2rac-55/14 — Încasarea prejudiciului

Prima instanţă: Gh. Gorun dosar nr.2rac -55/14 Instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac şi A. Minciuna DECIZIE 12 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat şi Elena Covalenco Iurie Diaconu şi Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către „Patria” S.R.L., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Patria” S.R.L. împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Economiei cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Economiei, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 aprilie 2013 şi a fost emisă o nouă hotărîre cu privire la respingerea acţiunii. c o n s t a t ă : La 25 iulie 2012, „Patria” S.R.L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Economiei cu privire la încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii „Patria” S.R.L. a indicat că, la 16 aprilie 2004, managerul principal al Întreprinderi de Stat „Termotehservice” a depus la Curtea de Apel Economică cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate. La 20 aprilie 2004, Curtea de Apel Economică a dispus admiterea spre examinare a cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate.

La 21 mai 2004, Curtea de Apel Economică prin hotărîrea sa a dispus intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Întreprinderea de Stat „Termotehservice”. La 16 septembrie 2004, prin încheierea Curţii de Apel Economică s-a dispus validarea creanţelor conform valorilor şi rangul lor înregistrate în tabela creanţelor. Conform tabelului creanţelor, ca creditor a fost recunoscută şi SRL „Patria” cu suma de 2 967 577 lei. La 25 martie 2009, adunarea creditorilor a dat acordul la lichidarea Întreprinderii de Stat „Termotehservice”. La 23 iulie 2009, prin hotărîrea Curţii de Apel Economică s-a dispus lichidarea Întreprinderii de Stat „Termotehservice”. Mai indică reclamantul că, în urma lichidării Întreprinderii de Stat „Termotehservice”, „Patria” S.R.L.

nu a primit de la întreprinderea lichidată nici o sumă bănească cu titlu de compensare a datoriei. Consideră reclamantul că, în situaţia dată a fost încălcat Articolul 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 04.11.1950, prevedere ce urmează a fi aplicată directă deoarece Întreprinderea de Stat „Termotehservice” a fost o întreprindere de stat, iar patrimoniul ei a fost gestionat de Stat prin intermediul reprezentantului său. Acumulînd datorii, statul urma să prevadă acoperirea acestor datorii la întreprinderea dată din bugetul de stat. Solicită reclamantul, „Patria” S.R.L., încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova în favoarea „Patria” S.R.L.

a sumei de 2 967 577 lei cu titlu de recuperare a datoriei Întreprinderii de Stat „Termotehservice” faţă de SRL „Patria”. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2013, a fost admisă cererea şi a fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul „Patria” S.R.L. suma de 2 967 577 lei cu titlu de recuperarea datoriei Întreprinderii de Stat „Termotehservice” şi taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în mărime de 25 000 lei în total suma de 2 992 577 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Economiei, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 aprilie 2013 şi a fost emisă o nouă hotărîre cu privire la respingerea acţiunii. La 22 noiembrie 2013, „Patria” S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că, instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi anume a aplicat legea naţională deşi urma să aplice direct prevederile Convenţiei CEDO. În susţinerea poziţiei sale recurentul a invocat că „Patria” S.R.L. a avut o creanţă certă în mărime de 2 967 577,00 lei faţă de Întreprinderea de Stat „Termotehservice”, patrimoniul căreia era în gestiunea deplină a statului, iar prin lichidarea acestei întreprinderi fără a fi recompensată creanţa, recurentul a fost privat în mod abuziv de proprietatea sa.

La 09 ianuarie 2014, Ministerul Finanţelor a depus referinţă la recursul declarat de „Patria” S.R.L., solicitînd respingerea recursului, cu menţinerea în vigoare a deciziei Curții de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013. La data de 13 ianuarie 2014, Guvernului Republicii Moldova a depus referinţă la recursul declarat de „Patria” S.R.L., solicitînd respingerea recursului, cu menţinerea în vigoare a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu decizia contestată şi prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel atacată cu recurs. Din materialele dosarului rezultă că, la 16 aprilie 2004, managerul principal al Întreprinderi de Stat „Termotehservice” a depus la Curtea de Apel Economică cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de Întreprinderea de Stat „Termotehservice”.(f.d.-5) Prin încheierea Curţii de Apel Economică din 20 aprilie 2004, a fost admisă spre examinare cererea introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de Întreprinderea de Stat „Termotehservice”.

