2ra-91/14 — Aducerea scuzelor pentru răspîndirea informaţiei false şi publicarea ilegală a pozelor personale şi a copiilor minori fără permisiune în ziarul Timpul de Dimineaţă şi pe siteul www.timpul.md, plasate în articolul intitulat Strigător la cer. Homosexual în sutană pedepsit de Î.P.S. Vladimir, primit cu lauri de Î.P.S. Petru din 01 inie 2012, obligarea redacţiei P.P. Timpul de Dimineaţă S.R.L. să publice replica reclamanţilor la judecăţile de valoare expuse de autorul articolului în acelaşi volum, p

Dosarul nr. 2ra-91/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecătorul: Ion Gancear Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nina Vascan Eugeniu Clim Iurie Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de Andrei Bivol în interesele recurenţilor – P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de C.I.

şi C.A. împotriva P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, cu privire la aducerea scuzelor pentru răspîndirea informaţiei false şi publicarea ilegală a pozelor personale şi a copiilor minori fără permisiune în ziarul „Timpul de Dimineaţă” şi pe siteul www.timpul.md, plasate în articolul intitulat „Strigător la cer. Homosexual în sutană – pedepsit de Î.P.S. Vladimir, primit cu lauri de Î.P.S. Petru” din 01 inie 2012, obligarea redacţiei P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. să publice replica reclamanţilor la judecăţile de valoare expuse de autorul articolului în acelaşi volum, pe aceeaşi pagină a ziarului şi repararea prejudiciului moral estimat la suma de 20000 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, prin care apelul declarat de către P.P.

„Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 decembrie 2012, ACONSTATAT: La 02 august 2012, reclamanţii C.I. şi C.A. au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru cu privire la aducerea scuzelor pentru răspîndirea informaţiei false şi publicarea ilegală a pozelor personale şi a copiilor minori fără permisiune în ziarul „Timpul de Dimineaţă” şi pe siteul www.timpul.md, plasate în articolul intitulat „Strigător la cer. Homosexual în sutană – pedepsit de Î.P.S. Vladimir, primit cu lauri de Î.P.S. Petru” din 01 inie 2012, obligarea redacţiei P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L.

să publice replica 1 reclamanţilor la judecăţile de valoare expuse de autorul articolului în acelaşi volum, pe aceeaşi pagină a ziarului şi repararea prejudiciului moral estimat la suma de 20000 lei. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, în ediţia de vineri din 01 iunie 2012 cu nr. 94 (1178), la pagina 1, 6 şi 7 a fost publicat un articol „Strigător la cer. Homosexual în sutană – pedepsit de Î.P.S. Vladimir, primit cu lauri de Î.P.S. Petru”. Pe prima pagină, cît şi pe pagina 6 şi 7 sunt plasate poze ce au fost făcute de fosta soţie cînd erau în căsătorie. Pe parcursul articolului autorul insistă asupra faptului că C.I. ar avea anumite „apucături”. Cu declaraţii ale unor persoane necunoscute autorul articolului menţionează că, „le-ar fi pus mîna în pantaloni şi a încercat să-i sărute” şi că s-ar fi dezvinovăţit.

În continuare autorul menţionează că C.I. ar fi cîştigat procesul împotriva acelor tineri cu privire la calomniere. Autorul nu s-a străduit să afle care a fost obiectul de examinare a acestei cereri şi care ar fi veridicitatea expunerilor acelor tineri odată ce prin hotărârea instanţei de judecată s-a dispus că este vorba despre calomnii. Reclamanţii au mai specificat că, autorul a mai menţionat în articolul „ Faptul că preoteasa era bătută este confirmat şi de un raport de expertiză medico-legală”. C.I. susţine că acest act nu poate confirma existenţa unei legături de cauzalitate între existenţa anumitor leziuni şi implicarea lui în această. Or, faptul că ar fi bătut-o pe preoteasă poate fi demonstrat doar printr-un act judecătoresc irevocabil.

În situaţia dată informaţia răspîndită de către Pavel Păduraru nu are substrat factologic. Au mai invocat reclamanţii C.I. şi C.A. că, autorul a permis expunerea unor sintagme deosebit de stînjenitoare în adresa copilului minor, care chipurile ar fi fost martor al relaţiilor sexuale între C.I. şi alte persoane. Aceasta cu referire la declaraţiile fostei soţii Irina Cotorobai. La fel autorul a plasat poza în care se poate de recunoscut imaginea fiicei minore cu scopul de a induce în eroare că este în compania unor „amanţi”. Consideră reclamanţii că, această plasare în context sugestiv lezează grav drepturile copilului minor şi evident va avea repercursiuni în viitor asupra copilului. Referitor la pozele plasate în ziar, fac parte din pozele personale cu caracter intim, care nu puteau fi plasate decît cu acordul lui C.I..

