3ra-1131/14 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă: D. Şuşchevici dosarul nr. 3ra-1131/14 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, Iu. Cotruţă DECIZIE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Zarija Alina, reprezentată de către Adrian Lebedinschi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alinei Zarija împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 ianuarie 2014 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii, constată: La 20 iulie 2012, Zarija Alina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Casei Naționale de Asigurări Sociale și Inspectoratului General de Poliție cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că ea este căsătorită cu Zarija Eduard, care activează în cadrul organelor afacerilor interne, având grad special de locotenent de poliţie, în prezent deţine funcţia de şef al postului de poliţie Drochia al Comisariatului de Poliţie în Transport Ocniţa al Direcţiei poliţiei transporturi a Departamentului Poliţiei al MAI.

Menţionează că căsătoria a fost înregistrată la 24 februarie 2012 de OSC mun. Bălţi, sub numărul de înregistrare 77. Afirmă că la data de 26 mai 2012 în familia lor s-a născut fiica Irina, în legătură cu care fapt i-a fost acordat concediu medical de maternitate. Mai invocă reclamanta, că nu este angajată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului, motiv din care ultimul s-a dresat verbal către conducerea Comisariatului de Poliţie în Transport Ocniţa, cu solicitarea de a-i fi achitată indemnizaţiile pentru concediul medical de maternitate şi pentru creşterea/îngrijirea copilului de la locul de muncă al soţului, în legătură cu naşterea fiicei lor, însă i s-a 1 refuzat în satisfacerea acestei cerinţe, invocîndu-se că aceste indemnizaţii se achită de către Casa Naţională de Asigurări Sociale din contul mijloacelor bugetului de asigurări sociale de stat.

Susţine că ulterior s-a adresat cu o cerere prealabilă Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Direcţiei poliţiei Transporturi a Departamentului Poliţiei al MAI Printr, prin care a solicitat stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate şi indemnizaţia parţial plătită pentru întreţinerea/îngrijirea fiicei Irina de la data naşterii – 26 mai 2012 şi pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, de la locul de muncă a soţului, deoarece la moment ea nu este încadrată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului, ţinînd cont şi de faptul că Codul muncii expres prevede că, soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor li se achită indemnizaţii.

Indică că prin scrisoarea primită de la Direcţia poliţiei transporturi a Departamentului Poliţiei a MAI a fost informată, că cererea sa a fost expediată spre examinare conform competenţei la Casa Naţională de Asigurări Sociale, referindu-se în acest sens la prevederile la art. 124 alin. (1) şi (2) Codul muncii, invocînd că, indemnizaţiile de maternitate şi pentru îngrijirea copilului până la vîrsta de 3 ani se achită din contul bugetului asigurărilor sociale de stat. Cu toate că termenele de examinare a cererii au expirat demult, susţine că pînă în prezent de la Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Casa Naţională de Asigurări Sociale nu a primit nici un răspuns la cererea prealabilă.

Consider că, prin refuzul de a-i achita indemnizaţiile de maternitate şi pentru îngrijirea copilului până la vîrsta de 3 ani din contul bugetului de stat, şi anume de la locul de muncă al soţului salariat şi asigurat în condiţiile Legii cu privire la poliţie, Ministerul Afacerilor Interne î-i lezează dreptul la proprietate garantat de art. 46 din Constituţia Republicii Moldova, fapt care constituie şi o violare a prevederilor paragrafului 1 art. 6 a Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale, cît şi a art. 1 al Protocolului adiţional la Convenţie, îmbinat cu art. 14 al Convenţiei. Drept urmare, consideră că refuzul de a-i achita indemnizaţiile de maternitate şi pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani este ilegal, neîntemeiat şi contrar prevederilor legii.

