2ra-1844/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr.2ra-1844/14 instanţa de apel: N.Budăi, A. Pahopol, I. Muruianu ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Mocan Igor şi Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mocan Igor către Ministerul Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Mocan Igor, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani din 13 noiembrie 2013, s-a constatat faptul încălcării termenului rezonabil a cauzei civile şi s-a încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Mocan Igor, prejudiciul moral în mărime de 500 lei.

În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: Reclamantul Mocan Igor la data de 01 august 2013, s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Ministerului Justiţiei al RM, solicitând constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile, a încasa din bugetul de stat cu titlu de prejudiciu moral suma de 20.000 unităţi convenţionale pentru încălcarea dreptului la interzicerea torturii, a recunoaşte încălcarea dreptului său la un proces echitabil, a prejudiciului moral în sumă de 10.000 unităţi convenţionale şi dreptul la un recurs efectiv.

În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 08 octombrie 2012 Mocan Igor a depus la Curtea de Apel Chişinău cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei privind repararea, în baza Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 a prejudiciului material şi moral, iar prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012, nu i s-a dat curs cererii de chemare în judecată, acordându-i-se termen reclamantului pînă la 15 noiembrie 2012 pentru lichidarea neajunsurilor.

1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012 a fost restituită cererea de chemare în judecată Mocan Igor către Ministerul Justiţiei privind repararea prejudiciului material şi moral, astfel la data de 27 noiembrie 2012 reclamantul a declarat recurs asupra încheierii din 16 noiembrie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2013 a fost admis recursul declarat de Mocan Igor, casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 februarie 2013, cererii de chemare în judecată nu i s-a dat curs, fiindu-i acordat termen reclamantului pînă la data de 04 martie 2013 pentru înlăturarea neajunsurilor.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 04 martie 2013 s-a dispus restituirea acţiunii menţionate, iar la 24 aprilie 2013 reclamantul a depus recurs împotriva încheierii din 04 martie 2013, care prin decizia Curţii de Apel din 09 iulie 2013 a fost admis, s-a casat încheierea dată şi s-a dispus remiterea cauzei în prima instanţă, la faza primirii cererii de chemare în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 13 noiembrie 2013, acţiunea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mocan Igor către Ministerul Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, s-a admis apelul declarat de Mocan Igor. S-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani din 13 noiembrie 2013, s-a constatat faptul încălcării termenului rezonabil a cauzei civile şi s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Mocan Igor, prejudiciul moral în mărime de 500 lei. În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. La 08 aprilie 2014, Mocan Igor a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 şi a hotărârii Judecătoriei Buiucani din 13 noiembrie 2013, cu pronunţarea unei noi decizii prin care să fie admisă integrală acţiunea.

În motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, considerând că acestea au încălcat normele de drept material şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Consideră recurentul Mocan Igor că, instanţele au ignorat faptul că la 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea drepţii, judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Noul remediu intern introdus prin Legea nr. 87 a fost introdus pentru a rezolva problemele de încălcare judecării cauzei în termen rezonabil.

Astfel, instanţa de fond nu a examinat cerere de chemare în judecată din 08 octombrie 2012 în termen prevăzut de lege - 3 luni. 2 Recurentul menţionează că conform art. 4 alin (4) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, cererea de chemare în judecată se examinează de instanţa de judecată sesizată în cel mult 3 luni de la depunerea sa. Consideră recurentul că argumentele instanţei de apel sunt în contradicţie conceptului de un proces echitabil, care este un element fundamental garantat de art.6 din Convenţia CEDO.

De asemenea recurentul Mocan Igor invocă că instanţele de judecată au încălcat art. 6 şi 14 din Convenţia CEDO, aşadar refuzul în primirea cererii de chemare în judecată pe motivul că reclamantul este vorbitor de limbă rusă fiind neîntemeiat. La data de 02 iunie 2014, Ministerul Justiţiei a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani din 13 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului, Ministerul Justiției a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, considerând că acestea au încălcat normele de drept material şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii.

Consideră recurentul că instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, eronat a interpretat prevederile Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti (în continuare Legea nr.87). Astfel, conform jurisprudenţei CEDO încălcarea termenului legal la examinarea cauzei nu tot timpul duce la încălcarea termenului rezonabil. La caz, instanţele de judecată nu au admis amânări ale şedinţei de judecată nejustificate. Subsecvent, raportând situaţia reţinută, recurentul indică că confrom prevederilor articolului 192 alin.(l) CPC, reclamantul/intimatul nu a depus careva cereri privind accelerarea examinării cauzei.

Astfel, pretinderea încălcării termenului rezonabil la judecarea cauzei nu atestă încălcarea dreptului la un proces echitabil, or termenul rezonabil urmează a fi coroborat cu termenii prevăzuţi de legislaţia procesual civilă, stabiliţi în vederea asigurării desfăşurării procesului cu respectarea unor aşa principii fundamentale ale dreptului procesual civil, cum ar fi: principiul disponibilităţii, principiul contradictorialităţii şi egalităţii în drepturi a participanţilor la proces, consacrate în art. 26, 27 Cod de procedură civilă, principii care în ansamblul lor materializează dreptul părţii la un proces echitabil. De asemenea recurentul indică că Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 nu asigură celeritatea procedurilor, ci doar constituie un remediu compensator cu scopul de a repune reclamantul în situaţia în care el s-ar fi aflat dacă nu ar fi avut loc violarea pretinsă.

3 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de recurenţii Mocan Igor şi Ministerul Justiţiei sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurenţi în cererea de recurs că instanţele de judecată au interpretat în mod eronat legea şi hotărârile emise sunt arbitrare şi poartă un caracter declarativ nu pot fi reţinute. Dezacordul cu hotărârile instanţelor de judecată prin relatarea situaţiei în viziunea recurenţilor, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestora, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de fond şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Mocan Igor şi Ministerul Justiţiei, ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursurile declarate de către Mocan Igor şi Ministerul Justiţiei, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5