C.I. şi C.A. au mai menţionat că, autorul a ignorat totalmente intenţia de rea- credinţă a fostei soţii Irina Cotorobai, care se află într-un litigiu familial cu C.I. mai bine de 4 ani. La fel autorul a ignorat faptul că fosta soţie a pierdut procesul judiciar, iar instanţele de judecată au dispus ca copii minori inclusiv fiul la care face referire dînsa, să rămîne la întreţinerea lui C.I.. Trebuie subliniat acel fapt că pe parcursul examinării cauzei Irina Cotorobai nu a menţionat niciodată despre „homosexualitatea” lui C.I.. Din contra, potrivit rapoartelor de expertiză psihologică efectuate de către organizaţii de profil cum ar fi „AMICUL” C.I. a fost caracterizat pozitiv. Cu referire la Irina Cotorobai în ceea ce priveşte atitudinea copiilor minori se constată o atitudinea negativă faţă de aceasta din cauza lipsei de acasă şi aplicării 2 forţei fizice faţă de copii.

Prin urmare totul de fapt a fost invers decît cum se scrie în articol. În susţinerea acţiunii înaintate, reclamanţii C.I. şi C.A. au mai invocat că, în articolul respectiv se face referire la nişte hotărîri ale „judecăţii bisericeşti” cu privire la „homosexualitatea” lui C.I.. În acest caz iarăşi este vorba de exagerări nepermise din partea autorului articolului. Or, în acest înscris se face referire la declaraţiile fostei soţii. C.I. consideră că catalogarea sa drept homosexual în sutană este inacceptabilă. Au mai menţionat reclamanţii că, la 11 iunie 2012 în adresa autorului articolului şi ziarului a fost înregistrată o cerere prealabilă prin care au solicitat publicarea unei replici şi a unei dezminţiri.

La această cerere nu au primit nici un răspuns, din care considerente la 20 iulie 2012 expediat o cerere prealabilă suplimentară prin care am solicitat repararea prejudiciului moral estimat la suma de 20000 lei. Reclamanţii au mai invocat că, autorul a plasat, iar redacţia ziarului a publicat informaţia care se referă la persoana reclamantului C.I. – Homosexual în sutană. Această nu poate fi considerată drept o judecată de valoare, deoarece reprezintă o expunere clară a autorului, care chipurile se bazează pe nişte dovezi. Cu toate acestea expunerea că C.I. este homosexual este falsă, iar autorul nu a administrat anumite probe şi dovezi care să fi demonstrat orientarea mea sexuală netradiţională.

Pentru un preot acuzarea că este homosexual ar reprezenta o insultă gravă avînd în vedere poziţia clerului şi preoţimii asupra problemei homosexualităţii. În acţiunea înaintată s-a mai indicat că, referitor la pozele plasate, acestea fac parte din pozele personale cu caracter intim, care nu puteau fi plasate decît cu acordul lui C.I.. Ce ţine de plasarea pozei în straie de mireasă acestea aparţineau fostei soţii, iar poza a fost făcut de ea înseşi în anul 2003 în urma unui pariu la ziua ei de naştere. Deci aceasta nu poate fi considerată drept o dovadă a homosexualităţii. La fel ilegală este plasarea altor poze ce ţine de viaţa privată a lui C.I., care nu putea fi publicate decît cu acordul meu, deoarece nu sunt o persoană publică.

Spre deosebire de regulile cu privire la defăimare, în ce priveşte informaţiile despre viaţa privata şi de familie, acestea sînt adevărate, ar putea să nu fie defăimătoare, însă confidenţialitatea acestora ar putea fi dictată de interesele persoanei vizate. Deci, consideră, C.I. autorul nu era în drept să publice poze cu imaginea lui. C.I. şi C.A. în susţinerea cererii de chemare în judecată au mai menţionează că, furnizarea informaţiei că C.I. ar fi bătut-o pe fosta soţie şi că copilul minor ar fi fost martor la raporturile sexuale, nu corespunde realităţii şi urmează a fi dezminţite. C.I. consideră că este evident faptul că autorul benevol sau involuntar a publicat un articol denigrator în fond în adresa sa, iar plasarea informaţiei false şi expunerea pozelor i-au cauzat prejudicii morale considerabile, deoarece a fost supus unor presiuni psihologice serioase din partea enoriaşilor, rudelor, prietenilor.

