3ra-1416/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – N. Traciuc dosarul nr. 3ra-1416/13 DECIZIE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Veronicăi Zaharco împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 14 noiembrie 2012, Natalia Proca a depus cerere de chemare în judecată împotriva MAI al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că soţul ei Dmitrii Zaharco activează în cadrul organelor afacerilor interne, în prezent exercitând funcţia de inspector superior al Serviciului „A” al Secţiei Poliţiei Criminale a Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău. Menţionează că la data de 20 septembrie 2012 s-a născut fiica Maria-Drăgălina. Susţine că la 27 septembrie 2012 s-a adresat cu cerere către MAI al RM, prin care a solicitat calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate de la locul de muncă a soţului, deoarece la moment ea nu este încadrată în câmpul muncii, la care însă nu a primit nici un răspuns. Consideră refuzul pârâtului ilegal şi contrar prevederilor legii.

Solicită recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul MAI al RM de a calcula şi achita ei indemnizaţia pentru concediu medical (de maternitate), obligarea MAI al RM să-i stabilească, calculeze şi să-i achite indemnizaţia pentru concediu medical (de maternitate), ce include concediu prenatal cu o durată de 70 zile calendaristice şi concediu postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice, în condiţiile art. 124, alin. (l) din Codul muncii.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2012 a fost admisă acţiunea, recunoscut ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne al RM de a calcula şi achita indemnizaţia de maternitate în folosul Veronicăi Zaharco, obligat MAI al RM să stabilească, să calculeze şi să achite Veronicăi Zaharco indemnizaţia pentru concediu 1 de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice, în condiţiile prevăzute de art. 124 alin. (1) Codul muncii. La 18 iunie 2013, MAI al RM a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerând că prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi a interpretat eronat normele de drept material. La fel, insistă că nu au fost luate în consideraţie argumentele şi probele invocate de către reprezentantul pârâtului. Menţionează că prin hotărârea contestată s-a dispus stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate conform art. 124 alin. (1) Codul muncii care prevede că plăţile de acest gen se plătesc în modul prevăzut de art. 123 alin. (2), care reglementează modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu referire la art. 124 alin. (1) Codul muncii susţine că femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii - 70 de zile calendaristice), plătindu- li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art. 123 alin. (2). Conform art. 123 alin. (2) Codul muncii, modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare.

Indică că conform art. 7 alin. (5) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate, acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului salariat, este venitul mediu lunar asigurat al soţului şi se determină în condiţiile prevăzute în prezentul articol, iar în art. 4 al aceleaşi legi se stipulează că plata prestaţiilor de asigurări sociale se efectuează de la bugetul asigurărilor sociale de stat. La fel, afirmă că conform Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999, persoană asigurată se consideră persoana fizică aptă pentru muncă, cu domiciliu în Republica Moldova, care plăteşte contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

Conform art. 34 alin. (1) al Legii nr. 416 din 18 decembrie 1990, cu privire la poliţie, toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii. Astfel, consideră că colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatorii, iar indemnizaţiile de maternitate prevăzute de legislaţia muncii şi Legea privind indemnizaţiile pentru 2 incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt limitate pentru persoanele asigurate în sistemul public de asigurări sociale.

Mai menţionează că în urma examinării mai multor cereri de acest tip şi în scopul primirii unei hotărâri legitime, de către MAI al RM, la 02 noiembrie 2006 a fost interpelată Comisia parlamentară pentru protecţie socială, sănătate şi familie referitor la acordarea concediilor de maternitate soţiilor colaboratorilor de poliţie care se află la întreţinerea acestora, care la 09 noiembrie 2006 a comunicat că prevederile art. 124-126 Codul muncii nu se extind asupra colaboratorilor organelor afacerilor interne, deoarece ultimii sânt încadraţi în muncă potrivit legislaţiei administrative. Prin urmare, cu referire la art. 7 alin. 5 al Legii Republicii Moldova nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, consideră că subiecţii acestei legi pot fi numai soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia hotărârii motivate a primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 13 martie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 35). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul a fost declarat în termen,. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum denotă actele cauzei Veronica Zaharco nu este încadrată în câmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului ei Iurie Proca, care este colaborator al Organelor Afacerilor Interne, având gradul de locotenent major de poliţie, deţinând funcţia de inspector superior al Serviciului „A” al Secţiei Poliţiei Criminale a Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău, fapt ce se atestă prin certificatul eliberat de CTAS Ocniţa nr. 1246 din 09 noiembrie 2012 şi certificatul eliberat de MAI al RM, Comisariatul General de Poliţie al mun.

