3ra-1064/13 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: N. Traciuc dosar nr. 3ra-1064/13 DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Ţurcan împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 26 iunie 2012, Maria Ţurcan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că este angajată în OAI din 14 martie 2006, actualmente ocupând funcţia de inspector principal al serviciului informaţii operativ- analitice al secţiei analiză, monitorizare şi control a CGP mun. Chişinău. Menţionează că la 03 ianuarie 2012, a născut fiul Ion Ţurcan, fapt confirmat prin certificatul de naştere seria şi numărul NA-VI 1424170 eliberat de OSC sectorul Botanica mun. Chişinău.

Prin ordinul MAI i s-a acordat concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pentru perioada de timp 04 mai 2012 până la 03 ianuarie 2015. Reieşind din prevederile art. 16 şi 18 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, la 24 mai 2012 s-a adresat către pârât cu cerere, prin care a solicitat calcularea şi plata în folosul ei a indemnizaţiei pentru concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice, a indemnizaţiei pentru concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice, şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, în mărime de 30%, din salariul mediu pe parcursul ultimelor 6 luni până la naşterea copilului, din contul MAI, plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani, conform art. 18 al legii indicate, însă prin răspunsul nr. 15/4-Ţ-202/12 din 28 mai 2012, Şeful Direcţiei Generale Economie şi Finanţe a MAI, cererea i-a fost respinsă, fiindu-i comunicat că colaboratorii de poliţie nu au obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor şi i-a fost recomandat să se adreseze către Casa Naţională de Asigurări Sociale pentru calcularea indemnizaţiilor respective.

Consideră că prin refuzul MAI i se încalcă dreptul ei la primirea indemnizaţiilor de maternitate şi pentru creşterea copilului. Cu referire la prevederile art. 123, 124 Codul muncii, Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporara de munca şi alte prestaţii de asigurări sociale, Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului RM privind aprobarea nr. 108 din 03 februarie 2005, susţine că pretenţiile sunt întemeiate.

Indică că pe parcursul lunilor iulie - decembrie 2011 a realizat un venit de 24649,76 lei, media lunară constituind 4108,29 lei, respectiv, indică că Ministerul Afacerilor Interne urmează să-i achite lunar a câte 1232,48 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, respectiv de la 03 ianuarie 2012 până la 02 ianuarie 2015. Solicită obligarea Ministerului Afacerilor Interne la plata în beneficiul Mariei Ţurcan a indemnizaţiei pentru concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice reieşind din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei, obligarea Ministerului Afacerilor Interne la plata în folosul Mariei Ţurcan a indemnizaţiei pentru concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice reieşind din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei, a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a câte 30% din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului Ion Ţurcan, de la 04 mai 2012 până la 02 ianuarie 2015, încasarea cu titlu de prejudiciu moral suma de 1000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012 acţiunea a fost admisă integral, a fost obligat MAI al RM la plata în beneficiul Mariei Ţurcan a indemnizaţiei pentru concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice reieşind din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei, obligat MAI al RM la plata în beneficiul Mariei Ţurcan a indemnizaţiei pentru concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice reieşind din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei, obligat MAI al RM la plata în beneficiul Mariei Ţurcan a indemnizaţiei pentru creşterea copilului lunar câte 30 % din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei de la 04 mai 2012 până la 02 ianuarie 2015, obligat MAI al RM la plata în beneficiul Mariei Ţurcan a prejudiciului moral în mărime de 1000 lei şi la plata cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei.

La 31 ianuarie 2013, Ministerul Afacerilor Interne al RM a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, susţinând că de instanţă nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind interpretate eronat normele de drept material. 2 Menţionează că colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi din sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatorii, iar îndemnizaţiile de maternitate prevăzute de legislaţia muncii şi Legea privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt limitate pentru persoanele asigurate în sistemul public de asigurări sociale.

Susţine că în urma examinării mai multor cereri de acest gen şi în scopul primirii unei hotărâri legitime, de către MAI, la 02 noiembrie 2006 a fost interpelată Comisia Parlamentară pentru protecţie socială, sănătate şi familie referitor la acordarea concediilor de maternitate soţiilor colaboratorilor de poliţie care se află la întreţinerea acestora, care la 09 noiembrie 2006 a comunicat că prevederile art. 124-126 Codul muncii nu se extind asupra colaboratorilor organelor afacerilor interne, deoarece ultimii sunt încadraţi în muncă potrivit legislaţiei administrative. Afirmă că conform alin. (5) art. 7 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, subiecţii prezentei legi pot fi numai soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi.

Cu privire la capătul de cerere ce ţine de obligarea MAI să stabilească, să calculeze şi să achite lunar indemnizaţia pentru concediu de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani, susţine că conform art. 124 alin. (2) Codul muncii, în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin. (1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani. Indemnizaţia pentru acest concediu se plăteşte din bugetul asigurărilor sociale de stat. Cu referire prevederile Legii nr. 289-XV din 22.07.2004 privind îndemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, insistă că plata acestei indemnizaţii se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când colaboratorii organelor afacerilor interne nu achită contribuţii de asigurări sociale de stat.

