2rh-213/15 — Restituirea împrumutului şi încasarea dobânzii de întârziere

prima instanţă: M. Avornic dosarul nr. 2rh-213/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa instanţa de recurs: Iu. Sîrcu, T. Chişca-Doneva, T. Vieru V. Clevadî, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Maria Morozan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Lipcan împotriva lui Constantin Morozan cu privire la restituirea împrumutului şi încasarea dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Constantin Morozan şi au fost menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 24 mai 2012, c o n s t a t ă: La 16 ianuarie 2012, Vasile Lipcan a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantin Morozan cu privire la restituirea împrumutului şi încasarea dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 05 februarie 2009 şi 16 martie 2009, a împrumutat pârâtului mijloace băneşti în sumă de 18000 Euro şi 30000 dolari SUA, fapt confirmat prin recipisele eliberate de către ultimul. Menţionează că conform recipiselor întocmite, sumele împrumutate au fost acordate pentru o perioadă de 30 zile calendaristice, termenul limită de rambursare a sumelor împrumutate fiind 07 martie 2009 pentru suma de 18000 Euro şi, respectiv, 15 aprilie 2009 pentru suma de 30000 dolari SUA. Susţine că la expirarea termenelor de restituire a sumelor împrumutate, pârâtul nu şi-a executat obligaţia asumată. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a sumelor împrumutate în mărime de 18000 Euro şi 30000 dolari SUA, a dobânzii de întârziere în sumă de 8612,32 Euro şi 13729,26 dolari SUA şi a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Vasile Lipcan a depus o cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor, solicitând încasarea de la pârât a sumelor împrumutate în mărime de 18000 Euro şi 30000 dolari SUA, a dobânzii de întârziere în sumă de 9532,85 Euro şi 15246,98 dolari SUA şi a taxei de stat în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 mai 2012 acţiunea a fost admisă şi au fost încasate de la Constantin Morozan în beneficiul lui Vasile Lipcan sumele de 18000 Euro şi 30000 dolari SUA, cu titlu de împrumut, sumele de 9532,85 Euro şi 15246,98 dolari SUA, cu titlu de dobândă de întârziere şi taxa de stat în sumă de 5000 lei. A fost încasată de la Constantin Morozan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 20000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Constantin Morozan şi menţinută hotărârea primei instanţe. În temeiul art. 372 alin. (3) CPC, a fost încasat de la Constantin Morozan în beneficiul lui Vasile Lipcan dobânda de întârziere în mărime de 1797,52 Euro şi 2995,89 dolari SUA, calculate conform art. 619 din Codul civil pentru nerestituirea sumelor împrumutate de 18000 Euro şi 30000 dolari SUA pentru perioada 25 mai 2012-19 februarie 2013. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013 a fost respins recursul declarat de către Constantin Morozan şi au fost menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

La 05 iunie 2013, Maria Morozan a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Revizuienta Maria Morozan, în motivarea cererii de revizuire, a invocat drept temei de revizuire art. 449 lit. c) CPC, care prevede că revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Menţionează că la 31 martie 2015, ea a primit cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Lipcan la 03 martie 2015, prin care ultimul a solicitat partajarea casei de locuit cu suprafaţa totală de 115,6 m. p. din str.Rîndunele,7, mun.

Chişinău între coproprietarii devălmaşi Constantin Morozan şi Maria Morozan, atribuindu-le în proprietate cîte ½ cotă-parte ideală din bunul imobil, precum şi partajarea automobilului de model Toyota Prado, atribuindu-le cîte ½ cotă-parte ideală. Susţine că ea a aflat despre existenţa pretinselor datorii faţă de Vasile Lipcan prin intermediul oficiului poştal abia la 31 martie 2015. Afirmă că la examinarea prezentei pricini, Vasile Lipcan urma să solicite atragerea sa în proces, deoarece prin deposedarea bunurilor, sunt afectate direct drepturile sale. Invocă că instanţa de recurs, adoptând decizia din 04 septembrie 2013, şi-a fundamentat concluziile doar în privinţa lui Constantin Morozan, omiţând să se pronunţe asupra neatragerii în proces a revizuientei, drepturile căreia au fost afectate direct prin decizia adoptată.

Mai invocă că obligativitatea atragerii sale în proces în calitate de pârâtă era determinată şi de faptul că conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, sechestrul asupra căruia s-a cerut şi care a fost aplicat de judecătorul Maria Avornic, a vizat direct bunurile sale. Menţionează că la momentul aplicării sechestrului, atît instanţa, cît şi Vasile Lipcan au ştiut cu certitudine că proprietari ai casei de locuit din mun. Chişinău sunt Constantin Morozan şi Maria Morozan, însă ea nu a fost atrasă în proces pentru a-şi apăra dreptul de proprietate. Reţine că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că respingerea cererii de revizuire a unei persoane neantrenate în proces, căreia i-au fost afectate drepturile şi interesele printr-o hotărâre judecătorească, constituie încălcare a art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Susţine că prin acţiunea înaintată de către Vasile Lipcan la 03 martie 2015 este afectat direct dreptul său de proprietate, or, stabilirea cotelor-părţi cu ulterioara înstrăinare a bunurilor va avea drept efect deposedarea sa de casa de locuit, ceea ce constituie o violare flagrantă a dreptului constituţional la proprietate. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Prin referinţa depusă la 29 iunie 2015 Vasile Lipcan a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuenta Maria Morozan nu a fost şi nici nu trebuia să fie implicată în proces, deoarece nu este subiect al raportului material litigios şi prin urmare, consideră că prin decizia a cărei revizuire se solicită nu au fost lezate careva drepturi ale acesteia.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiul invocat în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Maria Morozan, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Lipcan împotriva lui Constantin Morozan cu privire la restituirea împrumutului şi încasarea dobânzii de întârziere. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi