2ra-216/14 — Încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere

prima instanţă: I. Ţurcan dosarul nr. 2ra-216/14 instanţa de apel: S. Arnăut, A. Minciuna, Iu. Cotruţă DECIZIE 12 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Iuliana Oprea, Liliana Catan examinând recursul declarat de către Vorobeicicov Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oşovschi Vladimir şi Stelei Oşovscaia împotriva Mariei Vorobeicicov cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Vorobeicicov Maria şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 aprilie 2013, c o n s t a t ă: La 18 iunie 2012 Oşovschi Vladimir şi Oşovscaia Stela au depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Vorobeicicov cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că sunt finii de cununie a Mariei Vorobeicicov, căreia la 11 noiembrie 2008 i-au împrumutat suma de 100 000 Euro cu scadenţă la 01 ianuarie 2010, fiind perfectată o recipisă în acest sens. Ulterior, la 27 ianuarie 2009 şi 01 decembrie 2009 pârâta Vorobeicicov Maria a mai împrumutat 80 000 Euro, întocmind şi semnând personal două recipise pentru suma de 40 000 Euro fiecare. Menţionează reclamanţii că suma totală de 180 000 Euro i-a fost transmisă pârâtei Mariei Vorobeicicov în numerar în volum deplin, însă ultima nu şi-o onorat obligaţiunile asumate şi nu a întors împrumutătorilor sumele recepţionate.

La 20 martie 2012 Vorobeicicov Maria şi-a asumat în scris obligaţiunea de a rambursa până la 01 mai 2012 împrumuturile contractate conform recipiselor din 27 ianuarie 2009 şi 01 decembrie 2009 în sumă de 80 000 Euro, însă în pofida multiplelor adresări ale împrumutătorilor în acest sens, angajamentul nu a fost onorat, pârâta eschivându-se cu rea-credinţă de la plata datoriei. Susţin reclamanţii că la 05 mai 2012 au adresat pârâtei o somaţie prin care au cerut restituirea împrumutului în sumă de 180 000 Euro, care însă a rămas fără răspuns şi executare. 1 Dat fiind faptul imposibilităţii întoarcerii datoriei pe cale extrajudiciară, consideră reclamanţii că unica soluţia să-şi recapete sursele financiare este intentarea unei acţiuni în judecată, dânşii fiind îndreptăţiţi să pretinde şi dobânda de întârziere pentru nerambursarea împrumutului în termen.

Solicită reclamanţii Oşovschi Vladimir şi Oşovscaia Stela încasarea în beneficiul său de la pârâta Vorobeicicov Maria a datoriei restante în sumă de 180 000 Euro, a dobânzii de întârziere în mărime de 40 741 Euro, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate în prezentul litigiu. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 iunie 2012 Oşovschi Vladimir şi Oşovscaia Stela au fost scutiţi parţial de la plata taxei de stat în sumă de 22 000 lei. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 octombrie 2012 a fost respins demersul Mariei Vorobeicicov privind admiterea în calitate de probă a înregistrărilor audio şi video efectuate la biroul Mariei Vorobeicicov.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 octombrie 2012 a fost respins şi demersul Mariei Vorobeicicov privind audierea în şedinţă de judecată a martorilor ce ar confirma circumstanţele rambursării sumelor împrumutate. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă integral, fiind încasată de la Vorobeicicov Maria în beneficiul lui Oşovschi Vladimir şi Stelei Oşovscaia datoria în sumă de 180 000 Euro, dobânda de întârziere în sumă de 40 741 Euro şi 3 000 lei cheltuieli de asistenţă suportate pentru achitarea taxei de stat, iar în beneficiului statului – 22 000 lei taxa de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013 a fost respins apelul declarat de către Vorobeicicov Maria şi menţinute încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 22 iunie 2012, încheierile protocolare din 04 octombrie 2012 şi hotărârea din 04 aprilie 2013. La 11 octombrie 2013 Vorobeicicov Maria a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Recurenta în motivarea recursului a indicat că instanţele judecătoreşti au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, încălcând dreptul fundamental la un proces echitabil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele prezente la dosar atestă că copia deciziei redactate a Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013 a fost expediată în adresa recurentei la 12 august 2013, fiind recepţionată de către aceasta la 15 august 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termen. La 19 noiembrie 2013 în adresa intimaţilor Oşovschi Vladimir şi Oşovscaia Stela a fost expediată copia recursului declarat de către Vorobeicicov Maria cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă intimaţii nu şi-au 2 valorificat dreptul procedural respectiv şi nu au depus referinţă în termenul prevăzut pentru aceasta, prezentul recurs examinându-se astfel în lipsa referinţei.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2014 recursul declarat de către Vorobeicicov Maria a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Potrivit art. 146 al aceluiaşi Cod, persoana care prezintă o înregistrare audio- video pe un suport electronic sau de altă natură ori solicită reclamarea unor astfel de înregistrări este obligată să indice persoana care a efectuat înregistrarea, timpul şi condiţiile înregistrării. Nu poate servi ca probă înregistrarea audio-video ascunsă dacă nu este permisă prin lege. Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă că la 04 octombrie 2012 recurenta Vorobeicicov Maria a înaintat demers cu privire la prezentarea înregistrărilor audio-video efectuate la oficiul SC „Almaval-Exim” SRL, al cărei administrator este recurenta, care ar putea confirma faptul rambursării datoriei în sumă de 133 200 Euro (f.d.

47). Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 octombrie 2012 a fost respins demersul Mariei Vorobeicicov privind prezentarea în şedinţă în calitate de probă a înregistrărilor audio şi video (f.d. 48). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013 a fost respins apelul declarat de către Vorobeicicov Maria şi menţinute încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 iunie 2012, încheierile protocolare din 04 octombrie 2012 şi hotărârea din 04 aprilie 2013 (f.d. 144-149). În motivarea respingerii demersului Mariei Vorobeicicov cu privire la prezentarea în calitate de probă a înregistrărilor audio-video, instanţele de fond şi de apel au invocat prevederile art. 146 alin. (2) CPC, şi anume faptul că înregistrările solicitate spre vizualizare poartă un caracter ascuns şi clandestin, neexistând probe că interceptarea acestora a fost autorizată conform prevederilor legale.

În acest context instanţa de recurs accentuează percepţia eronată de către instanţele ierarhic inferioare a prevederilor art. 146 CPC. La caz se reţine că recurenta-pârâtă Vorobeicicov Maria prin demersul înaintat a solicitat prezentarea în faţa instanţei în calitate de probă a înregistrărilor audio-video efectuate la biroul dânsei de serviciu, informaţia înregistrată relevând discuţia purtată cu intimata Oşovscaia Stela. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că înregistrările respective reclamate spre prezentare în faţa instanţei de judecată, nu pot fi calificate ca purtând un caracter clandestin neautorizat în sensul legii, în condiţiile în care relevă o informaţie înregistrată la biroul de serviciu al Mariei Vorobeicicov, unde intimata Oşovscaia Stela s-a prezentat în mod benevol şi deliberat.

Or, efectuarea de înregistrări audio-video la locul de serviciu al individului se încadrează pe deplin în limitele sferei legal protejate a vieţii sale private şi sociale, iar interceptarea convorbirilor cu terţii în asemenea circumstanţe nu poate fi calificată ca purtând un caracter ascuns nepermis de lege deoarece se referă la informaţia despre subiectul care a efectuat înregistrarea într-o locaţie privată a sa. Altfel spus, normele legale în vigoare nu reglementează prohibiţia efectuării de înregistrări audio şi video în locaţiile de serviciu, şi nici prohibiţia interceptării convorbirilor purtate între subiectul ce efectuează înregistrarea cu un careva terţ.

Date fiind cele relevate, se constată că la cazul prezentei pricini proba înregistrării audio-video satisface criteriile legalităţii şi admisibilităţii, nefiind interzisă de lege şi nepurtând un caracter ascuns astfel încât să fie îngrădite în mod inacceptabil drepturile Stelei Oşovscaia la secretul convorbirilor, reputaţie şi protecţia datelor cu caracter personal. Instanţa de recurs reţine că prevederile art. 146 alin. (2) CPC ar putea fi invocate în cazul în care proba reclamată s-ar referi la informaţia interceptată la domiciliul sau serviciul unui terţ şi nu ar viza nemijlocit persoana care solicită admiterea probei, adică ar fi făcută în mod clandestin fără ştirea persoanei vizate de înregistrare şi într-un loc în care aceasta se bucură de protecţie legitimă a intimităţii sale, ceea ce la cazul speţei este lipsă.

Aşadar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că instanţele ierarhic inferioare în mod ilegal şi neîntemeiat au respins demersul Mariei Vorobeicicov cu privire la prezentarea în şedinţă în calitate de probă a înregistrărilor audio şi video efectuate la oficiul SC „Almaval-Exim” SRL, al cărei administrator este recurenta, dânsa beneficiind de dreptul procedural garantat de a solicita admiterea spre examinare în şedinţă de judecată a probei care satisface criteriul legal al admisibilităţii mijlocului de probaţiune.

Se reţine că o asemenea soluţie este compatibilă cu standardele înserate în jurisprudenţa constantă degajată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care de multiple ori a reiterat că ţine de competenţa autorităţilor naţionale să aprecieze elementele de probaţiune obţinute şi pertinenţa celor pe care un participant la proces doreşte să le prezinte (cauza Mantovanelli contra Franţei, hotărârea din 18 martie 1997). Distinct de cele relatate, instanţa de recurs consideră că la evaluarea pertinenţei şi aprecierea probei înregistrărilor audio şi video, Curtea de Apel Chişinău urmează să determine dacă interceptarea informaţiei vizuale şi auditive la oficiul SC „Almaval-Exim” SRL, al cărei administrator este Vorobeicicov Maria, 4 constituie o activitate obişnuită sau dacă proba reclamată a fost efectuată nemijlocit pentru a înregistra discuţia purtată cu împrumutătorul Oşovscaia Stela.

În situaţia prezentei omisiuni de procedură, când instanţa de recurs este în imposibilitate să o corecteze la examinarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, care urmează să admită şi să examineze proba înregistrărilor audio-video reclamată de Vorobeicicov Maria spre prezentare şi apreciere.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat într-o manieră certă încălcarea normelor de drept procedural de către instanţa de apel, şi anume neadmiterea probei înregistrărilor audio-video care satisface criteriile legalităţii şi admisibilităţii mijlocului de probaţiune, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Vorobeicicov Maria, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizie legală şi întemeiată, respectând dreptul părţilor la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Vorobeicicov Maria. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oşovschi Vladimir şi Stelei Oşovscaia împotriva Mariei Vorobeicicov cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan 5