2ra-3508/14 — Privind încasarea datoriei si a dobinzii de intirziere

Dosarul nr.2ra-3508/14 Instanţa de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – I. Țurcan Instanţa de apel: CA Chişinău –L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte judecător, Vera Macinskaia, Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Maria Vorobeicicov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vladimir Oșovschi, Stela Oșovscaia împotriva Mariei Vorobeicicov privind încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, prin care s-a admis cererea de apel înaintată de către Maria Vorobeicicov și s-a modificat hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 04 aprilie 2013 prin micșorarea datoriei și a dobînzii de întîziere, CONSTATĂ: La 18 iunie 2012 Vladimir Oșovschi și Stela Oșovscaia s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Vorobeicicov privind încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere. În motivarea acțiunii au indicat că sînt finii de cununie ai Mariei Vorobeicicov, căreia în baza recipisei din 11 noiembrie 2008 i-au împurmutat suma de 100 000 euro cu termen de scadență la 01 ianuarie 2010. În baza recipiselor din 27 ianuarie 2009 și 01 decembrie 2009 reclamanții au mai acordat un împrumut pîrîtrei în sumă de 80000 euro.

La 20 martie 2012 Vorobeicicov Maria și-a asumat în scris obligațiunea de a rambursa împrumuturile contractate în baza recipiselor din 27 ianuarie 2012 și 01 decembrie 2012 în sumă de 80000 euro pînă la 01 mai 2012, însă în pofida multiplelor adresări din partea reclamanților angajamentul nu a fost onorat, pîrîta eschivîndu-se cu rea-credință de la plata datoriei. Pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă la 05 mai 2012 reclamanții au adresat pîrîtei o somație, prin care au solicitat restituirea datoriei în sumă de 180 000 euro, care a rămas fără răspuns, motiv din care reclamanții au sesizat instanța solicitînd încasarea datoriei în sumă de 180 000 euro, dobînzii de întîrziere în mărime de 40741 euro și cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 aprilie 2013 acțiunea a fost admisă integral, fiind încasată de la Maria Vorobeicicov în beneficiul lui Vladimir Oșovschi și Stelei Oșovscaia datoria în sumă de 180000 euro, dobînda de întîrziere în sumă de 40741 euro și 3000 lei cheltuieli de judecată privind achitarea taxei de stat, iar în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 22000 lei. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 07 mai 2013 Maria Vorobeicicov a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 aprilie 2013. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 august 2013 a fost respins apelul declarat de către Maria Vorobeicicov și menținute actele de dispoziție ale primei instanțe.

La 11 octombrie 2013 Maria Vorobeicicov a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 august 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 februarie 2014 recursul declarat de Maria Vorobeicicov a fost admis, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 08 august 2013 cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014 apelul declarat de Maria Vorobeiciov a fost admis, s-a modificat hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău prin micșorarea cuantumului datoriei și dobînzii de întîrziere cu încasarea sumei de 170000 euro și a dobînzii de 38476 euro, iar în rest hotărîrea s-a menținut.

Instanța de apel, reexaminînd probele a reținut că pîrîta a restituit o parte din datorie, or prin stenograma discuțiilor din 05 iunie 2012 min.52:16 dintre Stela Osovscaia și Maria Vorobeicicov se confirmă că apelanta a achitat recurenților suma de 10000 euro. Respectiv suma restantă a datoriei constituie 170000 euro și dobînda de întîrziere 38476 euro, care și au fost încasate de la pîrît. Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 18 septembrie 2014 Maria Vorobeicicov a depus cerere de recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014 cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, fapt ce a dus la soluționarea greșită a pricinii.

La 25 noiembrie 2014 Vladimir Oșovschi și Stela Oșovscaia prin intermediul avocatului Mîța Oleg au depus referință la cererea de recurs, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2014. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 01 iulie 2014. Prin cererea din 14 iulie 2014 avocatul Mariei Vorobeicicov, Valeriu Pleșca, a solicitat eliberarea deciziei motivate din 01 iulie 2014. Conform scrisorii de însoțire anexate la dosar rezultă că decizia motivată a fost expediată părților la 30 iulie 2014. Deoarece la materialele dosarului lipsesc alte date, care ar confirma recepţionarea deciziei menţionate de către recurent, instanţa de recurs consideră că acesta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 septembrie 2014, în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de către Maria Vorobeicicov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile asupra circumstanțelor de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de către Maria Vorobeicicov împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Maria Vorobeicicov împotriva Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Oșovschi și Stela Oșovscaia împotriva Mariei Vorobeicicov privind încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas