului de îngrijire a copilului pînă la vîrsta de 3 ani urmează a fi soluţionate pornindu-se de la ideea că legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, adică din momentul intrării în vigoare şi pînă cînd aceasta nu mai produce efecte juridice. Principiile fundamentale în materie de aplicare a legii în timp sînt cel al neretroactivităţii legii şi principiul aplicării imediate a legii noi.

Conform art.46 al Legii privind actele legislative, nr. 780 din 27 decembrie 2001, actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv, actele legislative pot ultraactiva doar în mod excepţional. Afirmă că, intimata are dreptul la plata indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului din data intrării în vigoare a Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, nr. 320 din 27 decembrie 2012. Conform art. 124 alin.(2) Codul muncii “în baza unei cereri scrise...” şi a pct.7 subpct.2) lit.b) al Hotăririi Guvernului al RM, cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, nr.1478 din 15 noiembrie 2002, cu condiţia că a fost solicitată în termen de 12 luni de la naşterea copilului.

În cazul în care indemnizaţia respectivă a fost solicitată mai tîrziu de termenul indicat, aceasta se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei adresării cu condiţia că a fost solicitată 4 în termen de 3 ani-în cazul persoanelor asigurate şi în termen de 1,5 ani - în cazul persoanelor neasigurate, de la data naşterii copilului. Conform art. 27 alin.(l) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, nr.289 din 22 iulie 2004, indemnizaţia de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificate, în termen de 12 luni, calculate de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire a acestei indemnizaţii.

Subsidiar, indică că în conformitate cu prevederile art. 116 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă, persoanele care din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură. Remarcă că, prima instanţă greşit a ajuns la concluzia, precum că intimata s-a adresat în interiorul termenului prevăzut de legislaţia în vigoare şi a repus-o în termen, nefiind prezentate probe din partea intimatei care ar dovedi motivele de fapt şi de drept ale omiterrii termenului. Reiterează că, intimata nu a depus cerere pentru а-i fi stabilită indemnizaţia solicitată şi respectiv nu a fost stabilită şi nici calculată (acţiuni obligatorii pentru achitare).

Astfel, nefiind stabilită şi calculată indemnizaţia solicitată, situaţia intimatei nu cade sub incidenţa art. 27 alin. (3) Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, nr.289 din 22 iulie 2004. Precizează că, în acest sens nu există careva probe pe care prima instanţă şi-a întemeiat concluziile referitor la aceste circumstanţe şi anume faptul că intimatei anterior i s-a stabilit indemnizaţia solicitată. Consideră hotărîrea primei instanţe şi menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău una neîntemeiată în partea ce ţine de încasarea taxei de stat din contul pîrîtului, deoarece în conformitate cu art. 85 alin. (1) lit. i) Cod de procedură civilă, Ministerul Afacerilor Interne este scutit de la plata taxei de stat.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 23 septembrie 2015, iar Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a declarat recurs la data de 27 noiembrie 2015. Materialele pricinii atestă că decizia a fost expediată părţilor la data de 05 octombrie 2015, conform scrisorii de însoţire (f.d.149), însă înscrisuri ce ar confirma recepţionarea acesteia lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova la data de 27 noiembrie 2015, este în termen.

Studiind materialele cauzei, în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat parţial întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi a hotărîrii din 12 februarie 2015 a judecătoriei Centru mun. Chişinău în partea încasării de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de cîte 200 lei, iar în rest de a menţine hotărîrile contestate. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel 5 şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că prima instanţă şi instanţa de apel în partea recunoaşterii refuzului ilegal şi obligarea stabilirii, calculării şi achitării indemnizaţiilor de concediu prenatal, postnatal şi diferenţa indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani au emis hotărîri legale, însă eronat au încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 200 lei.

Conform 85 alin. (1) lit. i) Codul de procedură civilă şi art. 4 alin. (1) pct. 13) Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03 decembrie 1992, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd expres că de taxă de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc autorităţile publice centrale, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, Curtea de Conturi şi organele subordonate lor, finanţate de la bugetul de stat, precum şi autorităţile administraţiei publice locale - la înaintarea acţiunilor şi la contestarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti, inclusiv în cauzele examinate în procedură de contencios administrativ, indiferent de calitatea lor procesuală. Contrar normelor legale enunţate, judecătoria Centru mun.

Chişinău a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 200 lei, iar instanţa de apel la examinarea pricinii în ordine de apel nu a reparat eroarea primei instanţe menţinînd hotărîrea fără modificări. Prin urmare, Colegiul reţine că recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM urmează a fi admis cu casarea deciziei din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrii din 12 februarie 2015 a judecătoriei Centru mun. Chişinău în partea încasării de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 200 lei, iar în rest de a menţine hotărîrile contestate.

Totodată, Colegiul notează şi faptul că nu pot fi reţinute celelalte argumente invocate de recurent, în susținerea poziției sale, deoarece se axează asupra circumstanțelor care au fost constatate şi elucidate pe deplin de instanța de apel, avînd la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susținute de normele de drept material. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, însă neîntemeiat au încasat de la Ministerul Afacerilor Interne taxa de stat în sumă de 200 lei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, de a casa decizia din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 12 februarie 2015 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău în partea încasării de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 200 lei şi de a menţine în rest hotărîrile contestate. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne. Se casează decizia din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea 6 din 12 februarie 2015 a judecătoriei Centru mun. Chişinău în partea încasării de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 200 (două sute) lei. În rest, decizia din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 12 februarie 2015 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 7