2ra-1847/15 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, acţiunea reconvenţională.

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1847/15 Judecător: A. Andronic Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: I. Cimpoi, N. Craiu, V. Negru ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Petru Moraru, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Dubalari Victoria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Voiciuc Denis împotriva Victoriei Dubalari cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, la cererea reconvenţională a Victoriei Dubalari împotriva lui Denis Voiciuc cu privire la declararea nulităţii recipisei şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 decembrie 2014, prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar cea reconvenţională respinsă, c o n s t a t ă : La 21 iunie 2013, Voiciuc Denis s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Dubălari, precizînd-o la 10 iunie 2014, cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată. In motivarea acţiunii reclamantul Voiciuc Denis a indicat că, la 13 ianuarie 2013 a împrumutat Victoriei Dubalari o sumă de bani în valoare de 30 000 lei pe un termen de 1 zi, adică pînă la 14 ianuarie 2013, fapt confirmat prin recipisa din 13 ianuarie 2013. Neîndeplinind condiţiile contractuale, pîrîta nu a restituit suma împrumutată în termenul stabilit.

Din cauza nerambursării împrumutului de către pîrîtă, în temeiul contractului de împrumut, reclamantul pretinde încasarea din contul pîrîtei a dobînzii de întîrziere în sumă de 4 955 lei, conform art. 619 alin. (l) Cod civil. Astfel, solicită reclamantul Denis Voiciuc, încasarea de la Victoria Dubalari a datoriei în mărime de 30 000 lei şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 1186,84 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, Dubalari Victoria a depus cerere reconvenţională împotriva lui Voiciuc Denis cu privire la declararea nulităţii recipisei din 13 ianuarie 2013 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat că, drept temei de intentare a acţiunii de bază reprezintă afirmaţia falsă cu privire la împrumutarea de către Victoria Dubalari de la reclamant la data de 13 ianuarie 2013 a sumei de 30 000 lei, pe care s-ar fi obligat să o restituie pînă la data de 14 ianuarie 2013. În susţinerea afirmaţiei menţionate a fost invocată şi copia unei recipise întocmită din numele Victoriei Dubalari, care a fost anexată la cererea de chemare în judecată. Acţiunea menţionată nu este recunoscută de Victoria Dubalari, solicită să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece se întemeiază pe afirmaţii eronate şi pe probe obţinute prin violenţă, care au avut menirea să simuleze o tranzacţie de împrumut şi să ascundă circumstanţele reale de fapt ale celor întîmplate.

Mai mult ca atît, avînd în vedere faptul că recipisa invocată în calitate de probă în prezentul proces în calitate de înscris, care să confirme existenţa tranzacţiei de împrumut a sumei de 30000 lei de către Victoria Dubalari de la Denis Voiciuc, a fost întocmită sub ameninţarea de către reclamant cu tragerea la răspundere penală pentru comiterea unei presupuse crime de furt, precum şi în rezultatul aplicării violenţei fizice faţă de pîrît, se impune constatarea nulităţii actului juridic menţionat şi să se dispună respingerea acţiunii înaintate de către Denis Voiciuc ca neîntemeiată. Mai indică Victoria Dubalari că la 03 ianuarie 2013, prin încheierea unui contract de muncă, a fost angajată în calitate de casier operator la SRL „Magister Lux”, care are ca gen de activitate practicarea jocurilor de noroc.

In seara zilei de 12 ianuarie 2013 spre 13 ianuarie 2013, aflîndu-se la serviciu în sala aparatelor de joc din mun. Chişinău str. Calea Ieşilor 2/6, la rugămintea unui client neidentificat pînă în prezent, Dubalari Victoria a activat aparatele de joc în sumă de 30 000 lei fără a percepe mijloacele băneşti de la acesta. Ulterior, persoana necunoscută, ducînd-o în eroare precum că va achita pînă dimineaţa suma de bani de care a beneficiat pentru a juca la aparatele respective, a ieşit fără a-şi respecta angajamentele asumate.

În continuare, Voiciuc Denis, care la momentul respectiv deţinea funcţia de director al SRL „Magister Lux”, nu i-a permis pîrîtei să părăsească incinta cazinoului respectiv şi ameninţînd-o cu privarea de libertate pentru comiterea unei presupuse infracţiuni de furt a banilor şi aplicînd violenţa fizică faţă de Dubalari Victoria, a impus-o să scrie o recipisă prin care în mod eronat a confirmat că ar fi împrumutat de la acesta suma de 30000 lei, pe care s-a obligat să o restituie la 14 ianuarie 2013 lui Voiciuc Denis. Doar după întocmirea recipisei menţionate, care a fost prezentată în prezentul proces în calitate de probă, pîrîtei Dubalari Victoria i s- a permis să părăsească la 13 ianuarie 2013 incinta SRL „Magister Lux”.