Au avut de suferit 3 chiar şi copii care erau batjocoriţi în clase. Prin urmare consideră că suma de 20000 lei ar reprezenta o sumă echitabilă pentru prejudiciile morale cauzate. În susţinerea pretenţiei privind repunerea în termen, reclamanţii au invocat că, pentru a intenta acţiunea în judecată, au aşteptat răspunsul Consiliului de Presă la sesizare şi al pîrîţilor la cererea prealabilă. Solicită reclamanţii C.I. şi C.A., a obliga redacţia ziarului „Timpul de dimineaţă” şi autorul articolului Pavel Păduraru să aducă scuze pentru răspîndirea informaţiei false şi publicarea ilegală a pozelor personale fară permisiunea subsemnatului. A obliga redacţia ziarului „Timpul de dimineaţă” şi autorul articolului Pavel Păduraru să dezmintă informaţii plasate în articolul întitulat „Strigător la cer.

Homosexual în sutană - pedepsit de Î.P.S. Vladimir, primit cu lauri de Î.P.S. Petru” din 01 iunie 2012, şi anume informaţiile: Homosexual în sutană; „le-ar fi băgat mîina în pantaloni şi a încercat să-i sărute”; a bătut-o pe preoteasă; cu privire la faptul că copilul minor a fost martor la relaţiile sexuale. A obliga redacţia ziarului „Timpul de dimineaţă” să publice replica subsemnatului_la judecăţile de valoare expuse de autorul articolului în acelaşi volum, pe aceiaşi pagină a ziarului. A încasa în mod solidar din contul P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru în beneficiul lor a sumei de 20000 lei – cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 decembrie 2012, C.I.

şi C.A. au fost repuşi în termen. A fost admisă admisă parţial acţiunea. Au fost obligaţi P.P. „Timpul de dimineaţă” S.R.L. şi Păduraru Pavel să aducă scuze pentru răspîndirea informaţiei false şi publicarea ilegală a pozelor personale şi a copiilor minori şi fără permisiune în ziarul „Timpul de dimineaţă” şi pe site-ul www.timpul.md plasate în articolul intitulat „Strigător la cer. Homosexual în sutană – pedepsit de Î.P.S. Vladimir, primit cu lauri de Î.P.S. Petru” din 01 iunie 2012; să dezmintă informaţiile plasate în articolul nominalizat, şi anume, informaţiile: „homosexual în sutană”; „le-ar fi băgat mîna în pantaloni şi a încercat să-i sărute”; „a bătut-o pe preoteasă”; cu privire la faptul că copilul minor a fost martor la relaţiile sexuale; să publice replicile reclamanţilor la judecăţile de valoare expuse de autorul articolului în acelaşi volum şi la aceleaşi pagini ale ziarului; cu încasarea în mod solidar de la P.P.

„Timpul de dimineaţă” S.R.L. şi Păduraru Pavel suma de 5000 lei – cu titlu de prejudiciu moral şi taxa de stat în mărime de 200 lei şi în bugetul de stat taxa de stat în mărime de 370 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, apelul declarat de către P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 decembrie 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 22 august 2013, Andrei Bivol în interesele recurenţilor – P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei 4 instanţei de apel şi a hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîrii prin care a acţiunea înaintată de C.I.

şi C.A. să fie respinsă. În motivarea recursului a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale, deoarece, instanţele de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Totodată, recurenţii mai invocă faptul că, instanţele judecătoreşti au emis actele de dispoziţie cu aplicarea eronată a normelor de drept material. A mai invocat Andrei Bivol în interesele recurenţilor – P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru că, instanţele de judecată nu au soluţionat corect problema ce ţine de termenul de înaintare a acţiunii. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată că, copia motivată a deciziei instanţei de apel, a fost expediată în adresa părţilor la 24 iunie 2013, iar recursul a fost declarat la 22 august 2013. Astfel, prin prisma, art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de C.I. şi C.A. la cererea de recurs declarată de Andrei Bivol în interesele recurenţilor – P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 25 octombrie 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 lit. b) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre; Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 02 august 2012, reclamanţii C.I. şi C.A. au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, prin care a solicitat a obliga redacţia ziarului „Timpul de dimineaţă” şi autorul articolului Pavel Păduraru să aducă scuze pentru răspîndirea informaţiei false şi publicarea ilegală a pozelor personale fară permisiunea subsemnatului.