Solicită obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM să-i stabilească, calculeze şi să-i achite indemnizaţia pentru concediu medical (de maternitate), care include concediul prenatal (70 zile) şi cel postnatal (56) zile, în total cu o durată de 126 zile, reieşind din venitul mediu lunar al soţului Zarija Eduard în ultima jumătate de an de serviciu în cadrul Comisariatului de Poliţie în Transporturi Ocniţa şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM la plata în beneficiul său a indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului Zarija Irina – 26 mai 2012 şi pînă la atingerea de către copil a vîrstei de 3 ani.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă şi obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să stabilească, calculeze şi să achite Alinei Zarija îndemnizaţia pentru concediu medical (de maternitate) în privinţa copilului minor Zarija Irina, născută la 26 mai 2012, în condiţiile art. 124 alin.(1) Codul munţii şi indemnizaţia lunară pentru creştere/îngrijirea fiicei Irina de la data naşterii – 26 mai 2012 şi pînă la atingerea vîrstei de 3 ani. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013, a fost admis recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, casată hotărîrea primei 2 instanţe în partea obligării Ministerului Afacerilor Interne al RM să achite Alinei Zarija indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea fiicei Irina de la data naşterii – 26 mai 2012 şi pînă la atingerea vîrstei de 3 ani şi remisă pricina, în partea dată, la rejudecare în Judecătoria Centru mun.

Chişinău. În rest hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012, prin care a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să stabilească, calculeze şi să achite Aline Zarija indemnizaţia pentru concediu medical (de maternitate) în privinţa copilului minor Zarija Irina, născută la 26 mai 2012, în condiţiile art. 124 alin.(1) Codul muncii a fost menţinută fără modificări.

În cadrul rejudecării pricinii, Zarija Alina, reprezentată de avocatul Lebedinschi Adrian, a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Casa Naţională de Asigurări Sociale, în beneficiul Alinei Zarija a indemnizaţiei pentru creşterea copilului Zarija Irina, lunar a cîte 30% reieşind din venitul mediu lunar de 3838,13 lei, în ziua achitării salariului la locul de muncă al soţului, pe parcursul a trei ani de la naşterea copilului Zarija Irina – 26 mai 2012 pînă la 05 martie 2013, încasarea de la Inspectoratul General al Poliţiei al MAI în beneficiul Alinei Zarija a indemnizaţiei pentru creşterea copilului Zarija Irina, lunar a cîte 30% reieşind din venitul mediu lunar de 3838,13 lei, în ziua achitării salariului la locul de muncă al soţului, începînd cu data de 05 martie 2013 pînă la data de 26 mai 2015, cît şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei.

La 15 noiembrie 2013, Zarija Alina, reprezentată de avocatul Lebedinschi Adrian, a depus o altă cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat recunoaşterea ilegalităţii răspunsurilor Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 27/4- Z-17 din 21 iunie 2012, Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-Z-994/12 din 10 iulie 2012 şi a Inspectoratului General al Poliţiei nr. 34/5-Z2495/13 din 06 noiembrie 2013 şi încasarea, în mod solidar, de la Ministerul Afacerilor Interne al RM, Inspectoratul General al Poliţiei şi Casa Naţională de Asigurări Sociale în beneficiul Alinei Zarija a indemnizaţiei pentru creşterea copilului Zarija Irina, lunar a cîte 30% reieşind din venitul mediu lunar de 3838,13 lei în ziua achitării salariului la locul de muncă pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, şi cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei.

În motivarea cererii de concretizare a cerinţelor a invocat că la 24 februarie 2012 a încheiat căsătoria cu Zarija Eduard, iar la 26 mai 2012, s-a născut copilul lor comun Zarija Irina, fapt ce se confirmă prin certificatul de naştere NA-VI 1493990. Afirmă reclamata că nu este angajată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului Zarija Eduard, locotenent de poliţie, care este angajată în bază de contract în cadrul organelor afacerilor interne din 30 septembrie 2011, iar în prezent deţine funcţia de şef al postului de poliţie Drochia al CPT Ocniţa al Direcţiei poliţiei transporturi a Departamentului Poliţiei al MAI.

Cu referire la prevederile art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţia RM, art. 16 şi 18 din Legea Republicii Moldova nr. 289-XV din 22 iulie 2004, privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, susţine că s-a adresat către Ministerul Afacerilor Interne cu solicitare să-i fie calculate şi achitate indemnizaţiile prevăzute de Legea citată, la care a primit la 21 iunie 2012, răspunsul Şefului DGEF MAI sub nr. 15/4-Z-17/12, cu privire la respingerea cererii prealabile argumentîdu-şi poziţia prin faptul că problema abordată nu ţine de competenţa Ministerului Afacerilor Interne.

3 Iar la data de 10 iulie 2012 a parvenit şi răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-Z- 994/12, prin care a respins cererea sa argumentîndu-şi poziţia prin faptul că colaboratorilor de poliţie nu li se calculează contribuţii individuale în bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv, nu întrunesc stagiul necesar de cotizare şi nu sunt persoane asigurate. Şi la data de 18 octombrie 2013 cu aceeaşi solicitare s-a adresat în adresa Inspectoratului General al Poliţiei, care prin răspunsul nr.34/5-Z2495/13 i-a refuzat în satisfacerea solicitării sale pe motiv că Legea nr.320 din 27 decembrie 2012, nu are putere retroactivă şi suplimentar i-a indicat că problema abordată este pusă în seama Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Ca consecinţă, insistă că refuzul Ministerului Afacerilor Interne, a Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi a Inspectoratului General al Poliţiei de a satisface cerinţele sale încalcă dreptul său de a primi indemnizaţia de maternitate şi pentru creşterea copilului, deoarece Ministerul Afacerilor Interne nu a asigurat-o la Casa Naţională de Asigurări Sociale. Invocă în susţinerea poziţiei sale prevederile art. 7 alin.(1) a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr. 270-XV1II din 23 decembrie 2011, care indică că plătitorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cei finanţaţi de la bugetul public naţional, sînt obligaţi să transfere, în mărimea cuvenită, în modul şi în termenele stabilite în anexa nr. 3 contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, aferente salariilor calculate şi altor recompense.

Însă, conform Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 - XIV din 08 iulie 1999, art. 29, neachitarea plăţii drepturilor cuvenite asiguraţilor. Nedepunerea contribuţiei de asigurări sociale de către angajator nu afectează plata drepturilor cuvenite asiguraţilor. Referitor la pretenţia privind obligarea pîrîţilor la achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în mărime de 30% din salariul mediu lunar, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, indică prevederile art. 17 din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 282 din 27 decembrie 2011, care stabileşte că, despăgubirile de asigurare pentru persoanele care, conform legislaţiei, sînt supuse asigurării de stat obligatorii se plătesc în baza documentelor perfectate de către serviciile de specialitate ale autorităţilor (instituţiilor) în care sînt angajate aceste persoane, din mijloacele autorităţilor (instituţiilor) respective.

Mai invocă că potrivit prevederilor Legii nr. 289-XV din 22iulie 2004 privind îndemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care în art. 18 menţionează că, asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi pînă la vîrsta lui de 3 ani. Incepînd cu anul 2010, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art. 7, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil. La fel, menţionează că aceleaşi reglementări sunt prevăzute şi la art. 124 alin. (2) a Codului Muncii , care prevede că, în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin. (1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Potrivit Legii privind sistemul public de asigurări sociale Nr.489-XIV din 08 iulie 1999 indemnizaţie unică la naşterea copilului şi indemnizaţie pentru creşterea 4 copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani - formă de sprijin bănesc ce se stabileşte şi se acordă prin sistemul public de asigurări sociale persoanei asigurate pentru creşterea copilului; În conformitate cu art. 2 dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale. Iar art. 4 indică că, în sistemul public, sînt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: 1) persoana care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă. Iar art. 10 reglementează că, bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul public naţional şi este independent de bugetul de stat.

Susţine că deoarece Ministrul Afacerilor Interne face parte din autorităţile executive, situaţia soţului său cade şi sub incidenţa art.4 alin.(1) pct. 2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive, fapt prevăzut expres în Legea cu privire la poliţie, ceea ce atestă că colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale.

Consideră neîntemeiate argumentele pîrîţilor precum că angajaţii Ministerului Afacerilor Interne nu cad sub incidenţa normelor citate, deoarece, conform art. 5 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie, activitatea poliţiei este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de hotărîrile Guvernului, de deciziile autorităţilor administraţiei publice locale şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne, care nu contrazic prezenta lege, iar conform art. 20 din Legea cu privire la poliţie, Codul muncii şi alte acte legislative se aplică în măsura în care nu contravin prezentei legi.

Indică că pe parcursul lunilor noiembrie 2011 – aprilie 2012 Zarija Eduard a realizat un venit de 23028,78 lei, media lunară constituind 3838, 13 lei, respectiv, pîrţii urmează să-i achite lunar a câte 30% reieşind din salariul mediu lunar al soţului său, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, respectiv de la 26 mai 2012 până la 26 mai 2015. Mai invocă reclamanta că neacordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului încalcă dreptul său, care este garantat de Constituţia RM Codul muncii, Legea nr. 289- XI din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, Legea cu privire la poliţie, Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005. Cît priveşte încasarea cheltuielilor de judecată, invocă prevederile art. 94 şi 96 a CPC, susţinînd că cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei, suportate de dînsa la judecarea pricinii în cauză urmează a fi considerate ca fiind reale, necesare şi rezonabile, şi respectiv, urmează a fi încasate de la pîrt din motiv că se confirmă prin bonul de plată eliberat de avocatul Lebedinschi Adrian,

sunt necesare deoarece îi este dificil de a-şi apăra de sine stătător drepturile sale, fiind necesară implicare unui avocat licenţiat, care ar putea asigura o asistenţă calificată, iar rezonabilitatea respectivelor cheltuieli reiese din complexitatea cazului, noutatea acestuia şi din tarifele recomandate de Uniunea Avocaţilor din RM. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 ianuarie 2014, acţiunea a fost admisă şi recunoscute ilegale răspunsurile Ministerului Afacerilor Interne nr. 27/4- 5 Z-17/12 din 21 iunie 2012, Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. VII-Z-994/12 din 10 iulie 2012 și Inspectoratului General de Poliție nr. 34/5-Z-2495/13 din 06 noiembrie 2013 și încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al RM în beneficiul Alinei Zarija îndemnizația pentru creșterea copilului Zarija Irina născută la 26 mai 2012 lunar a cîte 30% din venitul lunar de 3838 lei,13 lei pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului și cheltuielile de judecată în mărime de 3 000 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014, a fost admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 15 iulie 2014, Zarija Alina a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerând că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi a interpretat eronat normele de drept material.

Susţine că la caz instanţa de apel urmau să adopte o hotărâre prin prisma prevederilor Legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990 în coroborare cu Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004 şi Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, art. 7 Cod civil şi art. 2 CPC, fiind bazată pe prevederile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 183 privind revizuirea Convenţiei asupra protecţiei maternităţii din 1952, adoptată la Geneva la 15 iunie 2000, la care Republica Moldova este parte.

La fel, menţionează că, deoarece Ministerul Afacerilor Interne face pate din autorităţile executive, situaţia întreţinătorului (soţului) Zarija Eduard cade sub incidenţa art. 4 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţilor executive, fapt prevăzut de Legea nr. 320 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului din 27 decembrie 2012. În temeiul prevederilor Codului muncii coraborate cu stipulările Legii nr. 320 privind activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, afirmă că instituţiile responsabile de achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului sunt Ministerul Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Asigurări Sociale.

Indică că obligaţiunea anume a angajatorului în cazul dat a Ministerului Afacerilor Interne, se confirmă şi prin art. 16 din Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 52 din 31 martie 2011, care stabileşte că despăgubirile de asigurare pentru persoanele care, conform legislaţiei, sînt supuse asigurării de stat obligatorii se plătesc în baza documentelor perfectate de către serviciile de specialitate ale autorităţilor (instituţiilor) în care sînt angajate aceste persoane, din mijloacele autorităţilor (instituţiilor) respective. Cu referire la prevederile enunţate, consideră că la caz nu există vreun temei de refuz în achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate şi nici o interdicţie stabilită prin lege care să prevadă careva condiţii sau cerinţe speciale de acordare a indemnizaţiei pentru concediul de maternitate, fiind stipulat în mod expres persoanele 6 care au dreptul de a beneficia de aceste indemnizaţii.

Apreciază drept neîntemeiate argumentele precum că angajaţii Ministerului Afacerilor Interne nu cad sub incidenţa normelor citate, deoarece, conform art. 5 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie, activitatea poliţiei este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de hotărîrile Guvernului, de deciziile autorităţilor administraţiei publice locale şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne, care nu contrazic prezenta lege, iar conform art. 20 din Legea cu privire la poliţie, Codul muncii şi alte acte legislative se aplică în măsura în care nu contravin prezentei legi.

Insistă că argumentele instanţei de apel expuse în decizia din 15 mai 2014 ignoră faptul că angajaţii organelor afacerilor interne nu sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatorii, prin efectul art. 4 alin. (1) pct. 2 din legea privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive (în cazul dat organele afacerilor interne), respectiv, soţia colaboratorului de poliţie, neangajată în câmpul muncii şi care nu are un venit asigurat, beneficiază de indemnizaţia de maternitate, indemnizaţia unică la naşterea copilului şi indemnizaţiile lunare pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani, calculate şi achitate la locul de serviciu al soţului poliţist din bugetul de stat.

In continuare, consideră că refuzurile Ministerului Afacerilor Interne nr. 27/4-Z- 17/12 din 21 iunie 2012, Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-Z-994/12 din 10 iulie 2012, Inspectoratului General de Poliţie nr. 34/5-Z2495/13 din 06 noiembrie 2013 de a-i achita indemnizaţia pentru creşterea copilului Zarija Irina, născută la 26 mai 2012, a câte 30% din venitul mediu lunar al tatălui angajat Zarija Eduard de 3838 lei (trei mii opt sute treizeci şi opt) lei, 13 bani pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, sunt nefondate şi ilegale, deoarece cerinţele înaintate de dînsa în acest sens sunt întemeiate şi urmează a fi admise integral. Mai invocă recurenta că instanţa de apel a emis o hotărîre contrară cu practica judiciară, deoarece în litigiile similare situaţiei din speţă, instanţele judecătoreşti au emis hotărîri în favoarea solicitanţilor.

La 25 august 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale depus referinţă la recursul declarat de Zarija Alina, solicitînd respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014. La 25 august 2014 referinţă la recursul declarat de către Zarija Alina a fost depusă şi de Ministerul Afacerilor Interne al RM, care la fel, a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentei la 28 mai 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 181). Instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 15 iulie 2014 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 7 Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Inspectoratului General al Poliţiei, Zariza Alina, în urma modificării şi concretizării cerinţelor, a solicitat recunoaşterea ilegalităţii răspunsurilor Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 27/4-Z-17 din 21 iunie 2012, Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-Z-994/12 din 10 iulie 2012 şi a Inspectoratului General al Poliţiei nr. 34/5-Z2495/13 din 06 noiembrie 2013 şi încasarea, în mod solidar, de la Ministerul Afacerilor Interne al RM, Inspectoratul General al Poliţiei şi Casa Naţională de Asigurări Sociale în beneficiul său a indemnizaţiei pentru creşterea copilului Zarija Irina, lunar a cîte 30% reieşind din venitul mediu lunar de 3838,13 lei în ziua achitării salariului la locul de muncă a soţului pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a admis acţiunea şi a recunoscut ca fiind ilegale răspunsurile Ministerului Afacerilor Interne nr. 27/4-Z-17/12 din 21 iunie 2012, Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. VII-Z-994/12 din 10 iulie 2012 și Inspectoratului General de Poliție nr. 34/5-Z-2495/13 din 06 noiembrie 2013 și a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al RM în beneficiul Alinei Zarija îndemnizația pentru creșterea copilului Zarija Irina născută la 26 mai 2012 lunar a cîte 30% din venitul lunar de 3838 lei,13 lei pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului și cheltuielile de judecată în mărime de 3 000 lei Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Ministerul Afacerilor Interne, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei şi admiterii acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 124 alin.(2) Codul muncii, art. 18 alin.(1) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XIV din 22 iulie 2004 şi pct. 2, 4, 8 şi 13 al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, a menţionat că indiferent dacă solicitantul este angajat în cîmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani trebuie să fie depusă la casa teritorială de asigurări sociale.