Chişinău Secţia Poliţiei Rutiere nr. 225 din 25 septembrie 2012 (f. d. 10, 14). Tot materialul probator atestă că la 20 septembrie 2012 s-a născut fiica Maria – Drăgălina Zaharco (f. d. 9), astfel Veronica Zaharco în perioada de la 17 iulie 2012 – 20 noiembrie 2012 aflându-se în concediu medical prenatal şi postnatal, fapt ce se reflectă din certificatul de concediu medical seria 01 nr. 867480 (f. d. 14). Prin acţiunea înaintată, Veronica Zaharco consideră ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediu medical (de maternitate), solicitând obligarea MAI al RM să-i stabilească, calculeze şi să-i achite indemnizaţia pentru concediu medical (de maternitate), în condiţiile art. 124, alin. (l) din Codul muncii al RM, în legătură cu naşterea copilului Maria-Drăgălina, născută la 20 septembrie 2012. 3 Fiind investită cu acţiunea în cauză, prima instanţă just a reţinut că refuzul Ministerului Afacerilor Interne al RM în achitarea indemnizaţiei solicitate de Veronica Zaharco este ilegal, întrucât cerinţele ultimei se încadrează în condiţiile prevederilor art. 124 alin. (1) Codul muncii, care statuează că femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor,

li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art. 123 alin. (2). Prin urmare, prima instanţă cu o motivare amplu argumentată şi o pronunţare asupra tuturor aspectelor juridice, corect a ajuns la concluzia temeiniciei pretenţiei cu privire la obligarea MAI al RM de a-i achita indemnizaţia pentru concediu prenatal cu o durată de 70 zile calendaristice şi pentru concediu postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice.

Conform art. 5 alin. (1) lit. d) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, stipulează că asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la indemnizaţie de maternitate.

Aceiaşi dispoziţie este statuată şi la punctul 12 lit. d) al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005. În acest context, se va remarca că prevederile art. 16 alin. (1) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, cât şi dispoziţiile punctului 21 al Regulamentului nominalizat, direct indică că asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

Cu referire la normele enunţate, cât şi prin prisma reglementărilor normelor expuse care de asemenea stabilesc şi modul de calculare şi de plată a indemnizaţiei solicitate de intimată în cauză, instanţa de recurs reţine că prima instanţă corect a concluzionat că Ministerul Afacerilor Interne al RM este obligat să achite Veronicăi Zaharco indemnizaţia pentru concediul prenatal cu o durată de 70 zile calendaristice şi indemnizaţia pentru concediul postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice, reieşind din venitul mediu la locul de muncă a soţului Dmitrii Zaharco.

Prin urmare, nu au relevanţă argumentele recurentului că colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatoriu, iar indemnizaţiile de maternitate prevăzute de legislaţia muncii şi Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt limitate pentru persoanele asigurate în sistemul public de asigurări sociale, astfel instanţa la emiterea hotărârii a aplicat eronat normele de drept material.

Aceasta, deoarece conform art. 5 al Legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990, activitatea poliţiei este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de hotărârile Guvernului, de deciziile autorităţilor administraţiei publice locale şi de 4 actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne, care nu contrazic prezenta lege, sub acest aspect, cumulul legislativ aplicabil la caz nu contrazice dispoziţiei citate. În conexiunea celor relatate, se atestă corectitudinea concluziilor primei instanţei, care a soluţionat cauza cu trimitere la materialul probator administrat şi apreciat cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC şi susţinute de normele de drept material, astfel criticele formulate în recurs în sensul enunţat sunt nejustificate.

În asemenea împrejurări, argumentele recurentului invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, având la bază cumulul de probe, care au fost apreciate corespunzător. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Veronica Zaharco împotriva Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu 5