A obliga redacţia ziarului „Timpul de dimineaţă” şi autorul articolului Pavel Păduraru să dezmintă informaţii plasate în articolul întitulat „Strigător la cer. Homosexual în sutană - pedepsit de Î.P.S. Vladimir, primit cu lauri de Î.P.S. Petru” din 01 iunie 2012, şi anume informaţiile: Homosexual în sutană; „le- ar fi băgat mîina în pantaloni şi a încercat să-i sărute”; a bătut-o pe preoteasă; cu privire la faptul că copilul minor a fost martor la relaţiile sexuale. A obliga redacţia ziarului „Timpul de dimineaţă” să publice replica subsemnatului_la judecăţile de 5 valoare expuse de autorul articolului în acelaşi volum, pe aceiaşi pagină a ziarului. A încasa în mod solidar din contul P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L.

şi Pavel Păduraru în beneficiul lor a sumei de 20000 lei – cu titlu de prejudiciu moral. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu materialele anexate la dosar, consideră oportun de reitera prevederile art. 15 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, care statuiază expres că, persoana care se consideră defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă, autorului informaţiei şi/sau persoanei juridice care a răspîndit-o rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea prejudiciului cauzat.

În caz de deces al persoanei defăimate, cererea prealabilă se depune de către persoana interesată. Cererea prealabilă se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informaţia defăimătoare. Acesta este un termen de prescripţie. La împlinirea unui an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita repunerea sa în termenul de depunere a cererii prealabile. Persoana va indica în cerere informaţia pe care o consideră defăimătoare şi, în cazul răspîndirii unor relatări cu privire la fapte, circumstanţele care demonstrează că informaţia este în esenţă falsă sau, în cazul răspîndirii judecăţilor de valoare, circumstanţele care demonstrează că acestea nu se bazează pe un substrat factologic suficient.

Totodată, Colegiul reiterează şi prevederile art. 267 alin. (2) C.C., potrivit căruia, acţiunile privind apărarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai în cazurile expres prevăzute de lege. Instanţa de recurs menţionează că, articolul contestat de C.I. şi C.A., a fost publicat la 01 iunie 2012. Ulterior, C.I. a adresat publicaţiei P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, o cerere prealabilă ce a fost recepţionată de redacţie la 11 iunie 2012, acest fapt fiind demonstrat prin avizele de recepţie anexate de către intimat la materialele cauzei. Nici redacţia nici autorul nu au răspuns acestei cereri. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, C.I. cunoştea despre publicarea articolului cel târziu la data de 11 iunie 2012 când a fost recepţionată cererea prealabilă de către recurenţi.

Având în vedere că Legea nr. 64 prevede un termen special de prescripţie pentru depunerea cererii prealabile, de 20 zile, se constată că cererea suplimentară din 23 iulie 212 a fost depusă după expirarea termenului de 20 de zile, termen care a expirat la 01 iulie 2012. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 16, alin. (1) al Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, care statuiază expres că, Cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către autorul informaţiei şi, după caz, de către persoana juridică ce a răspîndit această informative. Iar, potrivit art. 17 al Legii respective, (1) cererea de chemare în judecată cu privire la defăimare poate fi depusă în termen de 30 de zile.

Acest termen curge de la: 6 a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă; b) data expirării termenului pentru examinarea cererii prealabile. (2) Termenul specificat la alin.(1) este termen de prescripţie. (3) Persoana poate fi repusă în termenul de prescripţie dacă a omis acest termen din motive justificate şi a înaintat cererea de chemare în judecată în termen de 30 de zile de la data dispariţiei motivelor care justifică repunerea în termen. (4) În cazul în care, concomitent cu depunerea cererii principale, nu au fost înaintate pretenţii cu privire la compensarea prejudiciilor, instanţa de judecată va respinge cererea pentru compensarea prejudiciilor depusă ulterior. Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează faptul că, cererea prealabilă a fost recepţionată de către recurenţi ia 11 iunie 2012, aceştia urmând să dea un răspuns intimatului în termen de 5 zile adică până la 16 iunie 2012. P.P.

„Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru nu au răspuns cererii. Prin urmare, anume de la data de 16 iunie 2012 a început a curge termenul de 30 de zile pentru adresare cu cerere de chemare în judecată. Instanţa de recurs constată că, termenul de 30 zile a expirat la 17 iulie 2012, iar reclamantul-intimat a depus cerere de chemare în judecată numai la 02 august 2012, adică la 46 de zile de la momentul în care a început a curge termenul de adresare în judecată. De menţionat că, cererea suplimentară din 23 iulie 2012 nu poate fi luată în consideraţie, întrucât a fost depusă cu depăşirea termenului de prescripţie de 20 zile pentru adresarea cererilor prealabile. Mai mult decît atît, prin prisma Legii cu privire la libertatea de exprimare, cererea prealabilă se înaintează o singură dată, astfel faptul că reclamanţii au înaintat a doua oară cererea prealabilă nu are relevanţă asupra curgerii termenului de adresare în instanţa de judecată.