În acelaşi timp, instanţa de apel a reţinut că Zarija Alina nu a depus o astfel de cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale şi nu poate invoca obligarea achitării indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului lunar a cîte 30% din venitul mediu lunar de 3838,13 lei pe parcursul a trei ani de la naşterea copilului, atunci cînd nu a solicitat la general plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Totodată, instanţa de apel cu referire la art. 3 al Legii nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, a remarcat că Zarija Alina, pe 8 parcursul vieţii nu a contribuit la formarea fondului de asigurări sociale, nu a achitat contribuţii individuale de asigurări sociale şi respectiv, nu s-a asigurat de eventualele riscuri de asigurări sociale.

Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia. În susţinerea opiniei enunţate se reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine că Zarja Alina a încheiat căsătoria cu Zarija Eduard la data de 24 februarie 2012 (f.d. 15). Tot actele cauzei atestă că Zarija Alina nu este încadrată în câmpul muncii, demisionînd de la Curtea de Apel Bălţi la 09 aprilie 2009 (f.d.

18) şi se află la întreţinerea soţului ei Zarija Eduard, care este colaborator al Organelor Afacerilor Interne, având gradul de locotenent de poliţie, deţinând funcţia de şef al postului de poliţie Drochia al Comisariatului de Poliţie în Transport Ocniţa al Direcţiei poliţiei transporturi a Departamentului Poliţiei al MAI, fapt ce se atestă prin certificatul eliberat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, Comisariatul poliţiei transporturi Ocniţa nr. 528 din 04 aprilie 2012 (f. d. 11). La fel materialul probator atestă că la 26 mai 2012 s-a născut fiica Zarija Irina (f. d. 16), Alina Zarija în perioada de la 12 martie 2012 – 30 iulie 2012 aflându-se în concediu medical prenatal şi postnatal, fapt ce se reflectă din certificatele de concediu medical seria 01 nr. 430227 şi nr. 434995 (f. d. 17-18).

Aici este de menţionat că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 (f.d. 44-47, 69-76), au fost admise cerinţele Alinei Zarija şi obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să stabilească, calculeze şi să achite Alinei Zarija indemnizaţia pentru concediul medical (de maternitate) în privinţa copilului minor Zarija Irina, născută la 26 mai 2012, în condiţiile art. 124 alin.(1) Codul muncii. Este cert şi faptul că Zarija Alina s-a adresat la data de 13 iunie 2012 cu o cerere Ministerului Afacerilor Interne al RM, prin care a solicitat achitarea indemnizaţiei atît pentru concediul de maternitate, cît şi indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului Zarija Irina, născută la 26 mai 2012, pînă la vîrsta de 3 ani.

Prin răspunsul nr. 27/Z-17/12 din 21 iulie 2012, recurenta a fost informată de Ministerul Afacerilor Interne al RM că cererea a fost expediată pentru examinare după competenţă la Casa Naţională de asigurări Sociale (f.d. 10). Iar prin răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. VII-Z-994/12 din 10 iulie 2012, Alinei Zarija i s-a comunicat că soţiile colaboratorilor poliţiei nu pot beneficia de indemnizaţia de maternitate din contul bugetului asigurărilor sociale de stat (f.d. 130-131).

La fel, la caz se constată că prin cererea prealabilă adresată inspectoratului General de Poliţie din 18 octombrie 2012, Zarija Alina a solicitat calcularea şi plata indemnizaţiei lunare pentru creştere/îngrijirea copilului Zarija Irina pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, în mărime de 30 % din venitul mediu lunar realizat de către soţul său Zarija Eduard pe parcursul ultimelor 6 luni pînă la naşterea copilului, care, la rîndul său, prin răspunsul nr. 34/5-Z 2495/13 din 06 noiembrie 2013, a informat recurenta că este în drept de a solicita stabilirea şi achitarea indemnizaţiei de 9 maternitate de la Casa Naţională de Asigurări Sociale în baza de acte justificative, într- un termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire (f.d.

116- 117). Astfel, în speţă prezintă relevanţă prevederile art. 124 Codul muncii, din care este de înţeles că femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, în baza unei cereri scrise, după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat. La fel pct. 6 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a îndemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, statuează că stabilirea, calcularea şi plata indemnizaţiilor se efectuează de către entitatea în care îşi desfăşoară activitatea de bază angajatul (unde se păstrează carnetul de muncă) prin contract individual de muncă.