(f.d.-6) Prin hotărîrea Curţii de Apel Economică din 21 mai 2004, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de Întreprinderea de Stat „Termotehservice”.(f.d.-7) Prin încheierea Curţii de Apel Economică din 16 septembrie 2004, au fost validate creanţele conform valorilor şi rangul lor înregistrate în tabela creanţelor, inclusiv, a fost recunoscut ca creditor „Patria” S.R.L., fiindu-i validată o creanţă în mărime de 2 967 577 lei.(f.d.8-9) Prin hotărîrea Curţii de Apel Economică din 23 iulie 2009 a fost încetat procesul de insolvabilitate a Întreprinderii de Stat „Termotehservice” din insuficienţă a masei debitoare şi a fost dispus lichidarea Întreprinderii de Stat „Termotehservice”. La 25 iulie 2012, „Patria” S.R.L.

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Economiei cu privire la încasarea prejudiciului material. Conform art. 267 alin.(1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art. 272 alin.(1) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Art. 271 Cod civil, stabileşte că, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Materialele dosarului atestă că, hotărîrea de încetarea procesului de insolvabilitate a Întreprinderii de Stat „Termotehservice” din insuficienţă a masei debitoare şi lichidare a acesteia a fost adoptată la 23 iulie 2009, moment din care a început să curgă şi termenul de prescripţie privind înaintarea cererii de reparare a prejudiciului cauzat în rezultatul insuficienţei masei debitoare. Astfel, în sensul art. 267 alin.(1) Cod civil, din data 23 iulie 2009 a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani care a expirat la data de 23 iulie 2012, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la 25 iulie 2012, după expirarea termenului general de prescripţie.

În astfel de circumstanţe, instanţa de recurs reţine corect argumentul intimaţilor precum că, cererea de chemare în judecată înaintată de „Patria” S.R.L. a fost depusă cu încălcarea termenului de prescripţie extinctivă prevăzut de art. 267 alin. (1) Cod civil. Conform art.1 lin. (4) al Legii cu privire la întreprinderea de stat, Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu toate bunurile de care dispune. Organul administraţiei de stat nu poartă răspundere pentru obligaţiunile întreprinderii pe care a înfiinţat-o. Întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiunile organului administraţiei de stat care a înfiinţat-o. Conform art. 20 alin. (1) şi (2) al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de organul administraţiei de stat împuternicit pentru acest lucru…

Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor. Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale. Conform art. 179 alin. (1), (3) şi (4) al Codului Civil, Întreprinderile de stat se fondează şi se dotează de către Guvern sau de alte organe abilitate prin lege. Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale sînt persoane juridice şi răspund pentru obligaţii cu tot patrimoniul lor.

Statul şi unităţile administrativ-teritoriale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor de stat şi ale întreprinderilor municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale. Astfel, la caz, instanţa de recurs reţine corectă concluzia instanţei de apel privind respingerea cereri de chemare în judecată ca neîntemeiată ori din materialele dosarului s-a constat cu certitudine că intimatul „Patria” S.R.L.

a avut o creanţă faţă de Întreprinderea de Stat „Termotehservice”, care fiind un subiect de drept ce răspunde pentru obligaţiile sale doar în limita patrimoniului ce îl deţine, în rezultatul imposibilităţii de aşi satisface datoriile a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de Întreprinderea de Stat „Termotehservice”, proces ce s-a finalizat cu radierea subiectului dat din lipsă de masă debitoare, creanţele înaintate faţă de acesta a fost stinse după rangul respectiv şi în limitata activelor valorificate. Prin urmare „Patria” S.R.L.

