2r-175/14 — Deposedarea şi transmiterea în posesie a bunului ipotecat

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-175/14 Judecători: B.Bîrca, M.Moraru, M.Ciugureanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Cecoi Tatiana, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA împotriva Tatianei Cecoi, intervenient accesoriu OM „XML Leasing” SRL privind deposedarea şi transmiterea silită a obiectului ipotecat şi cererea reconvenţională a Tatianei Cecoi împotriva BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA privind constatarea nulităţii absolute a contractului de gaj (ipotecă), împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care a fost restituit apelul Tatianei Cecoi ca depus tardiv, CONSTATĂ : La 29.03.2010, BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Cecoi, solicitînd transmiterea silită a bunului ipotecat în posesia creditorului - reclamant pentru executarea silită a dreptului de ipotecă prin vinderea bunului imobil, care constă din: apartamentul nr. 8, amplasat în mun.

Chişinău, str. Bogdan Voievod, 2/1, număr cadastral 010041319401008, cu suprafaţa totală de 30,5 m.p., ce aparţine cu drept de proprietate Tatianei Cecoi, cu evacuarea silită a proprietarei şi a membrilor familiei din imobilul sus indicat, încasarea de la pîrîta Cecoi Tatiana în beneficiul creditorului ipotecar BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA a taxei de stat în sumă de 14 222,46 lei şi a cheltuielilor la eliberarea a certificatului privind înscrierile din RBI(U) în sumă de 61,20 lei.

La 14 martie 2011, pîrîta Cecoi Tatiana a înaintat cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii înaintate de BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA împotriva sa privind deposedarea şi transmiterea silită a obiectului ipotecii, constatarea nulităţii absolute a contractului de gaj (ipotecă) încheiat între BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA şi Cecoi Tatiana din 31.10.2006, modificat prin acordurile adiţionale nr. 1 din 18 aprilie 2007, nr. 2 din 12 noiembrie 2007, nr. 3 din 30 iulie 2008 şi nr. 4 din 29 ianuarie 2009. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 01 august 2013, acţiunea iniţială depusă de BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA a fost admisă integral, iar acţiunea reconvenţională înaintată de Cecoi Tatiana a fost respinsă.

1 La 17.09.2013 Cecoi Tatiana a înaintat apel împotriva hotărîrii menţionate, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 01 august 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă integral acţiunea BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA şi să fie admisă acţiunea reconvenţională depusă de ea. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, a fost restituită Tatianei Cecoi cererea de apel cu toate documentele anexate. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelanta a omis termenul de depunere a apelului, aceasta primind dispozitivul hotărîrii în ziua emiterii – 01.08.2013.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 06.12.2013, Cecoi Tatiana a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 şi remiterea cauzei în instanţa de apel pentru judecarea cererii de apel în fond. În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 236 CPC şi nu a înmînat nici pînă la momentul depunerii recursului, hotărîrea motivată integral. La 20.02.2014, recurenta Cecoi Tatiana a depus amendament la cererea de recurs. În susţinerea acestuia, a menţionat că instanţa de fond aşa şi nu i-a înmînat hotărîrea redactată, nemaivorbind de traducerea şi înmînarea ei în limba solicitată – rusă.

A mai susţinut că nici dispozitivul şi nici hotărîrea redactată integral nu a fost expediată avocatului ei, care a lipsit la 01.08.2013. Totodată, menţionează şi faptul că instanţa de apel nu s-a conforma art. 368 alin. (1) CPC şi nu a dipus de a nu da curs cererii de apel, deoarece nu a fost motivată şi a fost depusă fără plata taxei de stat. BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Cecoi Tatiana, or, 2 aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac şi nici nu a solicitat repunerea în termen a apelului (f.d. 232-233). În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurenta nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. Or, invocarea de către recurent că nu a depus apel, deoarece nu a primit hotărîrea motivată şi nu cunoştea motivele care au servit la adoptarea hotărîrii, nu constituie temei de casare a încheierii recurate. În acest sens, Colegiul reţine că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC.

Mai mult ca atît, necomunicarea hotărîrii motivate nu întrerupe curgerea acestui termen, contrar afirmaţiei recurentei. Astfel, pornind de la prevederile normelor de drept evocate supra, Colegiul conchide că începerea curgerii termenului de declarare a apelului nu este legat de momentul aducerii la cunoştinţă a hotărîrii redactate integral, ci exclusiv acesta începe să curgă de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, 3 instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pîrîţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Cecoi Tatiana nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Cecoi Taiana. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA împotriva Tatianei Cecoi, intervenient accesoriu OM „XML Leasing” SRL privind deposedarea şi transmiterea silită a obiectului ipotecat şi cererea reconvenţională a Tatianei Cecoi împotriva BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA privind constatarea nulităţii absolute a contractului de gaj (ipotecă).

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4