Iar punctul 21 Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, stipulează că în cazul acordării concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, persoana îndreptăţită va beneficia de ambele indemnizaţii (de maternitate şi de îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani).

Raportând la caz dispoziţiile enunţate, instanţa de recurs remarcă drept justă soluţia primei instanţe cu privire la admiterea pretenţiei cu privire la încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul Alinei Zarija a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a câte 30% din venitul mediu lunar de 3838,13 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului Zarija Irina, începând cu 26 mai 2012. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs consideră necesar de a menţiona şi prevederile Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în vigoare din 05 martie 2013, unde la art. 61 alin. (1) expres se indică că viaţa, sănătatea şi capacitatea de muncă a poliţistului sunt supuse asigurării de stat obligatorii din bugetul de stat.

Iar, articolul 37 alin. (4) al aceleiaşi legi, direct prevede că concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul. Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea poliţistului o constituie venitul mediu lunar al poliţistului. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat.

Prin prisma modificărilor recent operate în cadrul legal naţional, şi anume adoptării şi intrării în vigoare a Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în vigoare din 05 martie 2013, care a succedat abrogarea Legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie subliniază intenţia expresă a legislatorului naţional de a reglementa plata îndemnizaţiei 10 de maternitate, precum şi indemnizaţiei pentru creşterea copilului ce se acordă poliţistului de la locul de serviciu din bugetul de stat. Cele descrise atestă şi corectitudinea efectuării calcului venitului mediu lunar a lui Zarija Eduard în mărime de 3838,13 lei din care corect de către prima instanţă s-a dispus încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul Alinei Zarija a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a câte 30% lunar.

În susţinerea opiniei date vine şi art. 18 alin. (1) şi (4) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, care indică că asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi până la vârsta lui de 3 ani. Începând cu anul 2010, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art. 7, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil.

Astfel, constatările relatate indică şi la netemeinicia argumentelor Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Comisariatului General de Poliţie, reţinut de altfel şi de instanţa de apel, precum că obligaţia de a stabili, calcula şi achita indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani îi revine Casei Naţionale de Asigurări Sociale, deoarece după cum statuează modificările operate în legislaţia internă, anume angajatorului îi revine obligaţiunea de a achita această indemnizaţie din bugetul de stat, care la caz se constată a fi Ministerul Afacerilor Interne al RM.

De altfel, se reţine drept corectă şi menţiunea primei instanţe cu privire la netemeinicia argumentelor Ministerului Afacerilor Interne al RM, Inspectoratului General al Poliţiei şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu referire la faptul că colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatoriu, iar indemnizaţiile de maternitate prevăzute de legislaţia muncii şi Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt limitate pentru persoanele asigurate în sistemul public de asigurări sociale.

Aceasta, deoarece conform art. 5 al Legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990, activitatea poliţiei este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de hotărârile Guvernului, de deciziile autorităţilor administraţiei publice locale şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne, care nu contrazic prezenta lege, sub acest aspect, cumulul legislativ aplicabil la caz nu contrazice dispoziţiei citate. În asemenea împrejurări, se atestă corectitudinea concluziilor primei instanţei, care a soluţionat cauză cu trimitere la materialul probator administrat şi apreciat cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC şi susţinute de normele de drept material, pe cînd instanţa de apel a dat o interpretare greşită atît materialului probator, cît şi normelor legale aplicabile speţei.

Totodată instanţa de recurs constată ca neîntemeiat şi dezacordul Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la admiterea de către prima instanţe a cerinţei de încasarea a cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 3000 lei. În susţinerea opiniei date se reţin prevederile art. 96 CPC, care direct prevăd că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

11 La caz, cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 3000 lei, încasate prin hotărârea primei instanţe, se confirmă prin bonul de plată seria EN nr. 490607 din 11 noiembrie 2013 (f. d. 134). În conexiunea celor relatate se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis acţiunea Alinei Zarija. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Zarija Alina, reprezentată de avocatul Lebedinschi Adrian. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alinei Zarija împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 12