3ra-930/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 3ra-930/13 Judecător: N.Budăi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Nicolae Clima, Elena Covalenco, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de avocatul Lozovscaia Tatiana în interesele lui Cavcaliuc Liubov, în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Cavcaliuc Liubov împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Asigurări Sociale, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2012, CONSTATĂ: La 25 septembrie 2012, Cavcaliuc Liubov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat, că activează în cadrul organelor afacerilor interne din 16.05.2008, în prezent deţine funcţia de ofiţer urmărire penală al Secţiei urmărire penală a Comisariatului de poliţie sectorul Botanica al Comisariatului general de poliţie al mun. Chişinău. La 28 august 2011 a încheiat căsătoria cu Grişciuc Constantin, care a fost înregistrată de Primăria comunei Micăuţi, r-l Străşeni. În această căsătorie, la 15 februarie 2012, s-a născut fiul Grişciuc Laurenţiu. Astfel, prin ordinul MAI nr. 206ef.

din 18 mai 2012, i-a fost acordat concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului, în baza certificatului de naştere seria NA-VI nr. 1425651. Ca urmare, la 10 august 2012, în adresa pîrîtului MAI s-a adresat cu cerere prealabilă, prin care a solicitat, stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 (trei) ani, însă, la 03.09.2012, de către MAI a fost informată, prin răspunsul nr. 15/4-C-336/12 din 20.08.2012, precum că, problema abordată nu ţine de competenţa MAI, iar cererea urmează a fi adresată Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Totodată, la aceeaşi dată s-a adresat cu cerere prealabilă către pîrîtul CNAS, care nici nu a binevoit să răspundă.

Ulterior, la 10 septembrie s-a adresat, în mod repetat, la care a primit răspuns sub nr.VII-C-1373/12 din 18.09.2012, precum că petiţiile adresate a doua oară nu se reexaminează şi precum, că i s-a dat un răspuns detaliat prin scrisoarea nr.VTI-C-1258/12 din 14.09.2012. 1 Consideră refuzurile pîrîţilor ca fiind ilegale şi neîntemeiate, deoarece, indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani i se plăteşte de către CNAS cu derogare de la prevederile legislaţiei în vigoare, şi anume, din contul bugetului de asigurări sociale de stat, în mărime de 300 lei lunar ca pentru persoană şomeră, deşi urma să i se plătească din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne, şi anume 30 % din venitul mediu lunar.

Consideră, că Ministerul Afacerilor Interne face parte din autorităţile executive, şi respectiv, situaţia ei cade şi sub incidenţa art.4, alin.(l), pct.(2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale 489-XIV din 08.07.1999, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive. Acest fapt este prevăzut expres în Legea cu privire la poliţie. Conform art. 34 alin. (l) din Legea nr.416-XII din 18.12.1990, toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

Prin urmare, colaboratorii poliţiei sînt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale, or, potrivit art. 17 din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 282 din 27.12.2011, despăgubirile de asigurare pentru persoanele care, conform legislaţiei, sunt supuse asigurării de stat obligatorii se plătesc în baza documentelor perfectate de către serviciile de specialitate ale autorităţilor (instituţiilor) în care sunt angajate aceste persoane, din mijloacele autorităţilor (instituţiilor) respective.

În acest sens, potrivit anexei nr.2 la aceeaşi lege, Ministerului Afacerilor Interne, pentru asigurarea şi asistenţa socială, i-au fost repartizate pe lîngă alte fonduri suma de 389 838,6 lei, iar potrivit art.7 alin. (l) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr.270 din 23.12.2012, plătitorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cei finanţaţi de la bugetul public naţional, sînt obligaţi să transfere, în mărimea cuvenită, în modul şi în termenele stabilite în anexa nr.3, contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, aferente salariilor calculate şi altor recompense.