deşi a deţinut o creanţă faţă de Întreprinderea de Stat „Termotehservice”, aceasta nu mai poate să solicite stingerea creanţei, ori subiectul faţă de care a fost creanţa nu mai există iar faptul imposibilităţii stingerii acestei creanţe , urmează a fi atribuit la riscurile comerciale ce necesită a fi luat în calcul de fiecare agent economic în activitatea sa la momentul încheierii tranzacțiilor, prin stabilirea capacităţii economice a agentului cu care încheie tranzacţiile însă în lipsa unei asemenea diligenţe nu urmează decît să suporte un eventual risc, prezent în litigiul dat. Mai mult ca atît, prevederile legislaţiei noționale şi anume, art.1 lin. (4) al Legii cu privire la întreprinderea de stat, art. 20 alin. (1) şi (2) al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, art. 179 alin. (1), (3) şi (4) al Codului Civil, prevăd în mod expres că „ întreprinderea de stat poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu toate bunurile de care dispune.

Organul administraţiei de stat nu poartă răspundere pentru obligaţiunile întreprinderii pe care a înfiinţat-o.”, prin urmare instanţa de apel corect a stabilit că „Patria” S.R.L. a înaintat cererea de chemare în judecată neîntemeiat faţă de Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Economiei privind încasarea prejudiciului material cauzat în rezultatul imposibilităţii de a satisface o creanţă faţă de o întreprindere de stat ori fondatorii nu poartă răspundere pentru datoriile întreprinderilor pe care le-au înfiinţat. Cît priveşte argumentele invocate de „Patria” S.R.L.

privind aplicarea directă a practici CtEDO prin încasarea creanţei sale din contul statului, instanța de recurs reţine aceste argumente drept neîntemeiate, ori cauzele invocate şi anume, cauza Cooperativa Agricolă Slobozia-Hanesei versus Moldova, cauza Clionov versus Moldova şi cauza Prodan versus Moldova, deşi au o anumită relevanță asupra situaţiei din speţă, potrivit acestora, CtEDO nu a stabilit răspunderea nelimitată a statului pentru datoriile unei întreprinderi de stat în situaţia în care o întreprindere de stat a intrat în insolvabilitate iar în urma acestui proces unde au participat creditorul şi i-au fost respectate toate drepturile sale, a fost lichidată din cauza insuficienţei masei debitoare.

Mai mult ca atît CtEDO a precizat de mai multe ori că, deşi executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de orice instanţă trebuie privită ca o parte integrantă a "procesului", în sensul articolului 6, aceasta nu înseamnă că un stat poate fi găsit responsabil de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti din cauza insolvabilităţii debitorului (Sanglier v. France, cererea nr.50342/99, §39, 27 mai 2003). Relevant este şi concluzia exprimată în opinia dizidentă a d-nei Wilhemina Thomassen în dosarul Ruianu împotriva României (nr.34647/97, 17 iunie 2003) unde a stabilit că „ precum insolvabilitatea unui debitor şi alte motive pot priva o sentinţă de efectul său util, fără ca autorităţile să poată fi considerate responsabile”.

Totodată CtEDO în cauza Negulescu versus România a stabilit că „ Cu toate acestea nu se poate deduce că statul trebuie considerat vinovat de neplata unei creanţe executorii datorată insolvabilităţii unui debitor ... (Ruianu împotriva României, nr.34647/97, paragraful 66, 17 iunie 2003). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că, instanța de apel întemeiat şi legal a respins cererea depusă de „Patria” S.R.L. iar argumentele privind încasarea creanţei din contul statului în calitatea sa de fondator al întreprinderii de stat aplicând direct practica CEDO, este unul neîntemeiat ori practica CtEDO în asemenea situaţii nu prevede expres răspundere fondatorilor pentru persoanele juridice create , ba mai mult Curtea are anumite rezerve la acest capitol.

Prin urmare, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel reieşind din cumulul de probe prezentate în cadrul judecării cauzei şi bazîndu-se pe normele legale care guvernează raportul juridic litigios, a emis o hotărîre întemeiată şi legală. Din motivele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de „Patria” S.R.L. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Patria” S.R.L.

împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Economiei cu privire la încasarea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat Elena Covalenco Iurie Bejenaru Dumitru Mardari