Colegiul menţionează că, instanţa de apel nejustificat a reţinut argumentul intimaţilor precum că aceştia ar fi omis termenul de prescripţie pe motiv că s-ar fi adresat Consiliului de Presa. În acest sens, de menţionat că, Consiliul de Presă este un mecanism etic creat de un şir de asociaţii obşteşti. Acesta nu este autoritate publică sau de jurisdicţie în domeniul mass-media. Mai mult decît atît, adresarea la Consiliul de Presă nu constituie un element sau o etapă a procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare. Astfel, adresarea la Consiliul de Presă nu poate servi drept motiv de omitere a termenului de prescripţie.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie atât legislaţia cât şi practica judiciară consacrată prevăd că temeiurile de repunere în termen trebuie să fie excepţionale şi să determine imposibilitatea obiectivă a reclamantului de a se adresa în termen. Astfel, art. 279 alin. (1) al C.C. prevede expres că, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată 7 constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat. În acest context de menţionat că, Legea nu prevede o listă exhaustivă de motive ce ar servi drept temei pentru repunerea în termen de prescripţie extinctivă.

în practică însă, repunerea în termen are loc pentru motive obiective excepţionale ce nu depind de voinţa reclamantului. Motivele pentru repunerea în termen trebuie să creeze imposibilitatea respectării termenului de prescripţie de către reclamant. între acestea putem menţiona: deplasările de serviciu, aflarea o perioada îndelungată peste hotare, boală, serviciul militar în termen etc. Specifică instanţa de recurs că, aprecierea temeiniciei motivelor de repunere în termen, este o prerogativă a instanţelor de judecată. Cu toate acestea, motivele invocate în sprijinul cererii de repunere în termen trebuie să fie obiective. Or, în situaţia prezentă adresarea intimaţilor către Consiliul de Presă nu i-a împiedicat nicidecum să depună cererea de chemare în judecată în termenul prevăzut de lege.

Colegiul lărgit menţionează că, instanţele ierarhic inferioare admiţînd acţiunea înaintată de C.I. şi C.A. cu omiterea termenului prescripţie, au încălcat dreptul recurenţilor la un proces echitabil protejat de articolul 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Instanţa de recurs menţionează că, Curtea Europeană constată că, admiterea unei acţiuni cu încălcarea termenului de prescripţie prevăzut de lege este o încălcare a dreptului la un proces echitabil protejat de Articolul 6 al Convenţiei Europene. Astfel, Curtea a statuat în cauza Florin Ionescu c. României [§ 56] că „dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, precum şi că există posibilitatea limitărilor ce sunt permise întrucât accesul la justiţie în esenţa sa cere o reglementare din partea Statului”.

În prezenta speţă, C.I. şi C.A. nu au dovedit existenţa unei cauze temeinice sau a unei împrejurări speciale care i-au împiedicat să formuleze cererea de chemare în judecată înăuntrul termenului de prescripţie stabilit de lege. Instanţa de recurs concluzionează că, instanţele de judecată inferioare au ignorat prevederile legale ale Codului Civil şi Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare, referitor la prescripţia adresării în instanţa de judecată, încălcând astfel normele de drept material. Avînd la bază cele menţionate lai sus, Colegiul Lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, sunt ilegale deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 07 decembrie 2012, din care considerente urmează a fi casate, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea urmează a fi respinsă ca tardivă. Din considerentele sus-menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate pe deplin de către prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 8 lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Andrei Bivol în interesele recurenţilor – P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b) C.P.C., Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Andrei Bivol în interesele recurenţilor – P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de C.I. şi C.A. împotriva P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, cu privire la aducerea scuzelor pentru răspîndirea informaţiei false şi publicarea ilegală a pozelor personale şi a copiilor minori fără permisiune în ziarul „Timpul de Dimineaţă” şi pe siteul www.timpul.md, plasate în articolul intitulat „Strigător la cer.

Homosexual în sutană – pedepsit de Î.P.S. Vladimir, primit cu lauri de Î.P.S. Petru” din 01 inie 2012, obligarea redacţiei P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. să publice replica reclamanţilor la judecăţile de valoare expuse de autorul articolului în acelaşi volum, pe aceeaşi pagină a ziarului şi repararea prejudiciului moral estimat la suma de 20000 lei, cu pronunţarea unei noi hotărîri după cum urmează: Se respinge acţiunea înaintată de C.I. şi C.A. împotriva P.P. „Timpul de Dimineaţă” S.R.L. şi Pavel Păduraru, ca fiind tardivă. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Vera Macinskaia 9