3r-45/14 — Anularea raportului de expertiză

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 3r-45/14 Judecător: D.Manole Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Taboră Ion, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Taboră Ion împotriva Centrului Naţional de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiţiei al RM privind anularea raportului de expertiză, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost restituită cererea de chemare în judecată, CONSTATĂ: La 07 noiembrie 2013, Taboră Ion s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiţiei al RM privind anularea raportului de expertiză, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, a fost restituită reclamantului cererea de chemare în judecată în cauză, excplicîndu-i totodată lui Taboră Ion că este în drept să depună o cerere de chemare în judecată conform normelor generale la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău – instanţa competentă să judece pricina dată în fond. La adoptarea soluţiei, instanţa a aplicat prevederile art. 33, 331 şi 170 CPC, constatînd că prezentul litigiu urmează a fi soluţionat în fond de o altă instanţă de judecată (Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău) şi nu de instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău, conform competenţei jurisdicţionale. Considerînd ilegală încheierea în cauză, la 30.01.2014, Taboră Ion a contestat- o cu recurs, solicitînd restabilirea termenului de atac, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14.11.2013 şi remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu concluzia instanţei, din motiv că cererea sa nu a trecut procedura de înregistrare şi repartizare şi nu i s- a acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor printr-o încheiere motivată. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul 1 declarat de Taboră Ion este depus în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheirii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea de restituire a cererii de chemare în judecată la 14.11.2013 (f.d. 9-10). La 18.11.2013 încheierea în cauză a fost remisă reclamantului (f.d. 11). Cererea de recurs a fost depusă de către Taboră Ion la 30.01.2014 (f.d. 12). În acelaşi timp, instaţa de recurs constată că, cerinţa recurentului de repunere în termen a recursului, este neîntemeiată.

Potrivit art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Astfel, recurentul susţine că încheierea contestată a primit-o cu întîrziere. Însă, contrar prevederilor art. 116 alin. (3) CPC, nu anexează probele care să confirme recepţionarea întîrziată a încheierii. Mai mult ca atît, potrivit materialelor cauzei, recurentului i-a fost expediată încheierea din 14.11.2013 împreună cu cererea de chemare în judecată încă la 18.11.2013 la adresa indicată de el însuşi – IP-15, or.

Cricova (f.d. 11). Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul a omis termenul de atac. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a încheierii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale 2 rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de Taboră Ion este depus în afara termenului de atac şi acesta urmează a fi respins ca tardiv. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Taboră Ion. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Taboră Ion împotriva Centrului Naţional de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiţiei al RM privind anularea raportului de expertiză, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3