La fel indică că conform pct. 3 al Hotărârii Guvernului RM nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, stabilirea şi evidenţa indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, începând cu 1 noiembrie 2002, se va efectua de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi subdiviziunile teritoriale ale acesteia, iar plata indemnizaţiilor nominalizate se va efectua de către „Banca de Economii” S.A. Mai indică că nici cererea cu privire la plata prejudiciului moral nu este motivată, prin careva dovezi şi concretizări asupra faptului care au cauzat aceste suferinţe. De asemenea consideră că, şi capătul de cerere cu privire la plata serviciilor avocatului în mărime de 3000 lei este excesiv şi neîntemeiat.

Conform art. II alin. (8) al Legii pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012 (în vigoare de la 01 decembrie 2012), termenul de declarare a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel şi împotriva deciziilor instanţelor de apel pronunţate până la intrarea în vigoare a prezentei legi este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei motivate. 3 Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost primită de recurent la 29 ianuarie 2013, fapt confirmat prin ştampila cu numărul de intrare de pe scrisoarea de însoţire a primei instanţe, din care rezultă că copia hotărârii a fost expediată la 25 ianuarie 2013 (f. d. 47). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea parţială a hotărârii primei instanţe în partea admiterii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi emiterea unei noi hotărâri în partea dată cu privire la respingerea acestui capăt de cerere din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei Maria Ţurcan este colaborator al Organelor Afacerilor Interne din 14 martie 2006, fiind angajată prin ordinul CPS Centru al CGP mun. Chişinău nr. 32 din 14 martie 2006, la moment deţinând funcţia de inspector principal al serviciului informaţii operativ-analitice al secţiei analiză, monitorizare şi control a CGP mun. Chişinău.

Tot materialul probator atestă că Maria Ţurcan în perioada de la 06 octombrie 2011 până la 09 februarie 2012 s-a aflat în concediu medical prenatal şi postnatal, fapt ce se reflectă din certificatul de concediu medical seria 01 nr. 028958 (f. d. 12), iar la 03 ianuarie 2012 s-a născut fiul Ion Ţurcan, fapt confirmat prin certificatul de naştere (f. d. 11). Înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Maria Ţurcan a solicitat obligarea MAI al RM la plata indemnizaţiei pentru concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice reieşind din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei şi pentru concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice reieşind din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei, a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a câte 30% din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului Ion Ţurcan, începând cu 04 mai 2012 până la 02 ianuarie 2015, încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 1000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, prima instanţă just a reţinut că cerinţele Mariei Ţurcan se încadrează în condiţiile prevederilor art. 124 alin. (1) Codul muncii, care statuează că femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art. 123 alin. (2). Astfel, instanţa de recurs constată că prima instanţă cu o motivare amplu argumentată şi o pronunţare asupra tuturor aspectelor juridice, corect a ajuns la 4 concluzia temeiniciei pretenţiei cu privire la obligarea MAI RM de a-i achita indemnizaţia pentru concediu prenatal cu o durată de 70 zile calendaristice şi pentru concediu postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice reieşind din venitul mediu lunar a Mariei Ţurcan în mărime de 4108,29 lei.

În acest context prezintă relevanţă art. 5 alin. (1) lit. d) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, care indică că asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la indemnizaţie de maternitate.

Aceiaşi dispoziţie este statuată şi la punctul 12 lit. d) al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005. În acest context, se va remarca că prevederile art. 16 alin. (1) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, cât şi dispoziţiile punctului 21 al Regulamentului nominalizat, direct indică că asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

Cu referire la normele enunţate, cât şi prin prisma reglementărilor normelor expuse care de asemenea stabilesc şi modul de calculare şi de plată a indemnizaţiei solicitate de intimată în cauză, instanţa de recurs reţine că prima instanţă corect a concluzionat că Ministerul Afacerilor Interne al RM este obligat să achite Mariei Ţurcan indemnizaţia pentru concediul prenatal cu o durată de 70 zile calendaristice şi indemnizaţia pentru concediul postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice, reieşind din venitul mediu lunar de 4108,29 lei.

Prin urmare, corect prima instanţă a ajuns la concluzia că nu au relevanţă argumentele recurentului că colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatoriu, iar indemnizaţiile de maternitate prevăzute de legislaţia muncii şi Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt limitate pentru persoanele asigurate în sistemul public de asigurări sociale.

Aceasta, deoarece conform art. 5 al Legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990, activitatea poliţiei este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de hotărârile Guvernului, de deciziile autorităţilor administraţiei publice locale şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne, care nu contrazic prezenta lege, sub acest aspect, cumulul legislativ aplicabil la caz nu contrazice dispoziţiei citate. În asemenea împrejurări, se atestă corectitudinea soluţiei primei instanţe cu privire la admiterea pretenţiei Mariei Ţurcan cu privire la obligarea MAI al RM la plata indemnizaţiei în beneficiul ei pentru concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice reieşind din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei şi pentru concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice reieşind din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei.