De aceea consideră, că refuzul pîrîtului MAI şi argumentul acestuia precum că, colaboratorilor organelor afacerilor interne nu li se calculează contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv, nu întrunesc stagiul necesar de cotizare şi nu sînt persoane asigurate, din ce motiv nu are dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani ca persoană asigurată, este ilegal, prin ce se încalcă principiul constituţional şi internaţional al respectării dreptului omului, deoarece prevederile Legii pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.183 privind revizuirea Convenţiei (revizuite) asupra protecţiei maternităţii din 1952 nr.87 din 20.04.2006, a stabilit expres, că dreptul la indemnizaţie îl au femeile salariate fără a specifica că de acest drept beneficiază doar cele care sînt asigurate în sistemul public de asigurări sociale.

A mai indicat reclamanta, că prin refuzul pîrîţilor de a-i recunoaşte dreptul încălcat, se consideră umilită şi impusă de a-i restabili drepturile încălcate prin instanţă, suferind astfel anumite stări de frustraţie. Necătînd la faptul că cuantumul 2 prejudiciului moral totuşi urmează a fi apreciat de către instanţa de judecată, consideră că suma de 20 000 lei este conformă în raport cu caracterul încălcării dreptului, şi-i va oferi o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul adus.

Solicită reclamanta, declararea drept ilegal refuzurile MAI nr. 15/4-C-336/12 din 20.08.2012 şi CNAS-ului nr.VII-C-1373/12 din 18.09.2012, obligarea MAI să stabilească, calculeze şi achite indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în modul prevăzut de art.7 alin.(l) din Legea nr.289-XV din 22.07.2004, în ziua achitării salariului, pentru perioada aflării în concediul de îngrijire a copilului, încasarea din contul MAI în beneficiul lui Cavcaliuc Liubov a sumei de 20 000 lei cu titlu de despăgubire morală şi a cheltuielilor de judecate suportate în legătura cu judecarea pricinii. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2012 acţiunea lui Cavcaliuc Liubov a fost respinsă ca nefondată.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 4 alin. (1), 5, 7 alin. (1) al Legii nr.289 din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, art. 3 lit. e) al Legii nr.489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, pct. 2, 3 al Hotărîrii Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, menţionînd că colaboratorilor MAI, cu excepţia angajaţilor civili, nu li se calculează contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv nu întrunesc stagiul necesar de cotizare, nefiind persoane asigurate prin sistemul public de asigurări sociale.

Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de fond, la 12 februarie 2013, avocatul Tatiana Lozovscaia în interesele lui Covalciuc Liubovi a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurenta a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material prin interpretarea eronată a legii. Ministerul Afacerilor Interne a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca nefondat. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de avocata Lozovscaia Tatiana în interesele lui Cavcaliuc Liubov este depus în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum rezultă din materialele cauzei, hotărîrea contestată a fost adoptată la 12.11.2012 (f.d.

50-55). La 10.12.2012, reprezentantul reclamantei Cavcaliuc Liubov, avocata Lozovscaia Tatiana a recepţionat hotărîrea motivată a Curţii de Apel Chişinău din 12.11.2012 (f.d. 56). În acest sens, afirmaţia din recurs cum că hotărîrea motivată a 3 fost comunicată reprezentantului recurentei la 11.12.2012, este eronată şi contravine înscrisurilor din dosar. Recursul este depus la Curtea Supremă de Justiţie la 12.02.2013. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurenta Lozovscaia Tatiana în interesele lui Cavcaliuc Liubov a omis termenul de atac. Or, pornind de la prevederile art. 434 alin. (1) CPC şi avînd în vedere că hotărîrea motivată a fost recepţionată la 10.12.2012, anume din acest moment şi începe să curgă termenul de atac cu recurs.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de avocatul Lozovscaia Tatiana în interesele lui Cavcaliuc Liubov este depus în afara termenului de atac şi acesta urmează a fi respins ca tardiv Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DECIDE: Se respinge recursul declarat de avocatul Lozovscaia Tatiana în interesele lui Cavcaliuc Liubov. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2012, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Cavcaliuc Liubov împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Asigurări Sociale, privind contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Elena Covalenco Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5