Avînd în vedere circumstanţele menţionate Dubalari Victoria menţionează că este evident că, utilizînd violenţa şi ameninţînd-o cu o posibilă pedeapsă penală pentru comiterea unei presupuse infracţiuni de furt, de către ultima a fost întocmită o recipisă prin care în mod eronat s-a confirmat împrumutul sumei de 30000 lei, fapt care în realitate nu a avut loc. Menţionează Victoria Dubalari că potrivit art. 10 şi art. 11 lit. c) Codul civil, apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară şi prin recunoaşterea nulităţii actului juridic. Cazurile în care un act juridic este lovit de nulitate absolută, care sunt aplicabile speţei, precum şi condiţiile în care un act juridic poate fi declarat nul de instanţa de judecată, sunt prevăzute de art. art. 216-217, 221 alin. (2) şi 229-230 Codul civil.

Astfel, menţionează că, potrivit prevederilor legale menţionate nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual, iar instanţa de judecată este obligată să o invoce din oficiu. Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. Concomitent, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii, iar art. 221 alin. (2) Codul civil indică expres că actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul. Prin acţiunile părţilor la presupusa tranzacţie de împrumut, în prezenţa acţiunilor respective de violenţă ale lui Denis Voiciuc, a fost urmărit şi atins scopul de a obţine recipisa, scopul căreia era în realitate ascunderea unei tranzacţii de compensare a prejudiciului cauzat SRL „Magister Lux”, al cărui administrator la momentul respectiv era Voiciuc Denis, în rezultatul acţiunilor Victoriei Dubalari.

Astfel, în situaţia în care Victoria Dubalari a cauzat careva prejudiciu în rezultatul îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, pe faptul dat urma să fie efectuată o cercetare de serviciu de către agentul economic menţionat, iar în cazul în care persoana refuza să recupereze prejudiciul respectiv, SRL „Magister Lux” era în drept să se adreseze cu o cerere de chemare în judecată şi nu Voiciuc Denis.

Mai invocă Victoria Dubalari, facînd trimitere la denunţul SRL „Magister Lux” prin care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei Dubalari Victoria pentru presupusa sustragere a sumei respective de bani, concluziile exprimate de către procuror în ordonanţa de încetare a urmăririi penale şi explicaţiile lui Victoria Dubalari date în instanţa de judecată, este evidentă concluzia că, contrar prescripţiilor legale în partea ce ţine de reglementarea relaţiilor de împrumut, în realitate Denis Voiciuc nu a transmis careva bani şi respectiv Victoria Dubalari nu a primit suma respectivă de bani.

Solicită Dubalari Victoria constatarea şi declararea nulităţii actului juridic - recipisa din 13 ianuarie 2013, prin care a confirmat în mod eronat existenţa unei tranzacţii de împrumut dintre reclamantul Denis Voiciuc şi pîrîta Victoria Dubalari şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate de Dubalari Victoria ca rezultat atragerii acesteia în proces de către Voiciuc Denis. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 decembrie 2014, acţiunea iniţială a lui Denis Voiciuc a fost admisă. A fost încasat de la Victoria Dubălari în beneficiul lui Denis Voiciuc datoria în sumă de 30 000 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 4 955 lei, taxa de stat în sumă de 1 048 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 3 000 lei.

Iar acţiunea reconvenţională a Victoriei Dubălari împotriva lui Denis Voiciuc cu privire la declararea nulităţii recipisei din 13 ianuarie 2013 şi încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de avocatul Dumneanu Radu în interesele Victoriei Dubălari şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 decembrie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 26 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Dubalari Victoria a declarat recurs, completînd-ul la 29 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii iniţiale înaintată de Voiciuc Denis şi admitere a acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aprecierea arbitrară a probelor a determinat încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. La 15 iulie 2015 şi 10 august 2015, Voiciuc Denis prin intermediul avocatului Grecu Denis (mandat nr. 0411812) a prezentat referinţe pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Dubalari Victoria nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dubalari Victoria ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Dubalari Victoria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Petru Moraru Ion Druţă