De altfel, corect prima instanţă a ajuns şi la concluzia temeiniciei pretenţiei cu privire la obligarea MAI al RM la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului a câte 5 30% din venitul mediu lunar de 4108, 29 lei, pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului Ion Ţurcan, începând cu 04 mai 2012 până la 02 ianuarie 2015. Materialul probator denotă că prin ordinul nr. 180 ef din 04 mai 2012 Mariei Ţurcan i-a fost acordat concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului de la 04 mai 2012 până la 03 ianuarie 2015, în baza cererii scrise din 02 mai 2012 (f. d. 26). În acest context instanţa de recurs reţine dispoziţiile art. 124 Codul muncii, din care este de înţeles că femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, în baza unei cereri scrise, după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.

La fel pct. 6 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a îndemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, statuează că stabilirea, calcularea şi plata indemnizaţiilor se efectuează de către entitatea în care îşi desfăşoară activitatea de bază angajatul (unde se păstrează carnetul de muncă) prin contract individual de muncă.

Iar punctul 21 Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, stipulează că în cazul acordării concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, persoana îndreptăţită va beneficia de ambele indemnizaţii (de maternitate şi de îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani). Raportând la caz dispoziţiile enunţate, instanţa de recurs remarcă drept justă şi soluţia primei instanţe cu privire la admiterea şi acestui capăt de cerere.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs consideră necesar de a menţiona şi prevederile Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în vigoare din 05 martie 2013, unde la art. 61 alin. (1) expres se indică că viaţa, sănătatea şi capacitatea de muncă a poliţistului sunt supuse asigurării de stat obligatorii din bugetul de stat. Iar, articolul 37 alin. (4) al aceleiaşi legi, direct prevede că concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul.

Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea poliţistului o constituie venitul mediu lunar al poliţistului. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. Prin prisma modificărilor recent operate în cadrul legal naţional, şi anume adoptării şi intrării în vigoare a Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în vigoare din 05 martie 2013, care a succedat abrogarea Legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie subliniază intenţia expresă a legislatorului naţional de a reglementa plata îndemnizaţiei 6 de maternitate, precum şi indemnizaţiei pentru creşterea copilului ce se acordă poliţistului de la locul de serviciu din bugetul de stat.

Cele descrise atestă şi corectitudinea efectuării calcului venitului mediu lunar a Mariei Ţurcan în mărime de 4108, 29 lei din care corect de către instanţă s-a dispus obligarea MAI al RM la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului a câte 30%. În susţinerea opiniei date vine şi art. 18 alin. (1) şi (4) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, care indică că asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi până la vârsta lui de 3 ani. Începând cu anul 2010, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art. 7, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil.

Astfel, constatările relatate indică şi la netemeinicia argumentului recurentului precum că obligaţia de a stabili, calcula şi achita indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani îi revine Casei Naţionale de Asigurări Sociale, deoarece după cum statuează modificările operate în legislaţia internă, anume angajatorului îi revine obligaţiunea de a achita această indemnizaţie din bugetul de stat, care la caz se constată a fi Ministerul Afacerilor Interne al RM. În asemenea împrejurări, se atestă corectitudinea concluziilor primei instanţei, care a soluţionat cauză cu trimitere la materialul probator administrat şi apreciat cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC şi susţinute de normele de drept material, astfel criticele formulate în recurs în sensul enunţat mai sus sunt nejustificate.

Instanţa de recurs constată ca neîntemeiat şi dezacordul recurentului cu privire la admiterea cerinţei de încasarea a cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 3000 lei. În susţinerea opiniei date se reţin prevederile art. 96 CPC, care direct prevăd că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. La caz, cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 3000 lei, încasate prin hotărârea recurată, se confirmă prin bonul de plată seria EN nr. 490565 din 20 septembrie 2012 (f. d. 23). Cât priveşte capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral, instanţa de recurs constată că acesta nejustificat a fost admis de către prima instanţă prin încasarea unei sume de bani.

La acest capitol se va remarca că însuşi constatarea violării normelor de drept enunţate şi recunoaşterea revendicărilor pecuniare recunoscute de lege Mariei Ţurcan constituie prin sine o satisfacţie echitabilă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de aceasta. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 aprilie 2004 în cauza Amihalachioaie contra Moldovei. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de 7 către Ministerul Afacerilor Interne al RM, de a casa hotărârea primei instanţe în partea obligării MAI al RM la plata în beneficiul Mariei Ţurcan a prejudiciului moral în mărime de 1000 lei şi a emite în partea dată o nouă hotărâre cu privire la respingerea acestui capăt de cerere.

În rest de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Se casează parţial hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Ţurcan împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral în partea prin care a fost admisă pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral şi se emite în partea dată o nouă hotărâre, prin care: Se respinge pretenţia Mariei Ţurcan împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.

În rest hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012 se menţine. Decizia este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu 8